Dr. Aurora Dragomirișteanu: „Pentru o treime din pacienții din România nu găsim niciodată donatori de celule stem“ INTERVIU
0Doar 0,45% din populația României este înscrisă în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice, ceea ce înseamnă că șansele pacienților de a primi un transplant sunt reduse.
Spre deosebire de România, unde pentru o treime din pacienți nu se găsește un donator compatibil, în Germania situația este cu totul alta – 10% din populația țării este înscrisă în Registrul Național, fapt care se traduce prin o nouă șansă la viață pentru peste 95% din pacienții germani care au nevoie de un transplant de celule stem hematopoietice.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu dr. Aurora Dragomirișteanu, director general al Registrului Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice, despre ce înseamnă un astfel de transplant, ce înseamnă compatibilitatea dintre pacient și donator, cum poate fi salvată o viață printr-o donare de sânge, de ce în cazul unor pacienți găsirea unui donator vine uneori prea târziu, dar și despre faptul că înscrierea în Registrul Național nu înseamnă neapărat și donarea de celule.
„Weekend Adevărul“: Mai întâi, explicați-ne, vă rugăm, ce sunt celulele stem hematopoietice.
Dr. Aurora Dragomirișteanu: Sunt celule primordiale și din ele se regenerează toate celulele din sânge și din sistemul imunitar. Atunci când, de exemplu, avem o infecție în organism (virală, bacteriană sau cu orice alt agent patogen), organismul reacționează și este nevoie de mai multe celule care să producă anticorpi – celulele albe (leucocitele), care au funcții diferențiate – unele recunosc agenții patogeni, altele produc anticorpi, altele distrug agenții patogeni recunoscuți. Pentru a crește numărul celulelor de care avem nevoie pentru a ne apăra, celulele stem hematopoietice percep acest semnal și din ele se diferențiază acelea care luptă cu infecția respectivă. La fel, atunci când avem o sângerare, este nevoie să fie înlocuite eritrocitele care se pierd prin sângerare, astfel încât organismul să nu sufere niciun deficit. Dacă numărul eritrocitelor scade, toate celulele ar suferi. Astfel, din celulele stem hematopoietice se desprind acele celule din sânge sau din sistemul imun de care avem nevoie.
Ce presupune transplantul de celule stem hematopoietice?
În general, transplantul este transferul de material biologic uman de la un om la altul. Transfuzia de sânge este tot un transplant – unul de sânge integrat, deci sânge care conține toate celulele. Transplantul de celule stem hematopoietice este o transfuzie, de fapt, cu sânge care este concentrat în astfel de celule.
Împotriva cancerului de sânge
În ce situații se folosește acest tip de transplant?
Dacă țesutul sangvin suferă, una sau mai multe linii celulare ale sistemului imun devin non-cell (cancer), însă nu există un tratament miraculos care să elimine acest tip de celule defecte care nu își mai fac treaba. Dacă sunt reduse ca număr prin tratamentele specifice – fie chimioterapic sau, în anumite afecțiuni, printr-o asociație între chimioterapie și radioterapie, și pacientul este tratat cu celule care sunt compatibile/identice cu cele ale organismului, celulele canceroase sunt eliminate, iar persoana respectivă este vindecată. Astfel, trebuie să ne asigurăm cu tot ce se cunoaște până acum ca nivelul de compatibilitate să fie, dacă se poate, maxim, 100%. În acest caz, celulele donatorului compatibil sunt recunoscute de organismul pacientului ca fiind ale lui, deci nu drept un corp străin, și se adaptează repede, învingând în lupta pe care trebuie să o dea cu celulele canceroase. Deci, practic, putem, printr-o donare de celule stem hematopoietice, care sunt transfuzate pacientului, să îl vindecăm.
Cum se stabilește compatibilitatea dintre donator și pacient?
