SHARENTING. De ce dorința părinților de a expune copiii pe social media este periculoasă pentru cei mici

 În timp ce părinții nu își întreabă copiii dacă sunt de acord cu postarea unor informații despre ei în mediul online, cei mici se confruntă cu situații neplăcute și comentarii jignitoare.

Dorința părinților de a se mândri cu cei mici pe internet poate fi un pericol. FOTO: Shutterstock

Odată cu vara începe și sezonul fotografiilor cu copii mici pozați goi la mare. Părinții, în încercarea de a se conecta cu cei dragi, de a împărtăși cu familia și prietenii momentele importante din viața lor, ajung să îi supună pe cei mici unor riscuri ce îi pot urmări toată viața. În 2016, Bitdefender susținea că 500 de fotografii cu copii abuzați sexual (reale sau editate) erau vândute online la fiecare 60 de secunde. Câțiva ani mai târziu, comisia eSafety a guvernului australian făcea public un studiu care avea (sau trebuia) să zdruncine încrederea părinților în mediul online: aproximativ 50% din imaginile distribuite pe site-urile utilizate de pedofili fuseseră preluate de pe rețelele de socializare.

Fenomenul de sharenting, care se referă de obicei la părinții care împărtășesc online informații despre copiii lor, imagini sau videoclipuri, a luat avânt odată utilizarea pe scară largă a rețelelor de socializare și a internetului în general. Chiar dacă termenul a fost utilizat cu precădere începând din 2010, fenomenul pe care îl definește începuse deja să ia proporții considerabile. La aproape două decenii distanță, riscurile sharentingului încă sunt insuficient cercetate, iar efectele lui pe termen lung par cel puțin înfiorătoare.

Din satul local la cel global

Fie că vorbim de părinți, bunici sau alți adulți din preajma copiilor, încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost mândri de cei mici, de realizările lor: de la primul pas făcut până la intrarea la un anumit liceu sau facultate. În era internetului, sentimentul de mândrie a depășit granițele interpersonale pătrunzând într-un spațiu (am putea spune) indefinit. „Copilul cu obrăjorii lui era atins de vecini, de oamenii din sat şi așa mai departe. Acum ne aflăm în ceea ce Marshall McLuhan (n.r. – filosof canadian) numeşte «satul global». Asta înseamnă că toată lumea poate avea acces, chiar dacă daţi toate setările alea de privacy. Sunt două planuri: unul este planul ăsta, al interacţiunii dintre noi, în satul global şi în satul local, şi altul este planul care n-a existat în satul local, care n-a existat nici în urmă cu 10-12 ani pe internet“, explica lectorul universitar Constantin Vică, coordonator programe în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, în cadrul evenimentului „Sharenting. Folosirea excesivă a imaginii copiilor în online“, organizat în 2020.

Marele „de ce?“

„Weekend Adevărul“ a discutat cu psihoterapeutul Andreea Diaconescu despre nevoia părinților de a posta informații despre copiii lor în mediul online, dar și cum pot face acest lucru minimizând riscurile. „Să se întrebe care ar fi nevoia lor, de ce ar avea nevoie să posteze atât de mult despre copilul lor: mă bucur de copilul meu, vreau să împărtășesc și cu alții, vreau să aparțin unei comunități? Cred că astfel le va fi mult mai ușor să știe unde postează și cum să limiteze accesul persoanelor la ceea ce vor împărtăși în mediul online“, a punctat specialistul.

În contextul în care 45% dintre părinții din România se simt singuri sau izolați în primele luni de la nașterea copilului, iar 46% consideră că rolul de părinte este mai dificil decât se așteptau, spațiul online devine un mediu în care părinții caută sprijinul comunității și conectarea cu persoanele care trec poate prin aceleași dificultăți. În același timp, 61% dintre părinți simt o presiune intensă venită din partea societății referitoare la modul în care aleg să își crească copiii, de unde și nevoia de validare.

