INTERVIU Cătălina Trifan, medic primar Medicină Internă: „SARS-CoV-2 declanşează forma extremă de pneumonie“

Boala COVID-19, în formele ei severe, poate dezvolta pneumonii grave, ce pot fi chiar fatale. Medicul Cătălina Trifan explică diferenţele dintre o pneumonie comunitară şi cea produsă de virusul SARS-CoV-2, dar şi de ce simptomele noii boli diferă mult de la un pacient la altul.

Scurtă recapitulare: SARS-CoV-2 înseamnă, extins, Coronavirusul Sindromului Respirator Acut Sever 2. Asta deoarece face parte din marea familie a coronavirusurilor, care produc boli respiratorii, precum Sindromul Respirator Acut Sever (SARS), care s-a manifestat în epidemia din 2002-2003. 

Aşadar, COVID-19, boala produsă de SARS-CoV-2, afectează în primul rând aparatul respirator, însă cazurile de infectare evoluează în moduri distincte. Unii pacienţi acuză simptome specifice unei răceli, în timp ce alţii progresează spre forme severe de pneumonie. 

Dr. Cătălina Trifan, medic primar Medicină Internă şi şefa Secţiei de Medicină Internă din cadrul Spitalului Clinic Sanador, vorbeşte despre cauzele dezvoltării pneumoniei, dar şi despre diferenţele dintre infecţia clasică şi cea produsă de noul coronavirus.

„Weekend Adevărul“: Să începem prin a explica ce înseamnă diagnosticul de pneumonie.

Dr. Cătălina Trifan: Pneumonia e definită ca o boală pulmonară inflamatorie acută, de etiologie infecţioasă sau neinfecţioasă, care asociază o afectare alveolară – de obicei, e o alveolită exudativă –, plus sau minus infiltrat inflamator interstiţial. Se numeşte pneumonie lobară când cuprinde un singur lob al plămânului şi bronhopneumonie când cuprinde mai mulţi lobi, de obicei bilateral.

SARS-CoV-2 poate declanşa o formă de pneumonie atunci când se ajunge într-un stadiu mai sever al bolii?

Denumirea noului coronavirus provine de la faptul că declanşează, la pacienţii la care dă forme severe – aproximativ 20% din cei infectaţi, iar din aceştia cam 5% ajung în terapie intensivă –, o pneumonie virală de o gravitate crescută. Determină o insuficienţă respiratorie hipoxemică şi o detresă respiratorie acută, ce necesită ventilaţie mecanică. Deci acest virus declanşează forma extremă de pneumonie.

Care sunt principalele cauze ale pneumoniilor?

Se împart în două mari categorii. Sunt cauzele infecţioase, care sunt determinate de infecţiile bacteriene, de infecţiile virale sau de infecţiile fungice. Există şi o categorie de pneumonii care nu sunt infecţioase: cele mai fecvente sunt pneumoniile de aspiraţie. Acestea afectează în general pacienţii vârstnici sau cu sechele neurologice post-accidente vasculare cerebrale şi se produc prin aspirarea microparticulelor alimentare în arborele traheo-bronşic. Alte pneumonii neinfecţioase sunt cele lipoide sau cele post-iradiere – aşa-numita pneumonită radică, ce apare la pacienţii care efectuează radioterapie.

Ne referim şi la cazul infecţiei cu SARS-CoV-2: pneumonia virală e o complicaţie a infecţiei virale, nu-i o regulă. 

Bebeluşii şi bătrânii, categorii de risc

Care sunt cele mai vulnerabile categorii de vârstă?

Cele mai sensibile pentru pneumonii sunt vârstele extreme. În primul rând, la copiii de până în 2 ani există particularităţi care fac ca această boală să ducă foarte rapid la forme severe, cu insuficienţe respiratorii acute, ceea ce necesită internare şi tratament îndelungat. Acest lucru se întâmplă întrucât căile respiratorii inferioare ale copiilor sunt incomplet dezvoltate, din cauza faptului că arborele bronşic e extrem de îngust, astfel încât microbii din cavitatea bucală ajung mult mai rapid în plămân. De asemenea, nici imunitatea lor nu e complet dezvoltată. A doua categorie vulnerabilă e, în general, cea a pacienţilor de peste 65 de ani. De ce? Oamenii au mai multe mecanisme de apărare împotriva acestor infecţii pulmonare. Acestea fac ca microbii din cavitatea bucală sau din orofaringe să nu poată pătrunde în plămân. Unul dintre mecanisme e legat de mişcarea cililor, de clearance-ul mucociliar, care odată cu înaintarea în vârstă scade foarte mult. De asemenea, acest clearance mucociliar e afectat şi la pacienţii fumători. În plus, pacienţii de peste 65 de ani asociază multiple comorbidităţi, iar această afecţiune pulmonară acută nu face decât să agraveze statusul lor anterior.

