Locul unde mirele și mireasa aveau petreceri de nuntă separate. Cum arată nunta într-un sat tradițional românesc FOTO

0
Publicat:

Nunta în vechiul sat maramureșean era un moment de mare încărcătură emoțională, fiind considerat unul dintre momentele „de trecere” în cultura tradițională, alături de naștere și moarte. Momentul era îmbogățit cu multe acțiuni ritualice, menite să aducă belșug și o viață lungă noului cuplu.

Nuntă tradițională în Țara Lăpușului  FOTO Angela Sabău
Nuntă tradițională în Țara Lăpușului FOTO Angela Sabău

Chiar și până în ziua de azi se păstrează multe dintre tradițiile din trecut, în special la nunta tradițională organizată la țară. Totuși, în prezent acestea sunt mai estompate și, dacă mai sunt păstrate unele, acestea sunt mai degrabă pentru menținerea obiceiului, și nu din credința în aceste obiceiuri.

Unul dintre cele mai ciudate obiceiuri la nunta tradițională era acela legat de organizarea evenimentului în două locuri diferite, una acasă la mireasă, iar una la mire.

Etnograful Janeta Ciocan, de la Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare, spune că în această parte a județului, mirele nu venea cu alaiul acasă la mireasă, așa cum se întâmplă în alte părți, la nunta tradițională.

Întotdeauna, mireasa îi așteaptă pe cei care o vor duce la biserică – să fie foarte clar că nu venea mirele după mireasă. Veneau starostele, nașii, alaiul feciorilor, prietenii băiatului, iar ea stătea acasă cu druștele ei (prietenele ei, domnișoare de onoare n.red.), care o aranjau, o îmbrăcau, o găteau. Veneau (alaiul, n.red.) și o cereau de la părinți”, explică muzeografa.

Este momentul în care starostele, cel care conduce întreaga nuntă, rostește cererea în versuri emoționante, stârnind lacrimile de emoții ale miresei și ale celor prezenți.

Mireasa așteaptă după masă

Ceea ce este interesant e faptul că încă o dată este evidențiat rolul pe care îl are obiectul de mobilier considerat banal în prezent, da care atunci avea o funcție ritualică. Este vorba despre masă, care era utilizată în toate cele trei „momente de trecere”, adică la naștere, la moarte sau la nuntă.

Potrivit etnologilor, la naștere, copilul proaspăt creștinat era adus acasă și era pus pe masă unde moașa făcea anunțul ritualic: „Am dus un păgân și v-am adus un creștin”. De asemenea, la înmormântare, mortul este pus pe masă în cele trei zile cât era ținut în casă, însă numai după ce sicriul a fost confecționat din lemn, în pădure, și apoi adus acasă.

La nuntă, mireasa trebuie să stea după masă, adică un loc de cinste, acolo unde stă de obicei capul familiei, atunci când sunt toți la masă.

Nuntă tradițională în Țara Lăpușului     FOTO Angela Sabău
Nuntă tradițională în Țara Lăpușului FOTO Angela Sabău

Odată ce alaiul a venit după mireasă, este cerută de staroste, care a sosit cu alaiul și cu nașii, apoi o iau pe mireasă și o duc la biserică. Dar până când reușesc să primească acceptul părinților, momentul este presărat cu glume. „Li se dădea ori o fetiță (în locul miresei, n.red.) ori o babă, pentru amuzament”, mai spune etnologul.

După ce toate ritualurile sunt săvârșite, mireasa pleacă însoțită de alai spre biserică, însă doar după ce sunt informați că mirele este deja acolo. „Nu pornea mireasa de acasă, până când nu știa că mirele este deja la biserică”, confirmă muzeografa.

Nunta, separată la mire și la mireasă

După cununia religioasă, în unele zone și în unele situații mai aparte, petrecerea de nuntă nu avea loc în același loc, ci se împărțea în două. O parte mergeau la mireasă, iar o parte la mire. Chiar dacă pare ciudat, la acea vreme avea o explicație logică și urma o prescripție ritualică.

După ce se termina ceremonia religioasă, fiecare merea la casa lui și aveau nunți separate. Casele erau așa de mici, încât nu aveau loc. Veneau neamurile ei, cunoștințele ei, își dădeau obolul acolo, o dansau pe ea - care costa ceva - după care era luată și dusă cu toată zestrea la băiat acasă”, mai spune Janeta Ciocan. „Nu peste tot se întâmpla asta, erau locuri unde nunta se organiza într-un singur loc”, mai precizează ea.

După ce petreceau și o jucau pe mireasă, aceasta era dusă, cu toată zestrea, la mire acasă. Drumul spre mire, cu toată zestrea încărcată în căruță, era parcurs cu tot cu alai, care striga și chiuia pe tot drumul.

Nuntă tradițională în Țara Lăpușului     FOTO Angela Sabău
Nuntă tradițională în Țara Lăpușului FOTO Angela Sabău

Odată ajunși la casa băiatului, începea noua viață de femeie măritată, fiind un moment important în viața fetei.

Aici era așteptată de soacră, cu blidul (farfuria, n.red.) cu grâu, care era aruncat peste ea. Grâul simbolizează fertilitate, belșug, prosperitate etc. Mirii veneau în casă și erau așezați amândoi după masă. Dacă voiau să danseze mireasa, toată lumea o cerea de acolo și o lua la dans”, mai explică muzeografa.

La final, un alt ritual avea menirea de a-i lega pentru totdeauna pe cei doi, care formează un nou cuplu.

