Tăblița cerată unică veche de peste 1.800 de ani, descoperită la Roșia Montană
0În patrimoniul Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia există o tăbliță cerată din perioada romană, aparținând secolului al II-lea, descoperită la Roșia Montană, unde a existat o exploatare auriferă încă din antichitate.
Obiectul deosebit de valoros se alătură celor 25 de astfel de tăblițe care au fost găsite la Roșia Montană.
„Se pare că această piesă a intrat devreme în colecțiile Bibliotecii și a fost descifrată încă din anul 1858. Ceea ce face această tabletă unică este faptul că inscripția de pe ea este în limba greacă, nu în limba latină. Conținutul texului face referire la o datorie pe care angajatorul promitea să o achite în denari (monede romane din argint) până la data de 28 septembrie, în caz contrar urmând să plătească o amendă lucrătorului în cauză de 25 de denari în plus față de înțelegerea inițială”, au transmis cei de la Biblioteca Batthyaneum.
Textul în limba greacă înscris pe tăbliță este următorul: Έγένετο εἰς [Άλ]β[ουρ]νον μεγάλην. În tarducere înseamnă ”realizat în Alburnus Maior” (denumirea romană a Roșiei Montane).
Prima „bancă” din această parte a lumii
Despre celelate tăblițe se știe că au fost descoperite întâmplător, în galeriile miniere din masivele muntoase ale Roșiei Montane. Acestea relevă, printre altele, faptul că aici a existat prima „bancă” din această parte a lumii.
Existenţa băncii este reliefată printr-o serie de contracte de împrumut descifrate de pe o parte din cele 25 de „cărţi de lemn“, care s-au păstrat din totalul de 50 câte au fost descoperite în galeriile din masivele muntoase Letea, Igre şi Cârnicul Mare. Actul de naştere al ”băncii” este în 28 martie 136 d. Ch.
Tăbliţele cerate au fost publicate integral, în 1873, cu comentarii şi ilustraţie grafică, de către eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce susţin toţi cei care le-au studiat este faptul că reprezintă documente extrem de rare şi de o foarte mare importanţă. Sunt o dovada despre răspândirea limbii latine vulgare în cel de-al II-lea secol după Christos. Cele mai multe au fost scoase din ţară şi se află la Budapesta, Viena şi Berlin.
Ascunse timp de peste 1500 de ani
„Deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate asemănătoare pe cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o stare atât de bună încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de bine. Motivul pentru care tăbliţele cerate au fost ascunse în minele de aur nu se cunoaşte, se presupune doar că ele ar fi fost depozitate acolo în urma invaziei marcomanilor. Faptul că ele rămas ascunse în mine timp de mai bine 1.500 ani sugerează că proprietarii lor ori au murit în timpul invaziei marcomanilor, ori că nu s-au mai întors niciodată din refugiul spre care plecaseră din calea atacatorilor“, afirmă Ion Rusu Abrudeanu în cartea ”Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit”, publicată în anul 1928.
Tripticele, cum mai sunt cunoscute tăbliţele cerate din lemn, cele mai multe descoperite între anii 1786 şi 1855, cuprind texte din contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, de asociere, dovezi de cheltuieli şi preţuri. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii. După perioada în care au fost scrise, ele provin din vremea împăraţilor romani Antoninus Pius (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). O singură tăbliţă provine din perioada împăratului roman Hadrianus.
„Comoara” de la Biblioteca Batthyaneum
Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác (1741-1798). Alături de un observator astronomic, mai multe colecţii cu caracter muzeal, biblioteca constituia o parte a fundaţiei culturale de interes public creată de acesta cu denumirea de Institutum Batthyaniani/ Institutul lui Batthyani din Alba Iulia.
Nucleul de astăzi al Biliotecii Batthyaneum, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Ele au fost procurate prin achiziţiile efectuate în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea. Cele mai importante sunt biblioteca arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii Sfântul Iacob din Levoča.
Cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, păstrează amenajarea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în stilul austriac „Zopf”, amestec de Neoclasicism şi Rococo, având aceeaşi structurare interioară a spaţiului în nava supraînălţată de o galerie, altar şi cor.
În 1912, s-au pus aici bazele unui valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră, care şi-a îmbogăţit colecţiile în perioada interbelică, perioadă din care datează şi denumirea de Batthyaneum.
Se încarcă comentariile...
