Viața de coșmar a ciobanilor-sclavi din România: „Când i-au scos cizmele, au rămas înăuntru degetele picioarelor”
0Merg din alte județe spre vest pentru a câștiga un ban, însă dacă se îmbolnăvesc sunt abandonați de către cei la care lucrează. Este vorba în mare parte despre ciobani, care au povești cutremurătoare.
De cele mai multe ori aceștia duc o viață la limita sclaviei. Sunt ținuți în frig fără posibilitatea de a se spăla, nu au parte de îngrijire medicală minimă sau de condiții de trai minime.
Viorel Pașca, cel care are mai multe centre de îngrijire persoane în județul Bihor și care primește oameni bolnavi fără familii spune că cei mai mulți care ajung acolo au fost ciobani la oi. Aceștia provin din diferite județe din țară, Aradul fiind pe locul 2. Adică printre primele județele care trimit bolnavi la Dumbrava, unul dintre centre.
Problema este însă, că în momentul când se îmbolnăvesc ciobanii nu mai sunt doriți de nimeni, și fără bani, fără asigurare, fără locuință și de multe ori fără acte de identitate sunt într-o situație greu de gestionat de autoritățile care se văd nevoite să-i trimită cu ambulanța la Dumbrava.
Familia la care a lucrat l-a abandonat
De exemplu, Albert are 72 de ani este născut în Brașov și a fost cioban la o fermă din Arad, comuna Secusigiu. Acesta a fost găsit pe un câmp inconștient și dus de urgență la spital, după care s-a luat legătura cu familia pentru care lucrase, dar aceasta a refuzat categoric să-l mai primească la ea.
„Mulți oameni de obicei săraci, au migrat de-a lungul anilor din partea de est a țării, în zona Arad, unde au sperat la o viață mai bună și probabil mai ușoară. Au lucrat în construcții sau păstori la oi sau vaci, încercând astfel să-și câștige pâinea de fiecare zi. Cu trecerea timpului unii dintre ei au reușit să-și întemeieze o familie, o gospodărie, integrându-se în comunitatea locală, alții însă, poate din cauza consumului excesiv de alcool sau din a împrejurărilor nefavorabile, nu au reușit acest lucru, rămânând la stadiul de slugă, de om sărac, trăind după o zi pe alta”, spune Viorel Pașca.
Un caz cutremurător
Acesta adaugă că au avut un caz în care de la spital „ne-au trimis un bolnav ce stătea la oi, dormind afară ani la rând, fără cele mai elementare condiții de igienă. În iarna aceea nu se descălțase niciodată, iar picioarele i-au degerat din cauza frigului, neputând fi protejate suficient de cizmele de cauciuc pe care le purta indiferent de anotimp. În primăvară, când a ajuns la spital și i-au scos cizmele, a rămas înăuntru o parte din tălpi și degetele picioarelor, necrozate și cu un miros insuportabil”.
De asemenea, zilele trecute a fost trimis un astfel de om la Dumbrava, născut în județul Iași, plecat spre partea de vest a țării când avea doar patrusprezece ani, sătul de sărăcia și lipsurile în care trăise alături de ceilalți zece frați pe care-i avea.
„A pribegit prin județele Caraș-Severin și Timiș, stabilindu-se în cele din urmă în Arad. N-a putut sau n-a știut să-și agonisească nimic în toți acești ani, iar în urmă cu ceva timp a ajuns bolnav și fără putere, imobilizat la pat, la spitalul din Arad. De acolo, a fost trimis la externare la Adăpostul de noapte din oraș, dar fiind imobilizat, cei de acolo neavând servicii pentru astfel de bolnavi l-au trimis înapoi la Unitatea de Primire Urgențe, de unde l-au trimis în cele din urmă la Dumbrava. Acum este mai bine și sperăm că încet, încet, starea lui de sănătate să se îmbunătățească. O parte din cei zece frați pe care îi are sunt plecați în străinătate și nu păstrează legătura cu ei, iar ceilalți care au fost contactați de către asistenta socială nu doresc să-și asume îngrijirea lui”, este un alt caz povestit de salvatorul din Bihor.
Viorel Pașca a devenit de-a lungul anilor, îngerul de la Dumbrava. Prin el mulți și-au găsit alinarea și și-au trăit ultimii ani de viață în condiții decente.
Mulțumim însă lui Dumnezeu pentru că ne-a oferit privilegiul și onoarea de a-i putea fi de folos asigurându-i cele necesare pentru această grea perioadă a vieții sale. Mulțumim de asemenea tuturor celor care ne susțin în ceea ce facem”, mai adaugă Viorel Pașca.
În timp ce unii ajung la centru pentru o vreme, alții «pleacă» pentru totdeauna, fiind înmormântați în cimitirul din Dumbrava, în cel mai simplu mod posibil, având alături doar pe oamenii ce-i duc și-i așează în groapă și pe preotul care oficiază slujba de înmormântare.
„E trist să vezi că după o viață întreagă în care au întâlnit și au cunoscut zeci sau sute de oameni, la înmormântare să nu fie nimeni, ca și cum ei n-ar fi contat, oameni abandonați de care lumea nu mai vrea să știe sau să-și aducă aminte”, încheie Viorel Pașca.
Viorel Pașca este proprietarul centrelor din Dumbrava, Tinca și Incești, și este cunoscut ca fiind un om care se îngrijește de oamenii care nu au posibilități, ori familii. În prezent, în cele trei centre locuiesc aproximativ 400 de bolnavi.
Viorel Pașca primește și multe mesaje de încurajare de la oameni din toată țara.
„Domnule Pașca, ne-ați ajutat mereu pe parcursul anilor să trimitem bolnavii din Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, când nu îi mai dorea familia sau nu aveau familie și nu găseam nicăieri locuri de instituționalizare. În calitate de asistent social principal vă solicitam aproape în fiecare lună ajutorul. Știm ce echipă minunată lucrează în centre, ce suflet extraordinar aveți dumneavoastră și ce lucruri deosebite faceți La Dumbrava …o pot numi «Minunată». Toată recunoștința și respectul meu OM cu har de la Dumnezeu, dumneavoastră si întregii echipe”, sau „Dumnezeu poartă de grijă! La Dvs. acolo «lucrează» însuși Dumnezeu, nu cu normă întreagă, ci non-stop! Felicitări! Domnule Pașca, mulțumiri și laude lui Dumnezeu și tuturor voluntarilor, donatorilor și angajaților!”, sunt doar câteva dintre mesaje.
De la o singură casă în 2006, Viorel are acum 17 locuințe care adăpostesc sutele se suflete. Nu a fost un parcurs ușor, a avut și piedici și conflicte cu autoritățile, însă în cele din urmă a reușit să clădească un imperiu pentru cei fără familii.
Se încarcă comentariile...
