Orbecaind spre Europa

De cateva saptamani, un ministru cu epoletii sub rever se tot vantura pe la Parlament cu un proiect de lege menit sa inregimenteze presa independenta. Am ezitat pana acum sa reactionam altfel decat

De cateva saptamani, un ministru cu epoletii sub rever se tot vantura pe la Parlament cu un proiect de lege menit sa inregimenteze presa independenta. Am ezitat pana acum sa reactionam altfel decat prin publicarea aberatiilor sale, considerand ca cititorii nostri au ei destule necazuri ale lor ca sa le mai impuiem capul cu chestiuni care privesc profesia noastra de ziaristi. In plus, am crezut ca in Parlament se vor gasi destui oameni de bun simt care sa-l traga de maneca pe ministrul Pascu, pentru ca despre el este vorba, si sa-l intrebe cum sta cu pregatirea pentru NATO, ca nu presa ridica probleme la integrare, ci armata. Din pacate, demersul sau a gasit sprijinitori in comisia de specialitate de la Camera Deputatilor, ba a trecut ca acceleratul printr-o halta parasita chiar si prin plenul acestei camere, unde a obtinut... unanimitatea voturilor. Dovada ca presa le sta tuturor ca un ghimpe si ca deosebirile de doctrina (daca se poate vorbi cu adevarat de doctrine politice la noi) nu fac doi bani cand e sa-si apere confortul si potlogariile de ochiul indiscret al presei. Acum proiectul de lege respectiv, care vizeaza legiferarea obligativitatii dreptului la replica, a ajuns in Senat, la Comisia de cultura si presa. Dupa cum evolueaza lucrurile, masinaria de vot nu va putea fi oprita, iar consecintele nu ne mai privesc doar pe noi, ziaristii. In fond, ce vrea ministrul Apararii, Ioan Mircea Pascu? De ce tine el mortis sa impuna prin lege dreptul la replica? Ar fi o dovada de naivitate ca cineva sa-si imagineze ca ideea lui Mircea Pascu vine dintr-o zvacnire europeana a creierului sau intr-una din noptile de nesomn pentru binele democratiei si al tarii. Insul are obsesii personale legate de presa inca de pe vremea cand nu era asa de mare si de important, ci doar purtator de cuvant al PDSR. Pe atunci doar se ratoia la ziaristii incomozi. Acum ar vrea sa le ordone. Ca unor racani. Auziti ce i-a scapat din gura, miercuri, la dezbaterile de la Senat: "Avem un segment, e vorba de presa scrisa, de unele gazete (subl. mea) care vor sa nu fie controlate deloc!" Aici era problema. Dupa ce partidul si guvernul pe care le reprezinta si in numele carora vorbeste si-au impus controlul asupra celorlalte "segmente" ale presei, exista un segment care le scapa. N-au cum sa-l apuce. Sa luam exemplul ziarului Adevarul, la care ministrul de razboi a facut referire in declaratiile sale, alaturi de alte vreo doua cotidiane. N-are datorii catre stat de zeci si sute de miliarde si nu-l pot santaja cu executarea silita. Nu este finantat si nu are intelegeri oculte cu nimeni. N-are nici un fel de obligatii, de nici o natura, fata de nimeni. Ii inteleg neputinta si disperarea lui Pascu si a altora ca el. Adevarul nu este si nu se lasa controlat "deloc", cum a exclamat cu un scrasnet schimonosit de ura "euroatlanticul" si vremelnicul ministru. Sa lamurim ce e si cu dreptul la replica. Nimeni nu se opune ideii ca, atunci cand un ziar a comis o greseala publicand date eronate despre o persoana sau o companie, o institutie, sa ofere posibilitatea celui nedreptatit sa faca necesara corectura. Asa se si intampla in cele mai multe cazuri la Adevarul si, din cate stiu, si la alte ziare. Noi avem inclusa, ca norma, aceasta obligatie in statutul ziarului. Clubul Roman de Presa a explicat intr-o declaratie recenta ca cere acelasi lucru membrilor sai prin Codul sau deontologic. Nici nu se poate altfel. Cine publica neadevaruri si nu le corecteaza se compromite in fata cititorilor sai. Pe ministrul Pascu nu-l preocupa insa repararea unei eventuale greseli, ci pedepsirea ziaristilor si a ziarelor care scapa de sub control. Are el niste frustrari personale si cum altfel ar putea sa le rezolve decat prin folosirea puterii cu care a fost investit? Frustrarile ii vin si de la ziarul Adevarul, care i-a refuzat un asa-zis drept la replica. Scriind noi despre afacerile frauduloase cu terenuri ale Ministerului Apararii, din care Armata a pierdut milioane de dolari, am atras atentia ca actuala conducere a ministerului tergiverseaza ancheta (initiata tot la semnalele din presa) si ca ministrul Pascu se spala pe maini ca Pilat din Pont, uitand ca are o raspundere morala sa faca lumina, desi smecheria a fost perfectata pe timpul fostei guvernari. Mai ales ca pe la inceputul mandatului cederist el a fost o vreme secretar de stat la Aparare, deci in organismul de conducere, chiar daca n-a avut o implicare directa in dubioasa tranzactie. "Replica" sa n-a fost publicata, pentru ca ea nu corecta nimic. Proiectul sau actual nu se multumeste sa incite la sufocarea ziarelor cu drepturi la replica, ci el prevede posibilitatea unor procese, in paralel, si sanctionarea cu amenzi mergand pana la 100 de milioane. Practic, lichidarea celor "care vor sa nu fie controlate deloc". Obsesiile nu sunt doar ale lui Pascu. La Palatul Victoria s-a pus in functiune o asa-zisa Forta de reactie rapida la semnalele critice. Nu pentru a indrepta lucrurile, ci pentru a contracara dezvaluirile din presa. Parlamentul controlat de P.S.D. este si el obsedat sa transeze problema, urmand ca "Puiu" Pascu sa stinga lumina. Iar noi sa orbecaim spre Europa. P.S. Sunt demne de mila interventiile de pe strapontina ale d-lui Ion Cristoiu, care, avand propriile lui frustrari, isi da cu presupusul cat de utila ar fi o lege a presei care sa puna odata ordine in breasla jurnalistica.