În pneumonia dată de SARS-CoV-2, afectarea pulmonară e bilaterală şi afectarea funcţiei respiratorii, mult mai importantă, necesitând suplimentare de oxigen.

Care sunt diferenţele în ceea ce priveşte simptomele unei pneumonii şi cele date de COVID-19?

Simptomatologia clasică e legată de alterarea stării generale, cu febră sau frison solemn, urmată de tuse – care iniţial poate fi seacă, ulterior cu expectoraţie, muco-purulentă – şi junghi. Spre deosebire de pneumoniile bacteriene, infecţia cu SARS-CoV-2 are cu totul alt debut. De obicei, pacienţii au următoarele simptome: febră înaltă, frison, dureri musculare intense, cefalee, dureri la nivelul gâtului, cu alterarea simţului gustului şi al mirosului. Ulterior, apare tusea. Când apare o infecţie virală, nu-i obligatoriu ca ea să ducă la pneumonie. Ne referim şi la cazul infecţiei cu SARS-CoV-2: pneumonia virală e o complicaţie a infecţiei virale, nu-i o regulă. Gravitatea acestei infecţii rezidă din faptul că pneumonia e de o formă severă. Încă de la început asociază o insuficienţă respiratorie acută hipoxemică şi necesită oxigenoterapie. Această insuficienţă, cam în şapte-opt zile, necesită de obicei şi mutarea în terapie intensivă pentru următoarele manevre: iniţial, ventilaţie non-invazivă, ulterior, intubaţie oro-traheală cu ventilaţie mecanică.

„Pneumonia nu lasă sechele“

Cum e afectat corpul uman de pneumonii, dar şi de COVID-19?

Noi avem doi plămâni: unul cu trei lobi şi unul cu doi lobi. Într-o pneumonie comunitară, e afectat un lob, ceea ce permite ca ceilalţi lobi, neafectaţi, să compenseze respirator. Se poate respira normal, fără oxigen, iar în urma tratamentului se obţine o vindecare cu restituţie completă a funcţiei pulmonare. Pneumonia, de obicei, nu lasă sechele. În pneumonia dată de SARS-CoV-2, afectarea pulmonară e bilaterală şi afectarea funcţiei respiratorii, mult mai importantă, necesitând suplimentare de oxigen. Este o pneumonie interstiţială, care afectează iniţial lobii inferiori. Din cauză că ambii plămâni sunt afectaţi, pacientul nu mai poate respira fără suplimentare de oxigen. Mutarea pacienţilor dintr-o secţie unde primesc oxigenoterapie în secţia de terapie intensivă unde necesită ventilaţie mecanică intervine relativ brusc. În general, s-a constatat că, faţă de alte forme de pneumonie, la COVID-19 e un număr mult mai mare de pacienţi care ajung să fie ventilaţi mecanic. Sunt şi alte pneumonii care pot determina insuficienţă respiratorie acută şi pacienţii ajung în terapie intensivă ventilaţi mecanic, numai că numărul lor e mult mai mic comparativ cu COVID-19.

Care e riscul de recidivă al pneumoniei?

Depinde de tipul de pneumonie. Dacă un pacient are o problemă de deglutiţie şi face o pneumonie de aspiraţie – riscul să ajungă microparticule în plămân este acelaşi, pentru că trebuie să rezolve cauza care a generat această pneumonie, să zicem că poate fi edentaţia deficitară. În cazul pneumoniei comunitare, după vindecare, putem preîntâmpina recidiva astfel: putem face o vaccinare antipneumococică – care se poate face până la 65 de ani, cu rapel la fiecare cinci ani, iar după 65 de ani, o singură dată – şi putem să facem şi o vaccinare antigripală anuală, dacă nu există contraindicaţii.