Compatibilitatea este identitatea dintre două persoane pentru anumite particularități genetice pe care le au, respectiv antigenele care se găsesc pe suprafața leucocitelor (celulelor albe) și sunt expresive. Acesta se numește sistem HLA (antigenul leucocitar uman) și reprezintă totalitatea antigenelor care sunt pe suprafața leucocitelor și care pot determina o reacție de respingere atunci când întâlnesc celule care nu le seamănă și au alte antigene. Stabilirea compatibilității se face prin compararea acestor antigene, care trebuie să fie, dacă este posibil, identice. Sunt cinci gene care au o importanță mare în tot acest proces de tolerare/respingere și două care sunt de luat în considerare, dar nu sunt la fel de importante. Fiecare dintre aceste gene are câte două particularități. Cu alte cuvinte, sunt necesare 12 potriviri, din care 10 sunt cu adevărat importante. Ca să spunem că o persoană este compatibilă cu un pacient, trebuie ca minimum 10 dintre antigenele importante să fie identice. Unele dintre ele nu sunt atât de respinse, sunt mai ușor tolerate, deci nu determină o reacție violentă de respingere, și atunci, pentru anumite particularități/antigene, se poate accepta o nepotrivire și se poate merge până la 9 din 10, deci 90% dintre cele care sunt importante să fie identice.
Cine poate dona celule stem hematopoietice?
Orice persoană sănătoasă sau care nu are o afecțiune gravă (insuficiență de organ, cardiacă, renală, hepatică, astm bronșic sever), ce ar putea fi factor dezechilibrant în timpul donării de sânge, poate fi potențial donator.
Două modalități de a salva o viață
Cum se pot dona celulele stem hematopoietice?
Celulele hematopoietice, fiind atât de importante, se găsesc în locuri protejate – măduva oaselor late –, iar de aici ies în periferie, în sângele circulant, doar când este nevoie de ele. În mod normal, sunt puține în sângele circulant, atât cât este nevoie pentru a înlocui în mod permanent sângele și celulele sistemului imun. Ele pot fi recoltate fie printr-o puncție în zona de măduvă osoasă și se extrag de acolo prin aspirare, nefiind necesară o pregătire anterioară a donatorului, însă, din cauza faptului că este o procedură dureroasă, se face sub anestezie generală. O altă metodă, care este preferată de majoritatea persoanelor, este prin donare de sânge, iar în acest caz este nevoie de aplicarea unui tratament cu factor de creștere leucocitar înainte de momentul donării.
Care este rolul acestui factor?
Simulează o gripă sau o falsă infecție, deci celulele hematopoietice se mobilizează și ies în sângele periferic într-o cantitate mai mare decât în mod normal, și apoi pot fi recoltate ca printr-o donare de sânge.
Cât durează terapia cu factorul de creștere leucocitar?
Durata terapiei depinde de numărul de celule necesar pentru reconstituirea sistemului imun al pacientului. De exemplu, dacă donatorul are 110 kilograme, iar pacientul este un copil de 5 kilograme, sunt suficiente maximum două zile de tratament, iar procedura de recoltare durează până în două ore. Dacă pacientul are 110 kilograme, iar donatorul 50, este nevoie de patru zile, uneori chiar cinci, astfel încât în sângele periferic să fie mobilizate suficiente celule care să poată lupta cu celulele canceroase ale pacientului, iar procedura de recoltare durează între trei și cinci ore.
În perioada terapiei cu factorul de creștere leucocitar, donatorul este internat în spital?
În mod normal, pentru perioada în care se face stimularea cu factorul de creștere leucocitar, poate sta acasă, însă, de două ori pe zi, trebuie să meargă la spital pentru administrarea tratamentului. Cu o zi înainte de donare, donatorul este internat și este supus unei evaluări făcute de medicii hematologi care urmează să supravegheze tot acest proces, inclusiv perioada post-donare. Principala evaluare care determină și conduita ulterioară este abordul venos – dacă donatorul are venele bune la plica cotului, la ambele mâini, atunci procedura este mai simplă, pentru că i se pune o branulă și atunci totul decurge ușor. Dacă venele nu sunt bune, atunci se optează pentru montarea unui cateter, de regulă, pe vena femurală, astfel încât, dacă donatorul se mișcă în perioada de afereză (n.r. – donare de celulele stem hematopoietice), să nu i se spargă vena. Acesta e motivul pentru care este obligatorie internarea cu o zi înainte, pentru că dacă este nevoie de montarea unui cateter, trebuie făcută evaluarea și programarea pentru montarea acestuia în ziua donării. După ce se termină donarea, cateterul este scos.
