VIDEO Cum au refăcut maramureşenii în cele mai mici detalii o nuntă străveche românească. Momentul mireselor false

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O spectaculoasă nuntă tradiţională a fost reconstituită în Ţara Lăpuşului duminică, 30 iulie, în Groşii Ţibleşului din Maramureş. Localnicii au îndeplinit întreg ritualul unei nunţi, respectând, întocmai, absolut fiecare detaliu care făcea, odinioară, deliciul nuntaşilor.

Deşi a fost o nuntă regizată, localnicii nu au repetat absolut nimic, pentru că majoritatea ştiau de la buncii lor cum se petrece în mod firesc acest eveniment important. De la „gătatul miresii” şi până la petrecerea care a încheiat evenimentul, totul a fost reconstituit aşa cum cere tradiţia.

Evenimentul începe încă de sâmbătă, când chemătorii se duc prin sat şi vestesc nunta. „Ei intră din casă-n casă şi fac invitaţia la nuntă, în versuri. Au un colac înstruţat, cu năfrămi, cu <struţi>, cu obiecte purtate de mireasă şi de mire înainte de căsătorie”, explică Onişor Pop, de la Ansamblul Ţibleşul din localitate.

Chemătorii intră în casele sătenilor şi fac invitaţia în versuri, după cum mai arată el: „tânărul nost’ împărat, dimineaţă s-o sculat şi pe faţă s-o spălat. Şi ne-o trimăs pă noi doi, să vinim la dumneavostă, să vă chemăm la nunta noastă. La un scaun de hodină, la on păhar de băutură, la mai multă voie bună. Să nu credeţ’ că suntem nişte cealăi, nişte pravalăi, c-avem semne-mpărăteşti, precum şi dumenavoastă vedeţ’. Avem colac de grâu frumos, ca şi faţa lui Cristos. Avem năframă de mătasă, cum poartă şi cinstita mnireasă. Avem struţ’ de busuioc, cum poartă şi cinstitu’ mnire-n clop. Să nu faceţ’ să nu viniţ’, c-aveţ’ fete şi ficiori şi voi fi trăbuitori”.

În sâmbăta dinaintea nunţii, stegarii, adică prietenii mirelui, se adună la el acasă unde pregătesc steagul de nuntă.  Aici are loc un fel de petrecere a burlacilor, însă viitoarea  mireasă este şi ea prezentă, la un moment dat. „Se adunau la mire acasă şi făceau steagul şi făceau jocul steagului. Juca mnirele două-trei jocuri, după care era adusă şi mireasa”, explică primarul Nicolaie Burzo. El mai arată că nunţile aveu loc exclusiv duminica, sâmbăta fiind consderată „ziua morţilor”.

Gătitul miresei, la nunta refăcută în Maramureş după tradiţia străveche

image

Drumul spre mireasă, „legat” de două ori

Duminica, în ziua nunţii, pregătirile încep încă de la orele amiezii, când la mireasă acasă se adună „druştele”, cum sunt numite domnişoarele de onoare, pentru a o ajuta pe mirasă să se „gate”, adică să se îmbrace. Rochia de mireasă e, de fapt, costumul tradiţional, în plus fiind ornamentele şi voalul. În timp ce mireasa este gătită, alaiul pleacă de la mire de acasă, conduşi de stegari, care merg călare.

Astfel, se merge după naşi, după care tot alaiul se îndreapă spre locuinţa miresei. Însă drumul spre mireasă nu e tocmai lipsit de peripeţii. Pe traseu, oameni cu iniţiativă „leagă drumul”, adică întind o coardă de-a latul drumului, astfel ca alaiul să nu poată trece. Aici au loc adevărate negocieri cu naşii mari, care trebuie să plătească pentru a li se dezlega drumul spre mireasă. „Dacă nu plăteşte, e ruşinea lui. Înseamnă că e sărac”, explică femeia care urmează să se tocmească cu naşii. Şi plătesc, ca să nu se facă de ruşine.

