De ce a fost ales orașul Alba Iulia ca loc al Marii Uniri. Cum au capturat românii un uriaș depozit de arme
0Alba Iulia a fost desemnat să găzduiască Marea Unire de la Alba Iulia dintr-un motiv foarte simplu: era un oraș strategic foarte bine apărat de armată.
Permanent în contact cu autorităţile regale aflate încă în refugiu la Iaşi, politicienii ardeleni au ales Alba Iulia ca loc de desfăşurare a votului pentru Unire. Alternativele erau Sibiu sau Blaj. Dar Alba Iulia era nu numai capitala medievală a Transilvaniei, cetatea Unirii înfăptuite de Mihai Viteazul în 1600, ci şi un punct strategic bine apărat de români.
„La Alba Iulia exista cea mai puternică gardă naţională din Transilvania, pentru că aici a existat cel mai mare depozit de arme din Transilvania, gardiştii au reuşit să pună mâna pe acest depozit, garda maghiară civilă din oraşul de jos a fost dezarmată, trupele maghiare din cetate - din regimentul 50 infanterie - a fost de asemenea dezarmat. Şi garda naţională română din Alba Iulia s-a făcut stăpână pe un depozit foarte bun, foarte mare de arme. Iar aceste arme au fost răspândite şi la celelalte gărzi din jur. Practic, Alba Iulia era cel mai sigur oraş din Transilvania în acel moment”, spune Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Unirii.
În plus, în vreme de pace, zona era apărată de un regiment celebru prin excepţionala sa pregătire militară.
Fiind însă dominat de români, în timpul Primului Război Mondial fusese retras din zona în care ar fi întâlnit în luptă armata Regatului României şi trimis pe frontul rusesc, apoi pe cel italian şi, în cele din urmă, în 1918, la Viena. Acest regiment s-a întors în zona Orăştie - Alba Iulia tocmai ca să apere Adunarea. Cel mai influent ofiţer al regimentului era chiar Iuliu Maniu, liderul politic al românilor transilvăneni.
Când liderii Consiliului Naţional Român, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, au anunţat că cei 1228 de delegaţi au fost aleşi şi că votul lor poate fi exercitat şi înregistrat ca atare, autorităţile României au cerut expres o mare adunare care să arate că nu numai elitele, ci întreaga populaţie doreşte Unirea.
Zborul Unirii, pe ruta Bacău - Blaj
„Au existat contacte permanente cu Iaşiul. A existat chiar şi un zbor al Unirii, cum îi spunem noi. Un aviator plecat de la Bacău, împreună cu un ardelean plecat cu 2 săptămâni înainte, zbura şi a aterizat la Blaj cu instrucţiuni din partea guvernului României. Se dorea ca Armata Română să nu înainteze în Transilvania până când nu ar fi avut loc acest act plebiscitar. Era foarte important pentru Conferinţa de Pace care a urmat acestui război, ca oricărui război, să arătăm că Transilvania s-a unit cu România şi nu a fost o ocupaţie militară. De altfel fotografiile făcute de Samoilă Mîrza la Alba Iulia a fost unul dintre argumentele delegaţiei române de la Paris, arătau caracterul plebiscitar”, mai spune Gabriel Rustoiu.
Dacă acţiunea politică a pornit de la politicieni experimentaţi, organizarea practică de la Alba Iulia, capitala medievală a Transilvaniei, s-a bazat pe mulţi ofiţeri profesionişti din armata habsburgică, trecuţi de partea Consiliului Naţional Român. Aşa a fost posibilă capturarea garnizoanei maghiare şi mai ales a depozitului de armament şi a proviziilor alimentare din cetate. Ofiţeri români au preluat şi conducerea Comitetul Reunit al Gărzilor Române şi Maghiare.
Eroul mai puțin cunoscut: Florian Medrea, comandantul Gărzii Naţionale
Comandantul Gărzii Naţionale de la Alba Iulia, Florian Medrea, a fost unul dintre marii eroi ai zilei de 1 Decembrie 1918, mai puţin cunoscuţi în prezent. Acesta a realizat planul de apărare a oraşului şi protejarea celor 100.000 de participanţi, veniţi din întreaga Transilvanie la Alba Iulia, într-un timp foarte scurt, „chemarea” la Alba Iulia fiind lansată abia în 20 noiembrie.
El a fost ajutat pe linie civilă de avocatul Ioan Pop din Alba-Iulia care a strâns donaţiile în alimente din zona Alba-Iulia-Orăştie, dar şi de primarul din Alba Iulia, Camil Velican. Acesta din urmă şi-a pus casa la dispoziţie pentru primele şedinţe ale Consiliului Dirigent, condus de Iuliu Maniu, guvernul provizoriu al Transilvaniei creat pe 2 decembrie, cel care va asigura tranziţia autorităţii către noua capitală, Bucureşti.
Totul a decurs conform planului, fără incidente, Iuliu Maniu remarcând „ordinea frumoasă şi exemplară care a domnit în decursul adunării”. Florian Medrea, altruist precum orice comandant, nu a lăsat munca gardiştilor neremarcată, astfel în presa vremii a transmis „Gardist român! Serviciul vostru prestat întreg neamului în această zi în veci memorabilă, fii de fii va fi pomenit!”.
„Florian Medrea a rămas cunoscut în istorie, în primul rând prin funcţia sa de şef comandant al Gărzii Naţionale din Alba Iulia, gardă care la 1 decembrie 1918 a asigurat paza oraşului. El a avut însă mai multe episoade biografice foarte importante. După unire, el a fost cel mai important dintre organizatorii corpului de voluntari „Horea”, un prim corp de armată transilvăneană cu voluntari moţi, care au participat la campania din Ungaria în vara anului 1919”, spune istoricul Tudor Roşu de la Muzeul Unirii.
Se încarcă comentariile...
