A doua cea mai înaltă linie de frontieră din Europa este în Maramureș. Traseul dificil a făcut numeroase victime
0În Maramureș există a doua cea mai înaltă linie de frontiera din Europa, fiind situată pe vârful Pop Ivan, la o altitudine de 1.940 de metri. Tot în Maramureș există o bornă denumită „Triplex Confinium” care marca întâlnirea a trei state: România, Polonia și Cehoslovacia.
Borna este situată pe vârful Stogu, la o altitudine de 1.652 de metri.
În prezent, bornele nu mai sunt de actualitate, însă linia de frontieră a rămas, marcând acum granița dintre România și Ucraina.
Unele dintre acele borne au ajuns în curțile unor pasionați de istorie. Alta a fost donată Muzeului de Istorie, iar o alta se află în stația CFF Vișeu de Sus, locul de unde pleacă celebra Mocăniță. Toate însă ar putea fi monumente istorice, având în vedere că prezintă tot mai mult interes.
„În ultimii 20 de ani, s-a observat un trend, o atracție către bornele fostei granițe de stat a României Mari cu Cehoslovacia şi Polonia, de către turiștii străini, mai ales cei din Polonia, Cehia şi Slovacia, dar şi din România. Aceștia vizitează Maramureșul, iar în itinerariul lor nu lipsește o vizită la foste borne de frontieră, care s-au păstrat până în zilele noastre”, arată Iulia Stan, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră (ITPF) Sighetu Marmației.
Potrivit ei, una dintre bornele care prezintă interse și este dintre cele mai căutate este cea de la punctul în care se întâlneau cele trei state, respectiv România, Polonia și Cehoslovacia.
Cea mai vizitată bornă
„Una dintre cele mai bine conservate borne, este <Triplex Confinium>, fiind şi unul dintre cele mai atractive locuri de vizitat, mai ales de pasionații de istorie. Este situat pe Vârful Stogu, pe actuala frontieră româno-ucraineană, fiind o bornă imensă din beton unde se află inscripționate cele trei întâlniri ale frontierei”, mai arată ea.
Aici, mai arată Iulia Stan, în urmă cu trei ani, respectiv pe 8 august 2020, a fost marcată împlinirea a 100 de ani de la stabilirea, la 10 august 1920, a frontierei comune dintre cele trei țări. „În perioada anilor pandemici, ulterior a declanșării războiului în Ucraina, numărul turiștilor a scăzut. Anul acesta am avut doi turiști care au vitizat zona respectivă, iar anul trecut au fost tot doi”, mai arată Poliția de Frontieră.
Dacă aici este borna cea mai interesantă, marcând locul unde se întâlneau cele trei state, tot în Maramureș, pe vârful Pop Ivan, se află a doua cea mai înaltă frontieră din Europa, fiind situată la o altitudine de 1940 de metri.
Locul este foarte greu accesibil, motiv pentru care de când a început războiul în țara vecină, mai mulți cetățeni ucraineni și-au găsit aici sfârșitul.
Locul în care se rătăcesc cel mai ușor
Motivul, spun salvamontiștii, nu este acela că ar căuta să treacă fix prin cel mai înalt punct, ci acela că cei mai muli dintre ei se rătăcesc și ajung în apropiere de vârful Pop Ivan, respectiv în zona vârfului Șerban. Din cauza traseului dificil, doi cetețeni ucraineni și-au găsut aici sfârșitul în urmă cu un an.
Aceștia făceau parte dintr-un grup mai mare de cetățeni care au trecut granița fraudulos, încercâd să ajungă în România.
„Zona e foarte greu accesibilă, e o zonă cu foarte multe canioane, cu unghiuri de pantă foarte mari, acoperite cu vegetație unde poți să aluneci. Sunt câteva cărări printe stâncile acelea cu praguri. Adică poți să mergi printre stânci și la un moent dat te trezești pe un prag de stâncă de unde nu mai poți nici să urci, nici să cobori. E foarte dificil”, spune spune un salvamontist care nu a vrut să-și facă publică identitatea.
Potrivit lui, cei mai mulți care ajung în acea zonă, ajung acolo rătăciți. „Pe partea cealaltă, unde sunt două-trei trecători, muntele e mult mai <dulce>. Dar când ajung pe partea noastră, aici e problema. Ei vin pe traseul de creastă, pentru că sunt și niște borne, vin pe traseu de creastă și merg căte vârful Șerban. Coborârea de pe acest vârf e mult mau lejeră. Dar, de multe ori, din cauza condițiilor atmosferice, a ceții, ei ratează și fac prea repede stânga și coboară pe partea românească exact în zona aceea de canioane și pe zănogile acelea, în zona Pop Ivan. Majoritatea ajung între vîrful Șerban și vârful Pop Ivan. Acolo e cel mai dificil de intervenit”, mai spune el.