Ce simptome poate avea donatorul după acest proces?
Simptomele apar până la donare, dar nu la toate persoanele, și cedează, de regulă, în urma administrării de Paracetamol sau de antiinflamatoare. În urma terapiei cu factorul de creștere leucocitar, pot apărea dureri articulare sau osoase, oboseală. După încetarea terapiei, deci în ziua donării și după, aceste simptome dispar.
Ce perioadă minimă trebuie să existe între donări?
Se poate dona de mai multe ori. Este demonstrat faptul că refacerea integrală a celulelor stem și a sângelui se face într-un interval de 30 de zile. Recomandările la nivel internațional și în România este ca donarea să se facă la un interval de cel puțin 90 de zile, atât cât durează o refacere completă și sigură, fapt care se respectă inclusiv în cazul donării de sânge total.
„Donarea este mai degrabă o acțiune civică“
Care este procesul de înscriere în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice?
Sunt două modalități prin care se poate face analiza HLA, obligatorie pentru determinarea compatibilității: fie printr-o probă de sânge, fie din celulele care se desprind ușor din mucoasa bucală – cu tamponul steril se freacă mucoasa obrazului și se desprind suficiente celule pentru a fi analizate în laborator. Înscrierea se poate face fie prin prezentarea la o unitatea medicală care are organizat un centru în care se poate înscrie, unde voluntarului i se recoltează câțiva mililitri de sânge. Majoritatea dintre aceste centre sunt organizate la nivelul centrelor de transfuzie sangvină. De asemenea, în ambulatoriile următoarelor spitale sunt organizate și centre unde se pot înscrie prin analize de sânge: în București – Spitalul de Urgență „Profesor Doctor Dimitrie Gerota“, Spitalul Universitar de Urgență și Institutul Clinic Fundeni, iar în Iași, Institutul Regional de Oncologie. Prin programul Ministerului Sănătății s-a stabilit că toate investigațiile, care ar putea fi utile pentru a scurta perioada premergătoare donării, pot fi făcute încă de la înscriere, în mod gratuit, odată cu testarea HLA – se pot face și toate testele pentru bolile care pot fi transmise prin sânge (HIV, hepatite, sifilis, virusul West Nile etc.). Majoritatea persoanelor, dacă au în apropiere un astfel de centru, aleg această variantă de înscriere. Cealaltă modalitate este înscrierea online pe site-ul Registrul Național – registru-celulele-stem.ro, la secțiunea „Înscrie-te“, unde se trec datele personale, cu adresa unde urmează să fie trimis kitul. Datele sunt preluate într-un sistem securizat, automatizat, și se anonimizează. Apoi, kitul este trimis la domiciliu, cu instrucțiuni pentru recoltare, iar voluntarul ne contactează după prelevarea probelor, iar noi trimitem curierul pentru a le prelua.
Ce conține kitul?
Kitul conține un pachet informativ, consimțământul pentru înscriere și un chestionar de autoevaluare a stării de sănătate, care este important pentru scurtarea timpului până la donare. Aceste formulare sunt obligatorii indiferent de tipul de înscriere, iar informațiile sunt utile pentru ca evaluarea medicală prin care trece persoana care urmează să doneze să fie completă și să nu ratăm ceva ce i-ar putea crea disconfort în timpul donării.
Câți donatori voluntari sunt înscriși în Registru, iar dintre aceștia, câți au și donat celule stem hematopoietice?