Era tehnologiei vine cu provocări aparte, greu de gestionat, cu multe riscuri și situații neprevăzute. Dincolo de rolul de părinte care implică griji și responsabilități, adulții care au copii se regăsesc în situația dificilă de a gestiona atât prezența lor online (care la rândul ei poate avea consecințe asupra vieții copilului mai târziu), cât și a copiilor lor. Protejarea intimității copilului devine atât o problemă de etică, cât mai ales una de siguranță.

Un spațiu sigur

În acest context, este cu atât mai important ca adulții să fie foarte conștienți de efectele negative pe care le pot avea aceste postări și de pericolele care se găsesc în mediul online. Dincolo de minimizarea riscurilor, conștientizarea efectelor negative îi va ajuta pe părinți să le explice copiilor, atunci când decid că aceștia pot avea propriile profiluri pe rețelele sociale, care sunt pericolele și cum le pot gestiona. „Cred că este foarte important să aibă un spațiu sigur în care să posteze, să facă acest sharing legat de viața lor personală și de a copiilor într-un anumit grup, nu neapărat pe rețelele de socializare, unde au acces toate persoanele. Deci într-un grup unde nu vor exista comentarii negative și nu sunt persoane care pot prelua imagini cu copilul pentru a le folosi în cu totul alte scopuri. Ar fi indicat să fie atenți la setări, la cine intră pe rețelele lor de socializare, cine are acces la acele fotografii“, a mai explicat Andreea Diaconescu.

Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii (2021) pe 1.000 de părinți arată că aproximativ 75% dintre ei au împărtășit în mediul online fotografii, povești sau videoclipuri cu copiii lor, iar 80% dintre aceştia au folosit numele reale ale copiilor. De asemenea, se pare că, în medie, părinții publică pe rețelele de socializare aproape 1.500 de fotografii cu copilul lor înainte ca acesta să împlinească vârsta de 5 ani, potrivit unui studiu realizat în 2018.

Principiul precauției

În ultima vreme, din ce în ce mai mulți dintre părinții care au început să facă sharenting în urmă cu câțiva ani au devenit mai conștienți de riscurile acestei practici și să aleagă mai informat ce împărtășesc în mediul online. „Noi folosim acest principiu al precauţiei când nu ştim care sunt riscurile pe care le presupune o anumită inovaţie. (...) Sfatul care se poate da este să urmăm acest principiu. Or, cineva îmi spune: «Precauţia nu e moralitate». Da, dar e un pas spre moralitate. Aşa cum suntem precauţi în relaţia cu prietenii sau chiar cu părinţii noştri, poate ar trebui să fim la fel de precauţi şi în relaţie cu viitorul copiilor noştri şi poate chiar cu prezentul. N-am vrut să vorbesc despre asta, dar există cluburi de pedofili în lumea asta, care ghiciţi de unde-şi iau materialele. Acum, direct de pe paginile noastre. Pentru că acum totul este la vedere. Viaţă privată nu înseamnă un secret, ci altceva. Înseamnă capacitatea de a decide ce informaţie despre tine să se afle, unde şi cum să circule. În momentul în care deţii această capacitate – iar copiii noştri încă nu o deţin – putem vorbi despre faptul că eşti puţin responsabil de viaţa ta privată şi de ce afişezi, unde sunt limitele. Copiii noștri încă nu sunt responsabili“, declara Constantin Vică, doctor în filosofie, în 2020.

Lipsa consimțământului, dominantă în România

Deși la nivel global se vorbește din ce în ce mai mult despre consimțământ, se pare că mulți dintre părinții români nu îl iau în considerare atunci când publică informații despre copiii lor. Se pare că trei din zece copii nu sunt întrebați de părinții lor înainte de a publica informații despre ei în mediul online, potrivit studiului „Acces, utilizări, riscuri și oportunități ale internetului pentru copiii din România“, realizat de platforma DigiLiv-REI, fondată de EU Kids Online România.

