Instituția care a funcționat 400 de ani fără întrerupere. Cât aur dădea monetăria din Baia Mare
0În Baia Mare a funcționat o monetărie timp de peste 400 de ani, fără întrerupere. Aceasta era un simbol al importanței economice pe care o avea orașul, datorită mineritului.
Prima atestare documentară a monetăriei datează din anul 1411, dar a funcționat înainte de această dată. Atunci, orașul a primit privilegiul de a bate monede.
Nu sunt documente care să confirme că a funcționat pe același loc, însă se presupune că a fost tot acolo ori în apropiere. Asta pentru că în 1705 a avut loc un incendiu devastator, care a distrus monetăria veche. Astfel, o vreme a funcționat în clădiri improprii pentru această activitate. Între 1734 și 1739, s-a construit o nouă monetărie, pe locul actualei clădiri, ulterior fiind mărită și adusă la forma cunoscută azi.
În volumul „Baia Mare - oraș liber regal”, muzeografii Lucia Pop, Ioan Botiș și directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Viorel Rusu, vorbesc despre începuturile monetăriei din Baia Mare și activitatea de minerit.
„Această activitate a determinat înfințarea și functionarea pentru o vreme indelungată a unei monetării, atestată documentar din anul 1411. În acelasi an, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în schimbul unor importante teritorii din Bosnia, a cedat, printre altele, orasele Baia Mare si Baia Sprie despotului sârb Ștefan Lazarevici (1402-1427), în proprietatea căruia au rămas până în anul 1426, când aceste posesiuni au fost preluate de nepotul său, Gheorghe Brancovici (1427-1456), care le-a păstrat până în anul 1445”, arată autorii.
Ei mai spun că, cel mai probabil, aceasta a funcționat înainte de atestarea documentară. „Monetăria din Baia Mare și-a început activitatea, probabil, în jurul anilor 1347, cu ceva timp înaintea documentului de atestare, respectiv, anul 1411 și a funcționat în mod continuu mai bine de 450 de ani”, mai arată ei.
Primele însemne de monetărie, despre care se crede că ar fi de origine băimăreană au fost „R-I” pe groși, bătuți între anii 1345 și 1357. De asemenea, au mai fost găsite simboluri „R-P” pe denari, „R” venind de la Rivulus Domunarum (denumirea veche a orașului) iar „P” sau „I”, cel mai probabil, de la inițiala funcționarului responsabil.
Documentele arată că era una dintre cele mai importante din Transilvania și Ungaria, având în vedere veniturile pe care le realiza. „În anul 1463, monetăria realiza un venit net de 20.000 de florini, în timp ce, în același an, monetăria din Buda obținea un venit de 8.000 de florini, iar cea din Sibiu, 6.000 de florini”, mai arată autorii.
Monedele băute din metale prețioase, preferate
Noul edificiu s-a construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce orașul a intrat sub stăpânire austriacă. Atunci, minele au aparținut de Direcția minelor din Kosice. Noile clădiri ridicate între 1734 și 1739 au fost realizate în contextul în care toate serviciile miniere tehnice și administrative erau concentrate de către Inspectoratul superior minier (Inspectorat Oberamt), înființat în 1748. Acesta a preluat și monetăria.
Noua instituție, subordonată direct erariului, a restructurat întregul sistem de exploatare a minelor, având atribuții organizaționale, judiciare și financiare. „Pentru exercitarea acestora au fost create oficii miniere și oficii de topitorie, precum și judecătorii miniere, transformate ulterior, în 1788, în tribunale miniere districtuale. Jurisdictia celui de la Baia Mare se intindea asupra unui numár de 6 comitate din Ungaria și asupra Districtului Chioarului”, mai arată autorii.
La monetăria din Baia Mare s-au bătut de- lungul timpului o varietate de monede, în special din metale prețioase. „Cele din metal comun erau consderate <<bani proști>>” mai spun autorii în volumul lor.
Monedă bătută în cinstea lui Mihai Viteazul
De asemenea, mai spun ei, în perioada 1580-1619, monetăria a fost arendată familiei Herberstein, una dintre cele două importante familii de arendași de mine din zonă. Cealaltă este Lissibona, amintită în documente.
Un alt moment important amintit de muzeografi în volumul lor este anul 1600, când a fost bătută și gravată o medalie de aur în constea domnitorului Țării Românești, Mihai Viteazul (1593-1601). „Medalia redă pe avers efigia voievodului, iar pe revers prezintă un text inscripționat în limba latină, cu următorul conținut: <<Mihai Voievodul Valahiei Transalpine, consilierul sacrei majestăți imperiale și regale, locțiitor în Transilvania, comandant general al armatei dincoace de Transilvania și din părțile supuse ei care, în anul Domnului 1600, prin prevedere, virtute și arme, a câștigat victoria>>”.
Documentele istorice confirmă măiestria argintarilor, aurarilor, meșterilor gravori, despre care spun că erau „împrumutați” de diferite alte monetării. „Acest meșteșug, printre primele atestate documentar în Baîa Mare, a devenit în timp o adevărată artă pentru o bogată diversitate de obiecte, de la cele mai simple și uzuale (tacâmuri, cupe și potire), până la cele mai complexe (podoabe, accesorii vestimentare, obiecte decorative și de cult), lucrări semnalate în evidențele economice ale orașului (inventarele bunurilor ce aparțineau comunității), valoarea lor făcând parte din veniturile generale”, mai spun muzeografii.
Măsurile care au ajutat la dezvoltarea orașului
Orașul cunoaște o dezvoltare accelerată în special după o serie de măsuri impuse de împărăteasa Maria Tereza la 1766.
„Comunitatea meșteșugărească a orașului medieval Baia Mare a fost în Evul Mediu foarte bine organizată, activitatea economică și comercială era forte intensă și deseori impulsionată de acte privilegiale, fapt care se reflectă și în bogăția, diversitatea și consistența patrimoniului legat de această importantă componentă a vieții urbane, importanță care se amplifică dacă o raportăm la ansamblul documentelor scrise ce atestă pulsul și dinamica vieții cotidiene din incinta fortificată”, mai arată muzeografii.
Potrivit lor, baterea de monede a fost arendată orașului Baia Mare, în schimbul sumei de 13.000 de florini de aur, la 30 august 1468. La acea vreme, monetăria din Baia Mare asigura orașului un venit anual de 27.000 de florini. În anul 1481, minele din Baia Mare au dat peste 600 kilograme de aur, aici realizându-se aproape jumătate din toată cantitatea de monede bătute în regatul Ungariei.
Incendiile repetate au dus la închiderea monetăriei
Monedele bătute în monetăria băimăreană în anii domniei lui Matei Corvin au fost de diferite tipuri: florini de aur, garas, denari si obuluri.
„Important este denarul, pe avers cu sigla monetăriei (N) și ciocanele încrucișate, iar pe revers cu imaginea Madonnei cu Pruncul, monedă care a fost definitorie secole la rând prin forma și greutatea sa”, mai arată muzeografii în volumul lor.
Istoricii mai arată că monetăria şi-ar fi încetat activitatea pe la 1870, din cauza unor incendii repetate.
Despre bogăția minelor din Maramureș scrie dr. Mircea Baron în numărul 3 al Revista Arhivelor Maramureșene. Potrivit lui, Transilvania dădea 95 % din aur Ungariei de până în 1918.
Se încarcă comentariile...