Istoria unei linii de frontieră
Profesorul Ilie Gherheș explică istoria acestie linii de frontieră și cum s-a ajuns ca două treimi din Maramureș să nu mai fie în România. „În primul rând nu trebuie să uităm că vorbim despre Maramureșul voievodal. Două treimi din teritoriul Maramureșului au rămas în afara granițelor României după Primul Război Mondial, adică Cehoslovaciei (și Poloniei de atunci, n.r.). De la vârful Stogu încolo, către Suceava, pe o lungime de 30 de kilometri am avut graniță cu Polonia”, spune Ilie Gherheș.
Vârful Stogu, acolo unde se afla borna ce marca granița dintre cele trei țări, are o altitudine de 1.652 de metri. Acolo, în timpul Primului război Mondial, era linia frontului, despre care profesorul are o mulțime de istorisiri.
„În timpul Primului Război Mondial, frontul s-a stabilizat pe Carpați, pe acele creste de munți. Adică dincolo erau rușii, iar dincoace era armata austro-ungară și germană. Pentru că acolo era front, austriecii și nemții au adus generatoare electrice. Aduceau benzină și le-au pus în funcțiune. Scriu autorii vremii că Munții Maramureșului străluceau mai frumos decât centru Vienei. De ce? Pentru că în Viena, Budapesta sau oricare alt oraș al Imperiului se făcea economie de război. Ori, aici erau necesități strategie ale frontului. Și era luminat tot”, explică profesorul.
Drumuri făcute de soldați, din „piatră șelfuită” din plictiseală
De asemenea, mai relatează despre drumurile construite de soldați în acea perioadă. „Merită amintit că acele drumuri, cum sunt și la Borșa și în alți munți, erau făcute unele cu piatră de râu, iar altele cu piatră fasonată, cu patru fețe. Piatră cubică. Și, pornind de la principiul roman - că militarul trebuie să fie tot timpul în activitate - li se dădea militarilor să cioplească acele pietre”, mai spune el.
Profesorul Ilie Gherheș arată, apoi, că militarii, plictisindu-se, ciopleau acele pietre la nesfârșit, rezultând, în final, piatră cubică foarte frumos prelucrată. „Atât de mult le ciopleau și atât de mult le șlefuiau, încât sunt porțiuni întregi de drum acolo care sunt cu piatră mult mai frumoasă și mai frumos prelucrată decât orice drum de piatră cubică din Viena, Budapesta, București sau de oriunde. Pentru că ei nu aveau mereu ce face, iar frontul a fost de câțiva ani de zile stabilizat aici. Sunt niște ironii ale istoriei și ale războiului”, mai povestește el.
Regula euroepană de stabilire a granițelor
El a mai explicat cum, la 1916, a fost prevăzut principiul european pentru stabilirea granițelor care arăta că acolo unde este apă, limita statului să fie pe locul unde firul apei este cel mai adânc, iar acolo unde sunt munți, limita să fie stabilită fix pe mijlocul coamei. „De aceea noi avem acastă graniță pusă pe vârful Stogu și pe alte vârfuri”, mai explică el, arătând că acest principiu a condus la stabilirea graniței pe vârful Pop Ivan, dar și pe vârful Proslop.
Despre acesta, profesorul are o altă istorisire, la fel de savuroasă. El a relatat că, participând la un congres, geografii aveau discuții în contradictoriu cu privire la altitudinea vârfului Proslop. Unii susțineau că ar avea 2.303 metri, iar alții, că ar avea 2.305 metri. Istoricul a intervenit și le-a explicat că ambele variante sunt corecte. Însă una nu mai e valabilă.
„După Dictatul de la Viena, când o parte din Transilvania a fost cedată Ungariei, Prislopul a devenit cel mai înalt vârf de munte din Ungaria. Și atunci, regentul Horty și-a propus să-și pună acolo o statuie ecvestră. Ei bine, statuia nu putea fi pusă exact pe creasta muntelui, așa că a trebuit să reteze doi metri din vârful muntelui. Astfel, în fostele hărți făcute până la acel moment, într-adevăr, vârful a avut 2.305. Dar după acel moment, a avut 2.303 metri”, a mai explicat el.
Profesorul a mai amintit faptul că în Maramureș există oameni care mai dețin astfel de borne, care s-au aflat pe granița României, acelea nemaifiind valabile după apariția URSS, care și-a trasat alte marcaje ale limitei de stat.
Se încarcă comentariile...
