Excursie in Muntii Macin cu parfum de Far West si cazare pe marginea drumului

Atat amatorii de excursii la munte, cat si drumetii cu experienta ignora, de obicei cu blazare, Muntii Macin. Dupa ce s-au catarat pe doimiarii patriei, ce sa mai caute pe niste capite de 400 si-un

Atat amatorii de excursii la munte, cat si drumetii cu experienta ignora, de obicei cu blazare, Muntii Macin. Dupa ce s-au catarat pe doimiarii patriei, ce sa mai caute pe niste capite de 400 si-un pic de metri? Mare greseala, caci muntii Dobrogei, inaltandu-se in vecinatatea Dunarii sunt unici ca peisaj, extrem de spectaculosi si de salbatici si, oricat de incredibil ar parea, nu la indemana oricarui "pantofar". Sfichiuite de vanturi, stancile aride, cvasi-golase ale Macinului, amintesc putin de peisajele Far West-ului american. Fostele culmi ale celor mai vechi munti din Romania, erodate de intemperii, au dat nastere la creste zimtate si formatiuni uluitoare. Inaltimile mici - a zecea parte din altitudinea de odinioara - sunt compensate de o mare energie de relief. Pantele abrupte cu infatisare alpina, pot fi o provocare si pentru montaniarzii incercati. Geograful Ion Cornea facea urmatoarea descriere a Culmii Pricopanului, de langa orasul Macin: "Pricopanul e unul din muntii cei mai salbatici si mai vrednici de vazut din toata Romania. Drept care, chiar daca, cititorule, te vei fi suit pe toti muntii Europei, sa te sui neaparat si pe Pricopanu. E unic in felul lui intre toti muntii tarii: o avalansa de uriase blocuri granitice cazute din cer si ingramadite unele peste altele". Cel mai spectaculos este traseul care cuprinde Culmea Pricopanului, cu continuare in creasta principala, si care poate fi strabatut in maximum 8 ore. In ciuda izolarii - sau poate tocmai de aceea - marcajele din Muntii Macin s-au pastrat bine si sunt vizibile. N-au fost insa amplasati stalpi indicatori cu informatii referioare la trasee nici pe culme, nici in localitatile de la poalele muntilor, drept pentru care drumetii pierd deseori mult timp pana gasesc punctele de pornire in poteca. Cum turisti care sa dea indicatii de traseu nu sunt, asa cum nu sunt nici cabane, informatii folositoare - insa deseori contradictorii - pot fi obtinute de la ciobani sau de la lucratorii de la carierele de exploatare a granitului. Se recomanda ca turistii sa aiba in dotare ghidul si harta corespunzatoare. Pentru turistii in trecere, calea cea mai uzuala de acces in muntii respectivi este cu autoturismul propriu, dinspre DN 22, in dreptul orasului Macin sau al localitatii Greci. Nu exista cale ferata. In ambele localitati se ajunge fie dinspre Galati, dupa traversarea Dunarii cu bacul, fie dinspre Constanta (localitate aflata la 157 km distanta de Macin). Avantajul zonei este ca excursionistii pot imbina drumetia montana cu o partida de pescuit in baltile din vecinatatea orasului. Dezavantajul este lipsa completa a oricaror servicii turistice. Nu a mai ramas nici urma din cele 3 popasuri turistice care existau acum vreo 10 ani. Iar singurul hotel din orasul Macin, in afara de faptul ca nu are parcare pazita (de fapt, nu are parcare deloc, desi in centrul localitatii misuna destule figuri dubioase), mai are mult pana sa-si merite numele. De aceea, exista doua variante: fie un traseu de o zi-lumina, fie innoptatul pe unde se nimereste. Adica pe marginea drumului, in parcarea de TIR sau pe malul baltilor. Exista si solutia plantarii cortului in curtile gospodariilor de vara ale localnicilor, de-a lungul soselei. Intrarea in traseu dinspre Macin este o alta problema. Se iese din localitate pe DN 22 si, dupa circa 2 km, se urmeaza pe partea stanga drum prafos care duce la cariera de piatra. Drumeagul traverseaza un canal de irigatii; dupa aceea, turistul trebuie sa faca din nou la stanga, pe o poteca de pamant, brazdata de sleaurile tractoarelor si carutelor - proba de foc pentru autoturismul personal. Poteca duce spre o padurice firava de la baza muntelui - loc marcat de ambalajele ramase in urma picnicurilor locale - de unde incepe traseul propriu-zis, marcat cu banda albastra, spre Fantana de Leac. Atentie, este ultimul loc unde drumetii pot face provizii de apa. Pe traseu nu vor mai intalni alte surse din pretiosul lichid decat in saua Tutuiatului - daca nimeresc locul. De la fantana, poteca urca pieptis, deci Dacia din dotare trebuie, vrand-nevrand, abandonata la poale. Pentru mai multa siguranta, e bine ca din grup sa se sacrifice cineva si sa ramana de paza la masina.