Două false mirese, prezentate mirelui

Ajunşi la locuinţa miresei, aceasta e cerută prin vocea starostelui, care conduce nunta. Mirele aştepată afară, iar în faţa lui sunt aduse, pe rând o persoană mai în vârstă şi una mult prea tânără. „Mirelui i se prezintă iniţial o altă mireasă. Trebuie să-i prezentăm două, una mai mică şi una mai mare, mai în vârstă. El le refuză pe amândouă, până îi aducem mireasa lui. E un fel de păcăleală a mirelui, are loc o negociere”, mai explică Onişor Pop.

În tot acest timp şi pe tot traseul au loc celebrele strigături, versuri pline de umor şi ironii din viaţa celor doi miri. „Dintotdeauna, ţăranul român a avut simţul umorului, însă nu vulgar. Glumele sunt din viaţa obişnită a ţăranului şi însoţesc nuntaşii în acele strigături care ironizează diferite aspecte negative, ori sunt doar glume, pur şi simplu”, mai spune Onişor Pop. Odată adusă mireasa reală în faţa mirelui, alaiul se îndreaptă spre biserică, unde are loc cununia religioasă.

image

Bătrânele din sat confirmă autenticitatea evenimentului

Pe treptele bisericii, trei bătrâne din sat analizează evenimentul şi îi confirmă autenticitatea.  „Aşa erau nunţile pe vremuri. Era frumos. Aşa era. Se mergea după mnireasă şi după nănaşi cu alai şi cu steag şi cu strigături. Şi legau drumul şi cereau bani, ori pălincă, ori ce le da, la capăt. Se duceau acasă, acolo se făceau nunţile, nu la cămin. Şi mereau oaminii, fiecare femeie cu bărbatu ei lua o fele de pălincă (sticlă de jumătate de litru, n.r.) de acasă şi merea la nuntă. Bea două-tri păhare şi de-acole închinau cu sticlele, unu cu altu. Nu erau nunţile cu supe. Erau cu plăcinte în cuptior şi pă lespede şi găluşte (sarmale, n.r.). Nu se făceau supe. Plăcintă era de asta pătrată în cuptior făcută. Şi pălincă. Nici pancove nu făceau, ori prăjituri”, încep ele, completându-se una pe alta.

Două dintre ele se numesc Ioana şi au 72 şi 77 de ani. Pe a treia o cheamă Vioroica şi are 75 de ani. Toate trei s-au emoţionat când au văzut alaiul şi strigăturile ca în vremuri de demult. „La mine la nuntă o fo’ cozonac”, spune cea mai în vârstă dintre ele. „E, la tine. Că a ta o fo’ mai dincoace (mai recent, n.r.). C-apoi, pă rând, o tăt fo’ cozonaci şi câte ceva nou. Şi cu sticlele: beau câte două-tri păhare şi-api de-acole închinau cu sticla. Fieşcare, unu cu altu, tăt închinau până să îmbătau”, reia prima subiectul.


Peter Hurley (dreapta, prim-plan), irlandezul care a îmbrăcat strie tradiţionale româneşti

image

„Şi era tătă noaptea. Scoteau masăle afară şi-apoi începeau la joc. Da’ ospăţu’ era la căs’ (case, n.r.). Întâi făcea mnireasa la casa ei (mireasa dădea o masă la ea acasă, n.r.), şi-apoi să ducea de la mnireasa la mnire, cu nănaşa şi cu mnirele. Dimineaţa mereau, până-n zuă şi să duceau strâgând”, completează alta. Toate trei sunt emoţionate când îşi amintesc de nunţile lor. „La mine, când am mărs io la cununie, o strâgat druştile: mnirele vie cu noi, mnireasa, margă-napoi!”, spune ea şi râde cu poftă.

Alaiul de nuntaşi la nunta străveche românească refăcută în Maramureş

„Pă când am sosât acasă, o strâgat: bine-i pare la mnireasă că să vede-aici, acasă! D-apoi aiestelalte o strâgat: Nu ne pare-aşe de bine, că nu suntem hie-cine” şi toate trei râd cu poftă.

