Poveşti cu bebeluşi creaţi prin reproducere asistată, la Adevărul Live
0
Medicul embriolog Diana Cocei, cu o experienţă de 20 de ani în domeniul reproducerii umane asistate, vine la Adevărul Live să ne povestească despre primele încercări, despre primele reuşite, despre eşecuri, dar şi despre cele mai noi descoperiri în ceea ce priveşte creşterea şanselor de a concepe ale cuplurilor infertile din România.
INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul live
La nivel mondial există peste 113 milioane de cazuri de infertilitate. Totuşi, din 1978, de când a venit pe lume primul bebeluş conceput prin fertilizare in vitro, Louise Brown, şi până în prezent, s-au născut peste 7 milioane de copii rezultaţi în urma reproducerii umane asistate. Aproximativ populaţia Bulgariei. Problema infertilităţii este în creştere, la fel şi industria din jurul ei. Împreună cu dr. Diana Cocei, medic primar embriolog la Columna Medical Center din Bucureşti, discutăm despre cele mai impresionante cazuri din cariera dumneaei, dar şi despre şansele reale de reuşită ale unei proceduri de fertilizare in vitro în România sau în alte ţări europene.
Principalele idei:
Prima procedură pe care am făcut-o nu s-a finalizat cu obţinerea unei sarcini. Pacienta are acum un copil acasă, dar dintr-o altă procedură.
Prima sarcină pe care am obţinut-o a fost la a treia pacientă. Protocoalele de stimulare s-au schimbat de atunci, la fel şi procedurile.
Reuşita unei sarcini ţine 10% de calitatea endometrului şi 90% de embrionul obţinut. Puţină lumea ştie asta. Fără un laborator foarte bine dotat şi nişte oameni foarte bine pregătiţi, practic, nu ai cum să ajungi la rata de succes pe care ne-o dorim cu toţii. Care nu este de 100%, dar a fost, anul trecut, de 54,4 % pentru pacientele din Programul naţional de fertilizare, la noi, la Columna.
Faţă de anii trecuţi au apărut medicamente noi pentru stimulare, protocoale noi care au permis o stimulare mult mai bine controlată a pacientei care are nevoie de procedura de fertilizare in vitro.
Există şi noi metode de investigare a endometrului, a cavităţii uterine, ştim mult mai multe lucruri în acest moment despre fereastra de implant, chiar dacă nu le ştim pe toate.
Din punctul de vedere al embriologiei lucrurile au evoluat chiar şi mai mult. De la aparatura mult mai performantă, la medii mult mai performante care permit cultivarea embrionilor până în ziua a 5-a, nu numai până în ziua a 3-a, cum se întâmpla la început. Aceasta a permis o selecţie mult mai bună a embrionului pe care vrei să-l transferi şi care îţi oferă o rată mai mare de sarcini şi care scade major riscul de sarcină multiplă. Dar, în România, nu există protocoale clare pentru transferul unui singur blastocist.
Dacă se transferă mai mulţi embrioni, din punctul meu de vedere există doar riscuri. Risc de sarcină multiplă şi dacă am un laborator performant unde obţin exact ce am nevoie nu văd motivaţia pentru care să transfer mai mult de un blastocist. Am luat decizia de a transfera doar un singur blastocist în momentul în care am văzut că ne-a crescut foarte tare rata la transferul a 2 embrioni.
Selecţia embrionului, în funcţie de morfologia lor
Studiile făcute arată că există o anumită competitivitate între embrionii pe care îi transferi. Endometrul are o zonă în care embrionul se aşază, acolo unde îi este lui cel mai bine. Se pare că embrionii cu un potenţial mai mic de dezvoltare au untropism mai mare pentru această zonă propice implantului, deranjând astfel implantul acelui blastocist cu potenţial mai bun de evoluţie.
Atunci când se face selecţia embrionului se ia în considerare morfologia lor, aspectul lor, cum arată ei la microscop. Dar dacă nu ai informaţii legate de genetica lui atunci e greu să spui: embrionul A e mai bun decât embrionul B.
Primul meu caz de succes a fost în 1998. Copilul s-a născut în 1999. O fetiţă. Au botezat-o Diana.
Există cazuri simple care nu ies şi te întrebi de ce nu au ieşit şi există cazuri complicate pe care reuşeşti să le rezolvi şi satisfacţia e foarte mare de fiecare dată când reuşeşti.
Există tot mai multe cazuri de epuizare a rezervei ovariene - menopauză precoce - la vârste până în 30 de ani. Din păcate. Cauzele pot fi chiar din perioada intrauterină: radiaţiile la care s-a expus gravida, alimentaţia.
În România, nu există statistici, dar se estimează că 15% din cupluri au această problemă. Incidenţa infertilităţii este aproape 50 – 50 femeie/bărbat. Şi calitatea spermei la bărbaţi scade în timp nu doar a ovocitelor la femei. Bărbaţii fac confuzie între potenţă şi capacitatea de a procrea.
Suplimentele alimentare pot face mai mult rău decât bine
În cei 20 de ani de când lucrez în domeniu nu am văzut rezultate spectaculoase la terapiile asociate, în urma folosirii suplimentelor pentru creşterea fertilităţii. Nu spun că nu poate exista o mică îmbunătăţire în cazul în care singura cauză a infertilităţii e legată de stres sau de lipsa vitaminei D care are o importanţă majoră în concepţie. Însă, atunci când ecistă o patologie gravă, aceste suplimimente nu pot rezolva problema. Dar pot pregăti organismul pentru viitoarea procedură care urmează să se desfăşoare să aibă şanse mai mari.
Dacă pastilele cu fitoestrogeni le ia un bărbat, rezultatul va fi dezastruos. Dacă le ia o femeie care are deficit estrogenic minimal – să spunem că nu are o grosime corespunzătoare a endometrului de cauză estrogenică şi nu din alte cauze - atunci, poate.
Dacă discutăm de cicluri anovulatorii, probleme la nivelul trompelor, atunci, categoric, n-are cum să ajute sup,imentele cu fitoestrogeni. Administrate necorespunzătoare, aceste suplimente fac mai mult rău, decât bine.
Stresul nu poate fi cuantificat şi nu putem spune în ce măsură afectează fertilitatea.
Cuplul infertil trebuie investigat în funcţie de patologia pe care o oare.
Primul care se testează e bărbatul. Se face spermograma şi se merge mai departe cu alte investigaţii, dacă e cazul.
La femei: cultura de col, germenii obişnuiţi care dau infertilitate, testul babeş-Papnicolau, rezerva ovariană, ovulaţia cu anumiţi hormoni, testarea trompelor.
Praga este o destinaţie aleasă de pacientele din România pentru donarea de ovocite, procedură care nu e legiferată în România. Cele care au nevoie de ovocite pentru că nu mai au alte şanse, merg acolo.
Se încarcă comentariile...
