Romanii culeg capsuni in locul spaniolilor care nu se injosesc pentru 500 de euro

Capsunarii din Romania ii scot de pe piata muncii din Spania pe magrebieni

Desi somajul in regiunea Huelva este foarte mare, spaniolii nu se angajeaza pe plantatiile de capsuni nici de frica. Un fermier ne-a spus ca, inainte de a angaja emigranti, a apelat la Oficiul fortelor de munca local, intreband daca exista someri disponibili. Functionarii oficiului au trimis oferta fermierului, in scris, la 200 de someri inregistrati in baza lor de date. Dupa o saptamana de la anunt, a venit un singur spaniol, si acela nu pentru slujba, ci ca sa il injure personal pe nemernicul care si-a imaginat ca un spaniol o sa culeaga capsuni pentru 500 de euro. De munca romancelor venite la cules de capsuni patronii spanioli sunt atat de multumiti, incat pentru anul viitor au cerut triplarea numarului. Mai mult, cultivatorii de mere, pere, piersici, portocale, etc. si-au manifestat si ei dorinta de a angaja muncitori romani. Asociatiile fermierilor din Spania estimeaza pentru august 2002 aducerea unui nou contingent de muncitori - circa 1.000 de oameni. Pentru 2003, estimarile se ridica la circa 5.000 de muncitori romani. Astfel, romanii sunt pe cale sa acapareze piata fortei de munca din sudul Spaniei, lasandu-i pe drumuri pe marocani, tunisieni, algerieni, emigranti traditionali in aceasta regiune. Daca se vor extinde, contractele incheiate intre ministerele muncii din Spania si Romania vor da o lovitura retelelor mafiote specializate in plasarea muncitorilor romani. Pe langa fermele de capsuni bantuie, fara acte legale, amarati adusi din Romania contra unor sume care variaza intre 300 si 1.000 de euro. Firme-fantoma care in Romania le-au promis un loc sigur de munca "alaturi de pilosii plecati prin minister" i-au debarcat in Huelva si i-au lasat pe camp in voia Domnului. Desi sunt dornici de forta de munca ieftina si calificata, patronii spanioli nu indraznesc sa angajeze emigranti fara acte. In Spania, amenda pentru patronul prins cu un astfel de contract este o catastrofa - 6.000 de euro pentru fiecare muncitor "la negru". Romanii veniti ilegal dau lectii magrebienilor Nemultumiti de magrebieni, fermierii spanioli au "experimentat" anul trecut, pentru prima data, lucrul la capsuni cu emigranti est-europeni. Incercarea a dat roade iar fermierii par hotarati sa inlocuiasca aproape toti muncitorii magrebieni cu est-europeni. Desi nu mai au loc de munca, magrebienii continua sa debarce in numar mare pe tarmul spaniol al Oceanului Atlantic. In oraselele din regiunea Huelva - cele in jurul carora se intind plantatiile de capsuni -, magrebienii ramasi someri au devenit cosmarul autoritatilor locale. Dorm in cutii de carton, cersesc, aduna mancare de prin tomberoane, se incaiera des si nu se lasa dusi inapoi in tara lor nici morti. Pentru a limita numarul lor, politia de frontiera spaniola a impanzit tarmul Atlanticului cu elicoptere, barci rapide si trupe speciale. Efectele sunt insa nesemnificative. Pentru a sta de vorba cu un grup de emigranti magrebieni, am oprit la intrarea in Palos de la Frontera. Langa un povarnis, sub umbra catorva pomi, fermierii spanioli ne-au aratat o adunatura de corturi invelite in plastic. "Colonia magrebiana" era insa formata din romani. Un "intreprinzator" de prin Ardeal - "Ardeleanul", dupa porecla - ne-a intampinat calduros si ne-a explicat, mandru, ca romanii i-au invatat pe magrebieni sa renunte la cartoane in favoarea corturilor invelite cu folie de plastic. "Ardeleanul" a venit in Spania acum aproape un an, fara acte. A incercat sa lucreze la capsuni, dar era prea greu - "pentru 500 de euro pe saptamana nu se merita". S-a angajat la o ferma de "melocoton" - prescurtarea spaniola a trei cuvinte: mere, pere, piersici - unde nu trebuie sa stai aplecat o zi intreaga. Castiga bine, dar nu isi cauta o locuinta "pentru ca, la cat este de cald, nu merita sa dai bani la gazda decat cand ploua". Capsuna spaniola aduce 500 de euro pe luna Fie ca au terminat o facultate sau doar patru clase, romancele au inceput sa rupa spaniola din prima saptamana de la venirea in Spania. Acum vorbesc de parca s-ar fi nascut pe tarmul Oceanului Atlantic. Multe viseaza sa-si puna pirostriile printre palmieri si "muncesc" din greu pentru asta. Oficial, programul este de sase ore si jumatate pe zi. Munca incepe la 7 dimineata - ora la care in Spania soarele inca nu a rasarit - si se termina in jurul orei 15.00, cu o pauza de o ora pentru masa de pranz. Sambata si duminica, oficial, nu se lucreaza. Faptul ca orele suplimentare sunt platite dublu "stimuleaza" insa "suplimentarea" programului de cei pe care ii tine spatele sa o faca. "La inceput a fost o durere groaznica. Dupa o zi de munca, coloana vertebrala in regiunea rinichilor parea franta. Nopti intregi n-am putut sa dorm. Nu puteam sa stau nici in picioare, nici pe scaun", ne-a povestit o femeie trecuta de 40 de ani, de meserie asistenta medicala. Evident, capsuna spaniola nu se culege mai greu decat cea romaneasca. Ba, dimpotriva, in Spania straturile de capsuni nu se intind pe camp, ci sunt inaltate la cativa metri de pamant, pentru a putea fi irigate si stropite. Pentru cei care n-au lucrat insa niciodata in agricultura culesul capsunilor este un chin. Abia in Spania s-a vazut limpede ca verificarea actelor, facuta de functionarii Ministerului Muncii la preselectie, a fost o gluma proasta. Nici un sfert din capsunari nu au fost agricultori in Romania. In fermele din Spania am intalnit tot felul de oameni: de la directori de liceu care si-au luat concediu fara plata pentru a deveni capsunari, pana la someri cronici. Desi difera de la ferma la ferma in functie de bogatia proprietarului, cazarea are tarif fix - 10% din incasari. Dupa noroc, unii au fost cazati in camp, langa plantatii, altii in orase. Unii stau in baraci simple, varuite in alb, cu pardoseala de ciment, altii in vile echivalate cu hoteluri de doua stele. Norma minima prevede apa curenta, toaleta, curent electric, bucatarie, paturi individuale. Modelul de convietuire pe plantatiile din sudul Spaniei este greu de redat, deoarece nu are corespondent in Romania. Patronul gestioneaza afacerea impreuna cu intreaga familie - nevasta, fii, fiice, nepoti, gineri, nore etc. Membrii familiei asigura incarcarea si transportul capsunilor, contabilitatea, asistenta medicala de urgenta, transportul muncitorilor in oras pentru cumparaturi sau urgente, mediaza conflictele intre muncitorii de nationalitati diferite, fac de toate. Munca angajatilor nu este normata. Intr-o astfel de atmosfera matriarhala, nu este de mirare ca, indiferent de ferma, sotia patronului este numita de angajatii "maica". Muncitorii se adapteaza "familiei" si colaboreaza cu membri familiei, dupa caz. Un patron sociabil, amabil, este mana cereasca. Un patron acru, avar, cu tot felul de norme - "stingerea" la ora fixa, controlul vizitelor etc. - este un cosmar. Majoritatea capsunarilor ne-au spus ca ar da orice sa fie selectati si anul viitor - "300 de euro pe luna, cat am trimis pana acum in tara, sunt bani. E adevarat, e greu, da' si in tara muncesti greu si muncesti pe degeaba"