În ţara noastră, 32% din băieții și 28% din fetele cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani spun că părinții sau îngrijitorii lor au publicat informații despre ei (texte/povești, imagini sau videoclipuri) pe internet fără să îi întrebe în prealabil dacă sunt de acord cu acest lucru. De asemenea, nici în cazul celor aflați în perioada de preadolescență (9-12 ani) procentele nu sunt de ignorat. 26% dintre băieți și 21% dintre fete declară că nu li s-a cerut acordul. Inclusiv la nivelul sistemului de învățământ, situația este una îngrijorătoare: 17% dintre copii au trecut prin situații în care profesorii au postat informații despre ei fără să îi întrebe dacă sunt sau nu de acord cu acest aspect.

Prima generație de părinți

Expertul în sharenting Stacey Steinberg a atras atenția asupra faptului că „copiii noștri sunt prima generație care crește împărtășită. Suntem prima generație de părinți care își cresc copiii odată cu social media, iar acest lucru este dificil“, potrivit UNICEF. Mamă, profesoară de drept și autoare a volumului „Growing up shared: How parents can share smarter on social media and what you can do to keep your family safe in a no privacy world“, Stacey Steinberg subliniază faptul că în timp ce părinții au dreptul să își împărtășească experiențele, și copiii au dreptul la intimitate și viață privată și trebuie găsit un echilibru între cele două.

Viața celor mici este expusă pe internet încă din primele luni de viață FOTO: Shutterstock

„Împărtășirea nu poate fi niciodată 100% sigură. Va fi întotdeauna o încercare de a găsi un echilibru între riscuri și ceea ce părinții consideră beneficii. Pentru familiile care intenționează să împărtășească informații despre copiii lor online, este important să țineți cont de publicul căruia vă adresați (care sunt setările voastre de confidențialitate pe profilurile de rețele sociale, cât de bine cunoașteți persoanele pe care le-ați adăugat ca prieteni sau urmăritori etc.), cât de multe informații publice (n.r. – locații, sigle identificabile, precum cea a unei școli etc.) și dacă aceste informații ar putea fi sau nu jenante sau dăunătoare copiilor lor acum sau în viitor. Ne legăm de faptul că cei mici fac parte din identitățile noastre, dar în cele din urmă copiii noștri sunt propriile lor persoane cu propriile sentimente. A împărtăși despre noi înșine este una și cu totul altceva să împărtășim despre ceilalți care se află în căminele noastre“, explica expertul pentru UNICEF.

De la cyberbullying la identități furate

Într-o lume în care internetul încă prezintă enigme nerezolvate, în care necunoscutul își păstrează secretele, noile generații de părinți se regăsesc într-o situație fără precedent în istoria umanității: creșterea copiilor în era social media. Publicarea informațiilor despre copii în mediul online poate aduce și beneficii, dar mai ales riscuri. Dacă în unele cazuri, rețelele de socializare devin medii în care comunitatea se reunește pentru a-i ajuta pe copiii aflați la nevoie, în altele pot deveni adevărate zone roșii, în care siguranța și protecția copiilor sunt amenințate. Fie că folosesc social media ca mijloc de a rămâne conectați cu cei dragi, de a căuta validare socială sau de a stabili conexiuni sociale, părinții ajung să împărtășească în mediul online informații despre copiii lor care pot fi folosite în scopuri nepotrivite și chiar ilegale.

Furtul de identitate, catastrofa de mâine

La nivel global, vârsta medie la care avea loc „nașterea digitală“ a copiilor în 2010 era de aproximativ 6 luni, potrivit unui studiu la care au participat 2.200 de mame din mai multe țări. Acesta relevă faptul că o treime din copii aveau deja o prezență online în primele două săptămâni de viață. De asemenea, în multe cazuri, copiii aveau și au în continuare o prezență online chiar dinainte de a fi născuți, întrucât părinții lor postează informații despre ei, inclusiv ecografii.