În prezent, sunt aproape 88.000. Donatorii ies din registru odată ajunși la vârsta de 60 de ani sau dacă au o problemă medicală. Până acum, 37 de persoane au fost identificate ca fiind compatibile și au și donat. Din acestea, o persoană a donat pentru o rudă, care locuia în altă țară, 16 au donat pentru pacienți străini, iar restul pentru pacienți români.
Știm că numărul pacienților înscriși în Registru, care au nevoie de un transplant de celule stem hematopoietice, variază. Ce criterii stau la baza intrării sau ieșirii lor din Registru?
Transplantul poate fi realizat doar după stabilizarea cancerului de sânge prin tratament chimioterapic – deci numărul de celule canceroase să nu se multiplice într-un ritm foarte rapid, ci să fie ținut sub controlat, la un nivel relativ jos, astfel încât celulele care sunt aduse de la donatorul compatibil să fie suficiente pentru a lupta cu cele rele și să le elimine. Fereastra de stabilitate este relativ scurtă – variază între două și patru luni. În Registrul de pacienți sunt persoane în așteptare care au păstrată indicația de transplant. Uneori scoatem un pacient, fără să fi făcut transplant, pentru că nu i-am găsit donator și a pierdut indicația de transplant sau îi găsim donator, dar este prea târziu pentru el, pentru că a recăzut boala. Dacă începe la timp căutarea, adică la prima remisie, chiar dacă recade, are șansa să se restabilizeze și atunci rămâne în așteptare.
Un proces continuu
Unde ne situăm la nivel european în ceea ce privește donatorii voluntari?
În primul rând, este bine că avem Registru. Ca număr de donatori, suntem foarte departe. Dacă am lua în calcul toată populația globului, 0,5% din aceasta este în unul dintre registrele cu care și noi sunt conectați (61 de țări au astfel de registre naționale). În România, 0,45% din populația țării este înscrisă în Registru. În țările care au registre mari, peste 10% din populația respectivă este înscrisă. Astfel, și șansele de a găsi un donator compatibil pentru pacienți în acea fereastră de stabilitate a bolii care îți permite efectuarea procedurii de transplant sunt foarte mari. De exemplu, registrul din Germania are peste opt milioane de donatori, astfel că ei reușesc să găsească un donator compatibil pentru peste 95% dintre pacienții care sunt în centrele de transplant din această țară. Chiar dacă accesăm registre din alte țări, iar împreună însumează peste 40 de milioane de donatori, la o treime din pacienții din România noi nu găsim niciodată donatori. Căutarea unui donator este un proces continuu în toate registrele pentru că în fiecare zi pot apărea noi donatori care ar putea fi compatibili.
De ce avem nevoie în România astfel încât numărul donatorilor voluntari să crească?
În primul rând, de o mai bună informare. Trebuie să vorbim mult despre acest tip de transplant, să ajungem în toate comunitățile, indiferent de etnie, pregătire profesională sau nivelul de educație, pentru că astfel cresc șansele de a găsi la timp un donator pentru un pacient. Cred că ar trebui să conștientizăm faptul că este mai degrabă o acțiune civică. Oamenii nu au informații despre celulele stem hematopoietice, informațiile pe care le avem sunt legate de celulele stem din sângele cordonal care se poate recolta la naștere și este stocat, dar care se folosește pentru interesul propriu al familiei, nefiind accesibil unei persoane care are nevoie de transplant și care este din afara familiei. De asemenea, nu știm că noi, adulții, ne putem înscrie fără să donăm și că o facem doar dacă suntem compatibili cu un pacient, dar dacă nu suntem înscriși nu vom ști niciodată că putem vindeca pe cineva. În cazul în care o persoană se îmbolnăvește, șansele acesteia de vindecare cresc dacă rudele, cele care sunt din zona geografică de origine a pacientului, se înscriu în număr cât mai mare în Registrul Național. Șansa de a găsi pe cineva compatibil este în aria geografică de proveniență a acelei persoane, cu cât ne depărtăm, cu atât șansele scad, dar nu sunt imposibile.
Se încarcă comentariile...