În Țara Lăpușului rupeau un colac în două și îl împărțeau cu nașii și cu părinții. O parte din el îl mâncau ei doi, din același blid, cu aceeași lingură. Pentru că se considera că din acel moment erau o singură persoană”, mai explică Janeta Ciocan.

Alte zone, alte obiceiuri

În alte părți însă, la fel de bogate în ritualuri, nunta are loc așa cum știm și azi, o singură petrecere, într-un singur loc.

Etologul Pamfil Bilțiu vorbește despre aceste obiceiuri în Memoria Ethnografica, volumul 2, unde explică rituaurile din Țara Codrului. Potrivit lui, nunțile erau organizate mai ales toamna și iarna, mai puțin primăvara și vara. Cel mai probabil, în aceste perioade oamenii erau ocupați cu munca la câmp, având mai puțină apetență pentru distracții.

Era organizată, de obicei, în zilele de joi iși duminică, în special toamna și iarna. Se obișnuia mai puțin să se organizeze primăvara și vara”, explică el.

Pregătirile de nuntă începeau cu trei-patru zile înainte. „Timp în care se pregătesc mâncărurile și locul de desfășurare, care se ornează cu șterguri (prosoapele brodate ornamental, n.r.) și farfurii. Cu două zile înainte, fetele de măritat pregătesc palțauăle vilfeilor”, mai spune etnologul, referindu-se la botele chemătorilor, adică acele tije ornate pe care le poartă chemătorii.

Aceștia, de obicei, sunt zece la număr, iar rolul lor este să meargă prin sat să anunțe evenimentul, purtând acele tije ornate pentru a atrage atenția. „Acestea sunt pompos împodobite cu felurite plante”, mai spune etnologul Pamfil Bilțiu.

Chemătorii aveau un rol important în organizarea nunții. Cu o zi înainte de eveniment, ei sunt repartizați pe ulițe, iar o parte merg în satele vecine, pentru a invita rudele și cunoscuții mirilor. „În dimineața nunții, apropiații mirelui și ai miresei sunt reinvitați de către staroste”, mai notează etnologul.

Un alt fel de „petrecere a burlacilor”

Spre deosebire de alte zone, în Țara Codrului, zestrea miresei este dusă la mire acasă în preziua nunții. Momentul este organizat cu fetele din sat, care chiuiesc pe toată durata ceremonialului, alături de feciori și vilfei. „După ce zestrea miresei se așează în casa mirelui, se organizează o petrecere numită <șiratău>”, mai spune el. Este un fel de „petrecere a burlacilor”, înainte de marele eveniment, unde toată lumea este servită cu celebra pălincă și prăjituri.

În dimineața nunții, fetele și feciorii se adună la casa mirelui, unde nunele (druștele, sau domnișoarele de onoare) pregătese mirele, în timp ce tineretul joacă un danț sau două”, mai explică etnologul. În același timp, mireasa are parte de același tratament, adică druștele și prietenele ei sunt la ea acasă, unde o gătesc și o pregătesc pentru marele eveniment.

Mirele este apoi condus de către alaiul lui, din casa părinților. La plecare, el își ia rămas bun de la feciorii cu care a feciorit și de la fetele din sat. „Alaiul îl însoțește în ritmul muzicii și a iuiturilor (strigăturile) fetelor și feciorilor și se îndreaptă spre casa nașilor”, mai spune el.

Mireasa, cerută de acasă

Deși în alte zone mirele nu merge la mireasă, ci merge direct la biserică, unde o așteaptă, în Țara Codrului, mirele, însoțit de nași și alaiul de nuntă, merg la mireasă acasă, unde o cer de la părinți.

Ajunsi la casa miresei, nuntașii sunt primiți cu țuică și prăjituri de către socrii cei mici. Cu toții intră-n curte unde joacă un danț, două, timp în care nănașa cea mare, împreună cu nunele, gată mireasa (îi așeaza coronița, voalul). După ce mireasa este gătită, este scoasă de către doi vilfei în ușa casei, timp în care se cântă marșul miresei. În aceste clipe, mireasa își cere iertare părinților, vecinilor și rudelor, pe care le sărută, plângând. Unul dintre vilfei se așeaza în fața miresei și o cere”, mai arată etnogarful.

După ce se termină ritualul de cererea miresei, întreg alaiul se îndreaptă către biserică, unde are loc ceremonia cununiei religioase. Dar și aici sunt repectate anumite rugli.

În biserică se așează după reguli îndătinate. Mirele și mireasa stau în față, prinși de mână. Nașii se așează în spatele lor, iar vilfeii stau de-o parte și de alta a mirilor și a nașilor”, mai explică el.

Odată ajunși la locul petrecerii, iar cremonia de nuntă a fost încheiată, începe petrecerea. Pentru a da tonul, mirele se ridică în picioare, împreună cu mireasa și închină primul pahar nuntașilor.

Apoi îl aruncă păstă cap, pentru fericirea și temeinicia căminului lor. Prin închinatul mirelui, nunta este începută, nuntașii sunt serviți cu mâncare și băutură, tineretul continuă strigăturile”, mai arată el.

Spre finalul petrecerii, mireasa este „dezbrăcată” de către nașă. În realitate, îi este dat jos voalul de mireasă, care este înlocuit cu o năframă specifică femeilor măritate. „Este făcută nevastă cu zadie-n cap și joacă împreună cu mirele, care are clop în cap, însemn al bărbatului însurat. Momentul încheie nunta”, mai descrie etnologul Pamfil Bilțiu.

Cercetarea lui a fost făcută în satele Odești, Stremț, Băsești și Băița de Sub Codru, sate din Țara Codrului, din Maramureș.

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite