"Autonomia universitara e folosita in functie de interese"
0afirma prof. univ. Constantin Dumitrache
De 40 de ani in invatamantul superior romanesc, prof. univ. Constantin Dumitrache este nu doar unul dintre reputatii specialisti ai medicinei romanesti, ci si un dascal iubit de studenti si implicat in problemele vietii universitare. De-a lungul anilor, de la asistent universitar la prorector al UMF Carol Davila si decan al Facultatii de Medicina, ori ca director general al Centrului National de Perfectionare a Medicilor si Farmacistilor si ca director general al clinicii universitare "I.C. Parhon" din Bucuresti, dl. profesor a putut determina schimbari in traditia scolii de medicina. Iata de ce l-am considerat una dintre persoanele autorizate sa vorbeasca despre ceea ce o viata i-a fost aproape: scoala.
- Sunt diferiti studentii de azi de cei de acum 40 de ani, cand ati debutat in invatamant, ca asistent universitar?
- Relatia mea cu studentii nu s-a schimbat si am reusit mereu sa stabilesc o punte de comunicare cu acestia. Cu zambetul pe buze, ii poti nota obiectiv, chiar cu note mai mici. La Revolutie - stiti ce s-a intamplat in invatamant. Aveam 8 serii de studenti, dar nu am primit o contestatie. Sa stiti ca am dat note, si inainte, si dupa Revolutie, dupa aceleasi criterii: stiinta. Nu sunt insa un rauvoitor. Intransigenta, am aflat apoi, a fost apreciata corect de studenti. Nu mi-am schimbat nici criteriile, nici calitate cursului. Studentii de azi sunt, normal, diferiti de cei de acum 40 de ani. Diferenta vine din statutul social extrem de variat din care provin astazi studentii. Nu aveam atunci studenti cu masina, imbracati dupa ultimul jurnal, nu locuiam decat in camine. Astazi, stiti cum este.
As spune insa ca modificarile acestea au aparut nu neaparat dupa '90, ci o data cu aparitia studentilor straini. Prezenta lor a modificat relatiile, in sensul "starnirii" bunavointei unora dintre cadrele didactice, ceea ce a fost observat de catre studentii romani. Ca sa aiba succes, relatia nu trebuie sa fie artificiala. Eu ii tratez ca pe niste colegi de alta varsta. Altfel, apare starea conflictuala. "Domnule coleg" mi se pare a fi formula cea mai corecta de adresare.
- In ultimii 7-8 ani, Medicina aproape nu mai are concurenta la examenul de admitere. Care credeti ca sunt cauzele?
- In primul rand, as spune ca aceasta realitate se datoreaza unor cauze sociale. Dupa Revolutie, lumea a devenit mai grabita. Nu mai are nimeni timp pentru studiile medicale ce dureaza 6 ani. Nu trebuie omis nici faptul ca, dupa '90, prin accesul la invatamantul superior particular, s-a intrat mai usor la facultate. Lipsa concurentei la admitere are, din pacate, repercusiuni in nivelul calitatii actului didactic. A scazut insa nu doar concurenta, ci si media de admitere. Medicina este o facultate grea nu numai prin programa, ci si prin durata. 6 ani de facultate, cinci pana la sapte ani rezidentiatul. Ajungi doctor, ajungi sa castigi, sa traiesti pe picioarele tale abia dupa 12, 13 ani de invatatura. Pe cand la alte facultati e mai usor. Un al doilea element pe care l-as sublinia e scaderea gradului de cultura generala a pregatirii medicilor.
- Dar ce treaba are medicina cu cultura generala?
- Medicina este meseria in care cultura generala este obligatorie, pentru ca bolnavul din fata ta poate fi din orice categorie sociala. Nu spun ca trebuie sa fii profesionist in literatura, dar, daca ai un profesor de literatura pacient si el iti vorbeste de Goga, iar tu te uiti in dreapta, in stanga, ca nu cumva sa-ti puna a doua intrebare, daca ajungi sa-l eviti, nu-i in regula. Numai astfel poti face legatura intre medic si bolnav... pentru ca rezultatul muncii doctorului este cuantificat tocmai in aceasta legatura care se creeaza intre bolnav si doctor. Daca bolnavul are incredere in doctorul care-l trateaza, aproape 50 la suta din boala este vindecata.
- Cum apreciati totusi nivelul pregatirii actuale universitare?
- In general suntem acuzati ca scoala romaneasca da prea multe notiuni teoretice si practice intr-o unitate de timp egala cu a celor din strainatate.
- Cum procedati dvs., ca profesor, pentru a suplini aceasta critica?
- In primul rand, trebuie sa uiti lucrurile care nu mai sunt valabile. Medicina se schimba cu o rapiditate uimitoare si trebuie sa uiti tratamente care erau folosite la un moment dat. Tocmai de aceea este necesara o permanenta pregatire atat a dascalului, cat si a medicului. As propune ca, in mod obligatoriu, o data la 2-3 ani, doctorii sa urmeze cursuri in specializarile pe care le au, pentru a se pune punct cu noutatile. Daca vom continua sa mergem dupa principiul a sti totul despre "atat" si nimic despre "restul", nu stiu daca la mijloacele noastre vom putea face fata. Supra-supraspecializarea este valabila si eficienta acolo unde sunt bani multi. Dar acolo unde nu sunt, trebuie sa ne punem si mintea la contributie, pentru a inlocui o parte din tehnica prin cunostintele noastre si prin modul de a gandi.
- Scoala de medicina actuala este fixata pe pregatirea generala ori pe supraspecializarea medicului?
- Pornind de la statutul pe care-l primeste absolventul acela de medic de medicina generala, ce trebuie sa faca fata oricaror situatii, sa trateze organismul ca intreg, intelegem sa urmam o curricula universitara care sa-i ofere studentului pregatirea de baza la nivelul unui "dispecer" general care sa stie spre ce orienteaza bolnavul. Trebuie sa formam medici capabili sa se descurce, sa cunoasca procedurile si posibilitatile unitatilor spitalicesti. De asemenea, programa cuprinde si discipline care sa acopere complet bazele specializarii. Efortul studentului de la medicina este permanent. Programa universitara e gandita sa-l pregateasca pentru viteza uluitoare cu care se modifica aproape lunar problematica. Luati orice revista medicala de prestigiu din urma cu cinci ani. Cu siguranta, multi dintre specialisti se vor mira cum erau rezolvate anumite probleme atunci, fiindca astazi este altceva.
- La cate reviste sunteti abonat?
- Cel putin 5, pe care le consult saptamanal. Vorbesc de reviste mari, desi nu arunc nici revistele romanesti. In plus, calculatorul reprezinta o unealta de lucru obisnuita pentru informare.
- Este nefiresc ca un cadru universitar sa acceada la o functie pe baza unor carti care nu sunt ale lui. Este atat de greu sa scrii un curs, un manual, un tratat din propria-ti experienta?
- Nu se poate ca in ani si ani de practica sa nu ai, la un moment dat, parerile tale personale despre o anumita problema si sa nu ti le poti formula si poti sustine prin argumente. Aceasta cred ca trebuie sa fie calitatea unui cadru didactic. E bine sa nu depasim insa masura, imaginandu-ne ca in medicina putem reinventa totul. Nu doar cercetarea stiintifica defineste cadrul didactic, oricat de importanta ar fi ea. Esentiala, mi se pare, pentru un profesor, capacitatea de a-i forma pe altii. Apoi este importanta propria pregatire profesionala a dascalului. La noi, in medicina, trebuie sa fii si foarte bun profesionist. Manualele sunt clar luate din mai multe carti. Cu cat copiezi din mai multe carti, cu atat esti mai original, pentru ca manualul nu este o carte de personalitate, ci o carte care trebuie sa cuprinda tot ceea ce trebuie sa stie un om, la un moment dat, in formarea lui. Un tratat este insa cu totul altceva si aici trebuie sa dai proba experientei tale.
- Cum credeti ca va arata scoala romaneasca peste 10-20 de ani?
- Nu stiu. Tot ce pot spune, insa, este ca astazi ea arata destul de ciudat. Spre exemplu, povestea cu autonomia universitara. Este folosita de multe ori nu in spiritul ei, ci in interesul unui grup sau altul de interese. Chiar acum se desfasoara scandalul de la noi de la U.M.F. Bucuresti si asta tocmai pentru ca, folosindu-se autonomia, s-au schimbat regulile pentru alegeri, in functie de diverse interese. S-a decis ca nu pot fi alesi in functiile de conducere cei care se vor pensiona in timpul mandatului. Decizia a fost respectata doar pentru unii, pentru altii nu.
Oricum, eu am incredere in scoala romaneasca de medicina. Micile accidente de azi le consider pasagere, nicidecum definitorii pentru ca fondul problemei sa fie afectat. As mai adauga un lucru: trebuie facut ceva in sensul ca fiecare generatie sa stie cate ceva despre generatiile care le-au precedat. Sunt personalitati medicale, oameni care au facut lucruri importante in aceasta tara si e bine sa educam respectul pentru aceste generatii. Fara respectul valorilor nu vom reusi sa evoluam.
Se încarcă comentariile...
