Zece locuri speciale pe care nu ai voie să le ratezi dacă ajungi pe Valea Vișeului FOTO
0Maramureșul rămâne unul din locurile cele mai atractive din punct de vedere turistic. Zona de nord a județului, respectiv Maramureșul istoric, atrage anual mii de turiști care viziteză obiectivele turistice, dar și peisajele extraordinar de frumoase.
Orașul Vișeu de Sus are o istorie incertă, în sensul că istoricii nu au căzut de acord asupra datei atestării. După unii, prima menționare a orașului apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alții, orașul este atestat documentar abia din 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența a două râuri (Vaser și Valea Vișeului), nume întâlnit până la începutul secolului al XX-lea.
După 1770, la Vișeu și la Borșa s-au înființat centre forestiere cu muncitori din Zips, de unde a rămas denumirea de „țipțeri”, care au populat apoi Valea Vaserului.
Între anii 1776–1794 au venit primii coloniști din Salzkammergut, apoi alte familii din Gmunden, majoritatea cu mulți copii. Numărul populației de origine germană și austriacă a crescut permanent, ajungând în 1930 ca populația germană să aibă o proporție de 24,84%. Cifrele au scăzut apoi, potrivit wikipedia.org.
1. Mocănița
Exploatarea forestieră a fost o activitate de bază dintotdeaua, la Vișeu. Tocmai acesta a fost motivul pentru care aici s-a construit o cale ferată cu ecartament îngust, folosită la transportul lemnului din pădure. Astăzi este doar un obiectiv turistic dintre cele mai căutate, fiind una dintre ultimele căi ferate montane din țară și din Europa.
Calea ferată are o lungime totală de 56 de kilometri, dinte care 43 de kilometri sunt pe Vaser, iar restul pe afluenţii acestuia Novăţ şi Ştevioara. Linia ferată cu ecartamentul îngust a fost construită între anii 1930-1933, cu materialul dezafectat de la calea ferată ce traversa Pasul Prislop, din Maramureş în Moldova, linie construită în timpul Primului Război Mondial.
2. Parcul Natural Munții Maramureșului
An de an, parcul natural atrage un mare număr de turiști, iubitori de natură și de frumos.
Valea Vaserului și-a păstrat sălbăticia în parte datorită limitărilor impuse de zona de graniță, dar și din cauza transportului dificil. Acest lucru însă a favorizat viața sălbatică și oferă încă habitate întinse neantropizate (nepopulate).
Este o arie naturală protejată destinată conservării peisajului şi tradiţiilor locale, protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor şi încurajării turismului bazat pe aceste valori. Suprafața acestuia este de 133,418 hectare. Aici se găsesc ultimele populații naturale de lostriță din țara noastră.
Parcul natural include intravilanul a zece localități precum Bistra, Petrova, Leordina, Vișeu de Jos, Vișeu de Sus, Moisei și Borșa, Ruscova, Repedea și Poienile de Sub Munte.
3. Poiana cu narcise Tomnatec Sehleanu
Rezervaţia este cuprinsă în Parcul Natural Munţii Maramureşului şi cuprinde păşunea Sehleanu şi zona cu vegetaţie forestieră din jurul Vârfului Tomnatec. La Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu se ajunge din localitatea Leordina.
Rezervația se întinde pe o suprafață de 100 de hectare și este acoperită cu o mare diversitate floristică, unde vegetează într-o arie compactă o narcisă din specia Narcissus radiiflorus, în asociere cu specii de gențiană (Gentiana clusii) și degetăruț (Soldanella hungarica).
Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Maramureș (în Munții Maramureșului), în partea nord-vestică a satului Repedea și este înclusă în Parcul Natural Munții Maramureșului.
4. Vârful Farcău – Lacul Vinderel – Vf. Mihailecu
Aria naturală protejată cuprinde zona din jurul lacului Vinderel şi cele două vârfuri: Farcău, de 1.957 metri, fiind cel mai înalt din Munţii Maramureşului şi Mihailecu, de 1.918 metri, cu suprafaţă de 100 ha, constituită în scopul protecţiei şi conservării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Este o rezervaţie naturală, categoria a IV-a UICN (Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii), situată pe teritoriul administrativ al comunelor Repedea şi Poienile de Sub Munte.
5. Lacul Vinderel
Lacul cu nume de şoim este situat în şaua dintre Farcău şi Mihailecu, la altitudinea de 1.645 metri, luciul de apă are o suprafaţă de 0,71 hectare, fiind cel mai mare lac din Parcul Natural Munţii Maramureşului. Se află pe tertoriul administrativ al localităților Repedea și Poienile de Sub Munte.
6. Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslăviile
Încă o arie naturală protejată care se află în Parcul Natural Munţii Maramureşului. Este pe teritoriul administrativ al oraşului Borşa și are o suprafaţă de 5 hectare. Aria cuprinde zona de stâncării, (constituite din pereţi stâncoşi, aproape verticali, formaţi din calcare eocene) precum şi zona umedă. Aceasta cupride două staţiuni cu populaţie de Cochlearia pyrenaica var. borzaeana (specie de plante numite popular lingurea), fiind un relict glaciar, prezentă numai în judeţele - Maramureş, Suceava, Bistriţa – Năsăud şi Vâlcea.
La stâncăriile Sâlhoi se ajunge de la cantonul silvic Sâlhoi, aflat la confluenţa celor două văi, Sâlhoi cu Bănării, la circa 400 de metri.
7. Rezervaţia de cocoş de mesteacăn
Rezervaţia este situată în localitatea Borşa şi are suprafaţa de 800 de hectare, fiind o rezervaţie naturală de categoria a IV-a UICN.
A fost înfiinţată în anul 1971 şi se află în administrarea Parcului Natural Munţii Maramureşului, având ca scop protejarea populaţiilor de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix).
Vegetaţia rezervaţiei este constituită 60% din păşuni de munte şi 40% păduri de conifere şi jnepenişuri acesta constituind habitatul cocoşului de mesteacăn, potrivit muntiimaramuresului.ro.
8. Cimitirul Militar de la Miraj, pe Valea Vaserului
Cimitirul de la Miraj a fost construit pe Valea Vaserului, în amonte de Făina, la o cotitură a Văii. Aici este un cimitir unde sunt îngropați militari din primul război mondial.
A fost realizat în 1917 și, conform documentelor de la acea vreme, aici au fost îngropați 105 morți, dintre care 97 germani, un polonez, patru austro-ungari și trei ruși, care nu s-au mai întors acasă niciodată. „Astăzi, mormintele nu mai există, cimitirul fiind distrus în vara anului 1929 de apele învolburate ale Vaserului. Ce a mai rămas, osemintele găsite au fost îngropate în cimitirul militar romano-catolic. Autoritățile au marcat locul cimitirului cu troițe și un obelisc de marmură, pe care sunt menționate numele celor 105 militari decedați”, scrie prof. Aurel Ghizelan în graiul.ro.
9. Mănăstirea de la Moisei
Dacă ai ajuns la Vișeu de Sus, merită să faci o vizită și la Mănăstirea de la Moisei, localitate aflată în vecinătate. Aici se află o mică biserică din lemn din secolul al XIV-lea.
Mănăstirea Moisei, cu hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august), este așezată pe un platou însorit, deasupra satului Moisei, înconjurată de culmile dealurilor, la poalele muntelui Pietrosu Rodnei (2303 m), între orașele Borșa și Vișeu de Sus.
La Mănăstirea Moisei a funcționat o școală, unde tinerii învățau carte. Aici a fost și o școală de pictură, unde unii călugări talentați pictau icoane iar alții au devenit pictori de biserici. La această mănăstire se inițiau viitorii preoți și cântăreți bisericești, potrivit wikipedia.
10 Cascada cailor
Nu poți rata Cascada cailor de la Borșa, care se află la mai puțin de 20 de kilometri de Vieșu de Sus. Legenda ei extrem de frumoasă, dincolo de faptul că e cea mai înaltă cădere de apă din țară, o face extrem de atractivă pentru turiști din toată țara și nu numai.
Accesul se face din Borșa și sunt două variante. Una este pe un traseu turistic, nu foarte dificil, ce poate fi parcurs într-o oră sau o oră şi jumătate, la un ritm mai lejer. O altă posibilitate este din staţiune, urcarea cu telescaunul a unei porţiuni din traseu, care durează circa 15 minute, iar restul traseului, de încă 15 minute, pe jos.
Cascada este situată la o altitudine de 1.300 de metri și este unică în ţară datorită înălţimii de la care apa se prăvăleşte, oferind un spectacol absolut nemaipomenit.
Situată în parcul Naţional Munţii Rodnei, cascada este formată într-o căldare glaciară extinsă a vârfurilor Pietrosul Rodnei şi Piatra Albă. Înainte de cascadă, apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo, de pe versantul abrupt al Rezervaţiei Piatra Rea, se prăvăleşte în jos, formând cascada în trei trepte cu căderi succesive de 40 de metri, apoi 20 de metri şi din nou 40 de metri.
Legenda spune că urşii atacau hergheliile de cai, iar aceştia, încolţiţi la marginea prăpastiei, au căzut în hău. Astfel, acea cascadă s-a format din lacrimile păstorilor care au plâns după animalele pierdute.
Se încarcă comentariile...