Strigăturile erau importante în cadrul nunţilor. Dacă mireasa sau mirele nu erau pe plac, apropiaţii unuia strigau versuri ironice la aonsidresa celuilalt. „Să contrau, până să sfădeau la capăt. Strâgau a lungu’ drumului. O parte erau a mnirelui şi-o parte a mniresî. Ceia strâgau contra mniresî, ceialalţ’ contra mnirelui. De’ mnireasa era mai săracă şi el mai găzdar, ori de nu era pă plac, strâgau, de râdea tăt satu’. Amu’ nunţâle-s domneşti, da’ mai mândru-o fo’ atunci. Când am văzut nunta asta, aşe cum o fo’ mai demult, ne-o vinit să zdierăm (să plângem, n.r.)”, completează una dintre ele.

Jocul miresei, pe bani

După cununia religioasă, alaiul s-a îndreptat don nou spre locuinţa miresei, unde a început „jocul miresei”. Oricine a dorit să joace cu mireasa însă, a trebuit să contribuie cu bani, aşa cum cerea tradiţia.

În Groşii Ţibleşului, nunţile s-au petrecut după acelaşi ritual până prin anii ’80, după cum arată primarul. Tocmai de aceea, nuntaşii nu au avut nevoie de nicio repetiţie, totul petrecându-se firesc, după indicaţiile celor mai în vârstă. „Înainte de anii ’80, aproape în fiecare duminică eraun nunţi tradiţionale. Nunţile se făceau în costum popular şi cu steag, în mod tradiţional. Pentru noi nu a fost un efort, pentru că nu s-au făcut repetiţii. Totul a venit de la sine, penru că din cei care au participat, mai bine de jumătate au prins nunţile de altă dată şi ştiau exact cum se întâmplă”, a mai spus Nicolaie Burzo. „Noi am încercat, astăzi, ca în cadrul festivalului Satele Unite ale Lăpuşului să aducem din nou acest obicei şi avem invitaţi din celelalte sate ale Lăpuşului. Am încercat să-l refacem exact aşa cum a fost el în vechime. Sper că am şi reuşit”, spune Onişor Pop.

image

Festivalul de tradiţii ar putea să se extindă şi în alte judeţe

Nunta tradiţională lăpuşeană a fost o parte din evenimentul organizat de irlandezul Peter Hurley, în cadrul Festivalului „Satele Unite ale Lăpuşului”, ca parte din evenimentul „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, început în urmă cu opt ani. Evenimentul a crescut pe parcursul acestor ani şi nu este exclus ca pe viitor, acesta să se îndrepte şi spre alte judeţe. El spune că, în ciuda modernismului care începe să se vadă în sate, conceptul de tradiţie încă persistă şi nu tebuie decât scos în evidenţă. „Această săptămână dovedeşte că există un <aur> care aşteaptă să fie scos în evidenţă,. Asta îmi dovedeşte mie tot ce s-a întâmplat în toate satele prin care am trecut săptămâna asta. Noi îi judecăm că au garduri de inox şi geamuri termopan, dar în spatele lor, în dulapurile lor în sufletele lor, în mintea lor, conceptul trăieşte încă. Ăsta a fost experimentul în această săptămână. Un experiment la care nu mă aşteptam să fiu recepţionat atât de puternic. Pentru că trăim un proces de dezrădăcinare în oraşe, iar noi putem să îi reconectăm în această săptămână, să reactivăm <jarul focului viu>”, a spus Peter Hurley.

Printre participanţi, turişti din ţară, dar şi din străinătate, s-au bucurat de ce au văzut. Andreea şi Remus Nicola, doi români stabiliţi în Canada, s-au arătat extrem de încântaţi de experienţa trăită la nunta tradiţională de la Groşii Ţibleşului.

Mai puteţi citi:
 

Horă uriaşă în jurul Cimitirului Săpânţa. Saga irlandezului inimos care se bate de opt ani pentru conservarea celor mai frumoase tradiţii româneşti

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite