Tiroida se operează excesiv în România

După depistarea prin palpare a unor noduli tiroidieni, este necesară puncţia tiroidiană FOTO Shutterstock

Starea de oboseală persistentă, îngrăşarea aparent inexplicabilă, dar şi senzaţia de nod în gât, toate sunt puse de multe ori pe nedrept pe seama micii glande în formă de fluture de la nivelul gâtului.

Cristiana avea 22 de ani când a suferit operaţia de îndepărtare chirurgicală totală a tiroidei pentru „o guşă enormă“. Andreea Păun avea 26 de ani, Ramona – 28, Anymary, la fel, iar Florian avea 35 de ani. În fiecare lună, pe forumurile medicale apar, în medie, zece nume noi de tinere, mai ales, dar şi de tineri care şi-au scos tiroida de curând sau care au primit indicaţie pentru o astfel de operaţie.

Sunt oameni care se plâng pe forumuri de cicatricea urâtă, de răguşeala care pare că nu mai trece, de dificultăţi la înghiţire, de amorţeli şi de senzaţie de arsură la locul operaţiei, ba chiar de înţepenirea unui umăr. Cu toate astea, ei îi încurajează pe cei temători să se opereze, fiindcă numai aşa vor scăpa de simptomele urâte – de la oboseală şi kilograme în plus, la nod în gât şi stare de nervi, cauzate toate de glanda aceea mică de la gât.

Deşi în 2007, când i s-a depistat un nodul de 3,5 centimetri pe glanda tiroidă, Christina a primit şi ea recomandarea de a o extirpa, tânăra care acum are 33 de ani a optat pentru o a doua opinie medicală. De teamă, evident, dar şi pentru că ştia că tiroida nu e un organ de care te poţi lipsi fără niciun efect secundar.

Din fericire, nici al doilea, nici al treilea medic nu au confirmat indicaţia iniţială de operaţie.

De ce avem nevoie de tiroidă

Glanda tiroidă cântăreşte 30 de grame şi controlează întregul metabolism al organismului. Ea are un rol esenţial în controlul metabolismului prin hormonii secretaţi, tiroxina (T4), triiodotironină (T3) şi calcitonina. Produşi din iodul conţinut de alimente (mai ales din sare), hormonii T3 şi T4 sunt implicaţi, printre altele, în reglarea temperaturii corpului, în accelerarea sau diminuarea arderilor, în metabolismul bazal, în reglarea colesterolului şi ritmului cardiac, în dezvoltarea ţesutului osos şi nervos, influenţează hormonii sexuali, tranzitul intestinal, pielea, unghiile şi părul. Hipotiroidismul înseamnă o carenţă de hormoni tiroidieni, în vreme ce hipertiroidismul este cauzat de activitatea în exces a glandei.

Puncţia tiroidiană, esenţială

Pentru ca medicul să stabilească dacă este sau nu nevoie, într-adevăr, de operaţie, este necesară o investigaţie numită puncţie tiroidiană. „Din păcate, la noi este o mare problemă, fiindcă avem extrem de puţini specialişti cu experienţă, care pot face puncţie tiroidiană suficient de bine. Or, acest examen citologic este foarte important. Dacă nu este realizat cum trebuie, există riscul să se treacă pe lângă cazuri care trebuie operate sau, dimpotrivă, pot fi trimişi la chirurgie pacienţi care nu au nevoie de o astfel de intervenţie“, subliniază medicul Cristina Spiroiu (foto). În Bucureşti, în sistemul de stat există un singur medic care poate realiza procedura de puncţie tiroidiană, la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon“.

Cancerul tiroidian, supradiagnosticat

Nu numai în România se operează foarte mult tiroida. De altfel, în Statele Unite ale Americii, medicii de renume de la Clinica Mayo au considerat necesară o campanie de presă pentru a sublinia problema supradiagnosticării şi operaţiilor în exces de extirpare a glandei tiroide.

Endocrinologul Juan Brito, de la Clinica Mayo, dă vina  pe accesul tot mai crescut la tehnologiile moderne. „Rezultatele lor nu sunt întotdeauna corect interpretate, ceea ce a condus la o supradiagnosticare a cancerului tiroidian şi, deci, la nenumărate intervenţii chirurgicale şi tratamente cu iod radioactiv inutile“, spune el în cadrul unei analize publicate anul trecut în „British Medical Journal“.

Şi medicului primar endocrinolog Cristina Spiroiu i se întâmplă frecvent să primească pacienţi care au fost trimişi la operaţie şi care nu erau cazuri de operat. „Eu, dacă am posibilitatea de a le face puncţie pacienţilor şi de a-i tria astfel, îi trimit mai puţin la operaţie. Alţii îi trimit mai repede. Unii îi trimit chiar dacă situaţia nu este, după niciun standard, caz de operat“, subliniază specialista cu competenţă în ecografia glandelor endocrine, de la Spitalul de Urgenţă Militar Central „Carol Davila“, din Capitală.

„Glanda“, bat-o vina!

Medicii români întâlnesc frecvent cazuri în care pacienţii solicită ei înşişi operaţia, sperând că extirparea tiroidei îi va scăpa de alte probleme supărătoare, pe care le pun pe nedrept pe seama glandei în formă de fluture de la nivelul gâtului. „Senzaţia de nod în gât este considerată, de multe ori, o consecinţă a disfuncţiei tiroidiene. Am avut paciente care sperau să scape de această problemă după operaţie, dar nu au scăpat. Pentru că, în majoritatea cazurilor, nodul în gât este cauzat de o stare de anxietate“, spune medicul Cristina Spiroiu.

Multe i se pun în cârcă „glandei“. Dar cel mai des, e învinuită pentru kilogramele în plus, pentru eşecurile curelor repetate de slăbire. „Am 25 de ani şi de câţiva ani mă confrunt cu o mare problemă: greutatea“, scrie Ariana pe site-ul www.tiroida.ro. „În urmă cu doi ani am ţinut dieta Dukan, care a reuşit să mă scape de 12 kilograme, din 104. Analizele mi-au ieşit normal până acum două săptămâni, când am fost diagnosticată cu tiroidită autoimună Hashimoto. Am fost la patru medici diferiţi şi niciunul nu doreşte să-mi dea tratament sau să-mi explice de ce nu pot să slăbesc, deşi ţin diete drastice, am eliminat de doi ani pâinea, folosesc îndulcitor în locul zahărului“, se plânge tânăra şi-i copiază medicului Cristian-Claudiu Ţupea, autorul site-ului, toate rezultatele analizelor de până acum.

Dr. Ţupea, specialist endocrinolog la Institutul Na-ţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“ din Bucureşti, a devenit astfel al cincilea medic care îi infirmă Arianei suspiciunile privind vina tiroidei pentru problemele cu silueta. „La analizele prezentate, medicii care v-au văzut au dreptate să nu considere necesar vreun tratament medicamentos. Tiroida funcţionează normal, iar testele au arătat răspunsul normal al glandelor suprarenale. S-au exclus astfel cauzele endocrine de obezitate. (...) Din păcate, soluţiile rămân dieta şi exerciţiul fizic“, răspunde medicul Ţupea.

Partea bună este că tratamentul pentru cancerul de tiroidă este unul dintre cele mai recompensante, având o rată mare de succes în majoritatea cazurilor“, spune medicul endocrinolog Cristina Spiroiu (foto).

Numai 10% din noduli necesită operaţie

Intervenţia chirurgicală de îndepărtare a tiroidei este, totuşi, soluţia terapeutică salvatoare în anumite situaţii. „Necesită intervenţia de tiroidectomie (n.r. – extirparea tiroidei) cei cu hipertiroidism care nu se poate rezolva altfel decât prin operaţie, adică aceia care suferă de boala lui Basedow-Graves, nodulii care produc hormoni, dar şi nodulii de tiroidă care ies urât la puncţie. Adică dacă există suspiciune de cancer. Şi nodulii care s-au mărit mult, deşi au fost urmăriţi şi trataţi, trebuie operaţi“, explică dr. Cristina Spiroiu.

Sunt şi câteva situaţii în care nu se aşteaptă, se trece direct la chirurgie: când un nodul a provocat paralizia coardelor vocale, de exemplu. Sau dacă este vorba despre un cancer tiroidian la copii. În cazul celor
mici, cei mai mulţi noduli tiroidieni sunt cancer. „Partea bună e că acest tip de cancer are prognostic foarte bun, se tratează bine. De altfel, tratamentul pentru cancerul de tiroidă este unul dintre cele mai recompensante, având o rată mare de succes în majoritatea cazurilor“, precizează medicul.

Riscuri după chirurgia tiroidei

Unul dintre riscurile operaţiei de îndepărtare a tiroidei este lezarea glandelor paratiroide FOTO Shutterstock

O persoană căreia i s-a îndepărtat chirurgical glanda tiroidă, fără să-i fie afectate ţesuturile vecine, poate duce o viaţă normală cu condiţia să primească un tratament de substituţie corect administrat. „Se poate trăi bine fără tiroidă, nu există riscuri nici de infertilitate, nici de alt tip, dacă tratamentul se face aşa cum trebuie. De altfel, am multe femei gravide cu probleme tiroidiene pe care le tratez. Cu medicaţia ajustată, totul decurge cum trebuie“, spune medicul endocrinolog Cristina Spiroiu.

Dar există riscurile operaţiei, care pot fi foarte grave. De exemplu, poate apărea o hemoragie postoperatorie sau infecţia rănii. Sau pot fi secţionaţi nervi, ceea ce duce la pierderea parţială sau totală a vocii.

Nivelul calciului scade dramatic

De asemenea, pot fi afectate glandele paratiroide în timpul operaţiei de îndepărtare a tiroidei. Este cazul Luciei Faur, de 46 de ani, care a suferit în luna martie a acestui an intervenţia de extirpare în totalitate a tiroidei. „Se simte foarte slăbită, i se contractă muşchii şi uneori rămâne înţepenită“, spune Amalia, fiica Luciei.

Medicul endocrinolog Cristian-Claudiu Ţupea, de la Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon“, spune că înţepenelile şi contracturile musculare sunt manifestări care apar, de regulă, în urma lezării glandelor paratiroide.

Acestea sunt în număr de patru şi sunt situate în spatele tiroidei. Rolul lor esenţial în organism este de a menţine nivelul calciului din sânge în limite normale.

„Lezarea glandelor paratiroide determină scăderea nivelului calciului şi, în consecinţă, contracturi involuntare ale muşchilor. De cele mai multe ori, această situaţie este tranzitorie, paratiroidele recuperându-şi în cele din urmă funcţia secretorie. Totuşi, în astfel de cazuri, trebuie făcute cât mai curând teste de laborator pentru cuantificarea calciului total şi ionic, fosforului seric şi PTH (n.r. – parathormonului). Atenţie, hipocalcemia severă este periculoasă şi potenţial ameninţătoare de viaţă! În aceste situaţii trebuie administrat urgent calciu pe cale intravenoasă“, avertizează medicul Ţupea.

Astfel, din toţi nodulii pe care-i vede un endocrinolog la cabinet, numai 10% trebuie operaţi cu adevărat. În restul cazurilor, se tratează bine cu medicamente, subliniază specialista.

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“.