Bacău: Ioan Bosângeanu: Peticeşte pantofi de jumătate de secol
0
Este cel mai vechi cizmar al Bacăului, fiind în branşă din 1945. Se laudă că poate face încălţări mai trainice decât cele ale firmelor de prestigiu
Băcăuanul şi-a dorit de când era copil să fie cizmar. Acum, la cei 77 de ani pe care îi are, îşi aminteşte că îl ruga pe tatăl său să-l iniţieze în tainele acestei meserii.
„Tatăl meu nu voia să mă lase să învăţ meseria de cizmar şi mă îndemna spre cea de tâmplar, ca să-i conduc mai departe afacerea. Eu am fost atât de ambiţios încât am căutat să învăţ singur. La 13 ani am fost ucenicul unui maestru confecţioner de încălţăminte“, a spus bărbatul.
În scurt timp a găsit însă de lucru la Cooperaţia Meşteşugărească. Aveau nevoie de cizmari. A făcut un an de ucenicie şi, în 1951, s-a văzut cu primul salariu în mână. „Ţin minte şi acum. Am luat câteva sute de lei. Încet, încet, mi-am văzut de treaba mea, am învăţat repede şi bine ce aveam de făcut, am urcat în ierarhie şi aşa am ajuns ceea ce sunt acum“, a povestit bărbatul.
A lucrat ca cizmar şi în armată
Şi-a finalizat stagiul militar la Oradea, după trei ani ca sergent cizmar. „Eram un meşteşugar priceput. Mai marii şefi din cadrul armatei m-au rugat să rămân maestru în cadrul unităţii, dar eram prea stăpân pe meserie ca să mai lucrez pentru alţii“, a continuat meşterul. A vrut să aibă propria afacere şi a reuşit. De 20 de ani lucrează în atelierul său. „Eu ştiu să fac încălţări, nu doar să repar. Fac încălţăminte de tot felul. Eram sigur că voi avea de lucru şi chiar am avut multe comenzi“, a completat Ioan Bosângeanu.
Meserie pe cale
de dispariţie
Cizmarul se uită cu atenţie la fiecare pereche de pantofi sau cizme cu care vin clienţii la reparat. În ultimii ani refuză să lucreze foarte mulţi pantofi. „Nu prea mai este nimic de reparat la pantofii ăştia. Ar trebui doar câte un petic ici-colo. Nu pot să iau bani degeaba clientului“, comentează cizmarul, în timp ce studiază atent o pereche de încălţăminte. Bătrânul povesteşte că pe vremuri se lucra altfel. „Încălţămintea nu mai este ca pe vremea mea. Atunci o pereche de pantofi te ţinea cinci ani, fără să faci reparaţii. Totul era din piele, şi talpa, şi tocurile, şi ştaifurile şi branţurile. Acum nu te ţine nicio lună“, spune cu dispreţ meşterul.
El crede că în câţiva ani vor dispărea nu numai atelierele de cizmărie din oraş, ci şi cele de reparaţii. „Cei cu bani nu vin la noi. Îşi cumpără altele. La noi vin amărâţii, care îşi peticesc şi răspeticesc o pereche de papuci“, a adăugat cizmarul. Ioan Bosângeanu îşi numără colegii de breaslă pe degete. Nu au mai rămas mulţi. „Suntem ultimii. Nu mai vin alţii după noi. Nici un tânăr nu a mai învăţat meseria asta pentru că nu-i plătită“, a încheiat bătrânul.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi putea repara o pereche de pantofi de firmă?
I. B.: Sigur că da. În primul rând că în ziua de azi toată încălţămintea e lucrată prost. Eu mă descurc să desluşesc şi munca făcută de mântuială. Îi lipesc, îi cos. Nu s-a întors nimeni niciodată să-mi arunce cu vreun pantof în cap.
Puteţi recomanda unui client vreo marcă de pantofi?
I. B.: Nu. Toate sunt proaste, oricât de scumpe ar fi, pen-tru că sunt lucrate industrial. Clienţii mei vin cu pantofi cumpăraţi de peste tot din lume. Şi aproape la toţi se rup sau se tocesc tocurile foarte repede şi sunt supăraţi că au plătit aşa mult.
Ce-i place
Ioan Bosângeanu spune că-i place viaţa, să-şi petreacă mult timp cu familia, iar când este liber să se bucure de lucrurile cu adevărat dragi lui. Îşi iubeşte meseria şi vrea să lucreze încă vreo 10 ani de acum încolo ca cizmar.
Ce nu-i place
Bătrânului nu-i plac vanitoşii şi nu vrea să fie elogiat. El spune că mulţi oameni se laudă în lume cu munca altora. „Urăsc ca cineva să mă laude sau să se laude de pe urma muncii mele. Ăştia sunt laşii, mincinoşii şi cei care nu cunosc ce este viaţa“, a completat meşterul.
Profil
Născut
23.02.1932, Bacău
Educaţie
Şcoala profesională
Experienţă
64 de ani în meseria de cizmar
Familie
căsătorit, are doi copii
Se încarcă comentariile...