Se estimează că până în 2030, două treimi din cazurile de furt de identitate pot fi atribuite sharentingului. „Încă un deceniu în care părinții vor publica prea multe informații online va produce 7,4 milioane de incidente de furt de identitate pe an până în 2030“, avertizau experții în 2018. Totodată, se preconizează că în unele țări există brokeri de date care creează „dosare digitale“ cu identităţile copiilor bazându-se pe informațiile publicate online, iar pe baza lor fac predicții referitoare la înclinațiile lor, starea lor de sănătate și alte aspecte. De asemenea, aproximativ 50% din imaginile distribuite pe site-urile utilizate de pedofili sunt preluate de pe rețelele de socializare. Tocmai de aceea este cu atât mai importantă siguranța copiilor în mediul online și filtrarea conținutului postat de către părinți.

Băieții, mai predispuși la bullying

Dincolo de furtul de identitate și utilizarea fotografiilor în scopuri imorale și ilegale, copiii pot fi supuși și altor riscuri. Unul dintre fenomenele larg răspândite pe rețelele de socializare este cyberbullyingul sau hărțuirea online, care poate avea diferite forme de manifestare. Și pentru un adult platformele de socializare pot reprezenta un mediu periculos, în care bullyingul și hărțuirea pot fi la un click distanță, însă pentru copii sunt cu atât mai dificil de gestionat chiar dacă poate încă nu au propriile conturi. Fie că vorbim despre fotografii false (editate) sau meme-uri, copiii pot deveni victime în mediul online fiind batjocoriți. De asemenea, pe termen lung, se pot simți rușinați de ceea ce au postat părinții lor despre ei în mediul online, pot simți că le-a fost încălcată intimitatea sau se pot confrunta cu prejudecăți atunci când își găsesc un loc de muncă.

În România, 23% dintre copii declară că au suferit un disconfort emoțional din cauza lucrurilor pe care părinții lor le-au publicat online despre ei. În același timp, 21% dintre ei au suferit neplăceri din această cauză. Tocmai de aceea, este cu atât mai important ca „unul dintre lucrurile la care ar trebui să se uite sau să se gândească părinții este ce impact are această fotografie sau postare în mediul online asupra copilului meu peste câțiva ani, cum îl va face pe el să se simtă“, potrivit psihoterapeutului Andreea Diaconescu.

Consimțământ și drept de vot

Experții în sharenting și psihologii le recomandă părinților să îi includă pe copii în decizia de a posta sau nu informații, poze și videoclipuri despre ei online, oferindu-le astfel spațiul să își exercite dreptul de veto. Astfel, dincolo de a decide asupra propriilor lor vieții, copiii sunt învățați de mici ce înseamnă consimțământul. Chiar dacă sunt mici, copiii încep să-și dezvolte percepția asupra propriei identități încă de la vârsta de 2-3 ani, așadar își pot exprima părerea dacă vor să se îmbrace într-un fel și nu în altul sau dacă le place sau nu modul în care au fost pozați.

Totodată, dacă în primii ani de viață ai copilului părinții au o mai mare putere de decizie asupra informațiilor pe care le postează despre copiii lor, aceasta ar trebui să scadă invers proporțional cu vârsta copiilor. În România, doar 29% dintre copiii cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani le-au cerut părinților sau celor care au grijă de ei să șteargă lucruri pe care le-au publicat pe internet, restul nu au avut curajul.

Dreptul de a fi uitat

La nivelul Uniunii Europene, odată cu adoptarea în 2016 a Regulamentului general privind protecția datelor, a fost definit și dreptul de a fi uitat. În fapt, acesta reprezintă dreptul persoanei vizate de a obține ștergerea datelor cu caracter personal deținute de un operator, chiar și în cazul în care acestea au fost obținute în mod legal de către operator. Astfel, tinerii care vor să obțină ștergerea informațiilor despre ei postate în mediul online de către părinții lor o pot face exercitându-și acest drept.