Pensiunea "Ochii lui Dobrin"

Un fan "cu vechime" din Maramureş şi-a numit cabana după jucătorul argeşean şi visează să-şi cunoască idolul Nicolae Dobrin - Nicolae Dobrin este considerat unul dintre cei mai

Un fan "cu vechime" din Maramureş şi-a numit cabana după jucătorul argeşean şi visează să-şi cunoască idolul

Nicolae Dobrin - Nicolae Dobrin este considerat unul dintre cei mai talentaţi şi compleţi fotbalişti români ai tuturor timpurilor. (Wikipedia) "Ochii lui Dobrin" - Înainte de '89, ţuica ce avea două prune imprimate pe etichetă era denumită "ochii lui Dobrin". (on-line) Pensiunea "Ochii lui Dobrin" - Venind de la Săcel spre Vadu Izei, la intersecţia cu drumul spre Botiza o luaţi la stânga. Pensiunea se află pe stânga. (on-line)

Luaţi un creion în mână şi închipuiţi-vă că trasaţi un dinozaur, unind puncte diferite de pe hârtie, fiecare punct fiind însoţit de o cifră. Tot aşa, încercaţi să uniţi punctele de mai sus cu Nicolae Dobrin, ţuica "Ochii lui Dobrin" şi Pensiunea "Ochii lui Dobrin" din Şieu. Nu e greu, nu?

Trebuie să fie o pensiune în care se poate bea pălincă, poate ceva mai tare decât "Ochii lui Dobrin", dar tot aşa de cunoscută, fiind horincă de Maramu'. Dar... aţi reuşit să găsiţi şi dinozaurul?

Asta nu mai e aşa de simplu, pentru că cine ar putea ghici că gospodarul Ioan Florea din Şieul nordului, din Maramureş, este ca o relicvă a vremilor trecute, un fan cum sigur nu mai există, al unui fotbalist sudist, pe care l-a urmărit pe parcursul câtorva zeci de ani şi cu care nu a reuşit să se vadă decât o singură dată, scurt?

De la mină la "microb"

Nea Florea, "Dobrin al Şieului", a lucrat 20 de ani în mină, subinginer la cupru, la Borşa. Era o galerie de coastă unde se intra cu colivia "pe normal", dar exista şi o gaură de străpungea coasta dealului - ieşire de urgenţă. Sau intrare pentru puturoşi - adaugă Ileana, soţia fostului miner.

Dar a scăpat de mină şi în 1999 au deschis pensiune în Şieu, pe Valea Izei. Au vrut să-i dea un nume mai deosebit, şi aşa s-a trasat firul de funigel între pasiunea minerului microbist, horinca de Maramureş şi celebrul fotbalist.

Şi aşa s-a născut tăbliţa cu "Ochii lui Dobrin", care atrage ochiul de la numărul 600, din drumul spre Botiza. Iar Florea n-a avut probleme la înregistrarea numelui, deşi e... mai deosebit, aşa cum îl şi dorea. Nu l-am întrebat dacă a trebuit să "ungă mecanismul", tot cu numiţii "Ochi ai lui Dobrin".

Cel mai mare fan din Maramu'

Îi ziceau "Dobrin" la şcoală, încă de prin clasa a VII-a, a VIII-a. Aşa a crescut, cu pasiunea pentru jocul special al Gâscanului - cum i se spune lui Dobrin. Ca sudent a reuşit să-şi şi întâlnească idolul. Era în anul II, la Baia Mare, când, după un meci, a sărit gardul să ajungă la fotbalist. Halagian l-a întrebat dacă vrea să-l bată pe Dobrin sau ce e cu el, iar studentul i-a răspuns că nu, că e cel mai mare fan al lui din Maramureş. A obţinut un autograf... direct pe carnetul de student.

Tot la Baia Mare a promis o ţuică la toate librăriile din oraş, pe când ştia el că trebuie să apară cartea care-l interesa, "Fotbalul e viaţa mea", dedicată lui Dobrin. La o singură librărie i-au ţinut, dar a făcut el rost de încă un exemplar. Unul e de terfelit, a umblat pe la mai toţi cunoscuţii, iar altul e volumul "de vitrină".

Ordin pentru muiere: "Du-te la meci!"

S-a-nsurat însurat, a luat-o pe Ileana care a trebuit să-l adopte şi pe Dobrin, că altfel nu se exista... Aşa că, tânără nevastă fiind, şi plecând în delegaţie pe unde juca FC Argeş, a primit indicaţiune de la soţ: "Să mergi pe stadion, să nu zici numa' c-ai fost. Să-mi aduci programul de joc şi să-mi zici ce-ai sâmţât". "Am mai luat o fată şi eram singurele femei de pe stadion. N-am sâmţât nimic" - spune ea. E singurul meci la care a fost vreodată în viaţă.

Ziarul cu kilometraj

O altă dumă a pasiunii sale e că a fost abonat, ani de zile, la "Secera şi ciocanul" din Piteşti, pentru a urmări ce face FC Argeş. Prima oară, poştaşul a zis că nu ştie să-i facă abonament la ziarul acela. Dar i-a explicat nea Florea cum e cu nomenclatorul. Aşa că, mult timp, foaia pleca peste munţi şi ape, în Maramureş. Iar nea Florea decupa atent tot ce era cu Dobrin, cu colegii săi, cu echipa, cu tot ce ducea cât de cât la fotbalistul argeşean.

Şi-a făcut şi cataloage speciale, mari, în care să lipească, într-o ordine desăvârşită, articole. Mai mult, a creat şi nişte carneţele speciale, întinse pe perioada `74 - `83, în care şi-a notat cum a curs campionatul pentru FC Argeş, cu faze, articole, plecări şi veniri care implică alte echipe. I-a şi spus nevestei: "Dacă mor, îmi pui toate astea cu Dobrin în sicriu".

"Dumnezeu s-o ţie pe nevastă!"

Iar săraca soţie, ce să facă, aşa l-a luat, aşa îl are pe nea Florea. Aşa că Dănuţ, copilul lor, are numele dat după băiatul lui Dobrin. Iar în casă, în hol, tronează un tablou cu un Dobrin cu pieptul de aramă, comandat special unui profesor de desen, sub fanioane ale lui FC Argeş. "Ileana are viaţă frumoasă" - spun vecinii din Şieu când câştigă FC Argeş. Pentru că se ştie că toanele lui nea Florea ţin de ce face Argeşul în campionat. Faină soţie, Dumnezeu să i-o ţie, care a trebuit să-l împartă atâţia ani cu Dobrin!

Nea Florea n-a îndrăznit, de atâtea decenii, să facă mai mult decât să-l admire pe Dobrin de la distanţă. L-ar chema la el, la pensiune, dar n-a "avut curaj". Nu s-a gândit cum. Până acum. Parcă i-ar fi fost frică să-şi dea jos idolul de pe piedestal. I-am sugerat noi cum să facă, astfel încât să-şi încununeze cumva, palpabil, adoraţia lui de o viaţă: se ia telefon, se formează număr, se cere Dobrin, se vorbeşte cu Dobrin, se aşază receptor şi se aşteaptă Dobrin. La Şieu. Şi, eventual, se adaugă la invitaţie numărul acesta din "Adevărul".