40% dintre cei infectaţi cu noul coronavirus sunt asimptomatici. Ce vaccinuri ale copilăriei ne protejează şi cum s-ar putea pune capăt pandemiei
0Noile cercetări sugerează că unii dintre noi ar putea fi parţial protejaţi de virusul SARS-CoV-2 datorită faptului că ne-am mai întâlnit în trecut cu coronavirusurile specifice răcelilor.
Renumita cercetătoare americană Monica Gandhi a remarcat că un număr extraordinar de mare de persoane infectate cu Covid nu aveau simptome. De exemplu, la un centru pentru persoane fără adăpost din Boston, din 147 de rezidenţi infectaţi, 88% nu au avut simptome, deşi au împărţit acelaşi spaţiu de locuit. La o fermă de păsări, 95% din cei 481 de infectaţi au fost asimptomatici. Închisorile din Arkansas, Carolina de Nord, Ohio şi Virginia au contorizat 3.277 de persoane infectate, dintre care 96% asimptomatice.
Ce au făcut aceşti bolnavi asimptomatici în pus faţă de ceilalţi? Oare încărcătura virală a făcut diferenţa? Sau genetica? Sau poate unii oameni au deja o rezistenţă parţială la virus?
Eforturile de a înţelege diversitatea bolii încep în sfârşit să dea rezultate, crescând speranţa că noile cunoştinţe vor contribui la accelerarea dezvoltării de vaccinuri şi terapii - sau, chiar, pot crea noi căi către imunitatea de masă.
„O rată mare a pacienţilor asimptomatici este un lucru bun”, spune Gandhi, specialist în boli infecţioase la Universitatea din California din San Francisco. „Este un lucru bun pentru individ şi un lucru bun pentru societate”.
Coronavirusul a lăsat numeroase indicii - transmiterea neuniformă în diferite părţi ale lumii, impactul redus asupra copiilor, numărul mare de persoane infectate, dar fără simptome. Centrul pentru controlul şi prevenirea bolilor din SUA a estimat, luna trecută, că asimptomaticii reprezintă aproximativ 40% din totalul pacienţilor Covid-19.
Aceste indicii i-au făcut pe oamenii de ştiinţă să analizeze direcţii diferite: unii analizează rolul celulelor receptoare, pe care virusul le foloseşte pentru a se infiltra în organism, pentru a înţelege mai bine rolul pe care îl pot juca vârsta şi genetica. Alţii se ocupă de măşti de protecţie pentru a afla dacă filtrează suficient virusul.
Teoria care a generat cea mai mare emoţie în ultimele săptămâni este aceea că unii oameni ar putea avea deja imunitate parţială.
Când SARS-CoV-2 a fost identificat pentru prima dată la 31 decembrie 2019, oficialii din sănătatea publică l-au considerat un virus „inedit”, deoarece a fost prima dată când a fost observat la oameni, care nu aveau imunitate la acesta. Acum există câteva dovezi care sugerează că presupunerea ar fi putut fi greşită.
O ipoteză impresionantă - susţinută de o serie de studii recente - arată că un segment din populaţia lumii poate avea o protecţie parţială datorită celulelor T „de memorie”, parte a sistemului nostru imunitar, instruite să recunoască invadatorii specifici. Imunitatea aceasta ar proveni de la protecţia încrucişată derivată din vaccinările standard făcute în copilărie. Sau, aşa cum a sugerat o lucrare publicată marţi în revista Science, imunitatea s-ar putea datora întâlnirilor anterioare cu alte coronavirusuri, cum ar fi cele care provoacă răceala.
„Acest lucru ar putea explica de ce de unii oameni virusul nu se atinge şi sunt mai puţin susceptibili de a se îmbolnăvi grav”, a declarat directorul Francis National Institutes of Health, Francis Collins.
Hans-Gustaf Ljunggren, cercetător la Institutul Karolinska din Suedia şi alţii au sugerat că imunitatea publică la coronavirus ar putea fi semnificativ mai mare decât cea sugerată de studiile serologice. În comunităţile din Boston, Barcelona, Wuhan şi în alte oraşe mari, proporţia de oameni estimaţi a avea anticorpi este sub 10%. Dar dacă oamenii pot beneficia de o protecţie parţială şi datorită celulelor T, asta ar face nivelul imunităţii unei comunităţi mult mai ridicat.
Unii experţi au ajuns până la a specula că unele tendinţe surprinzătoare, de pildă scăderea ratelor de infecţie în Suedia, unde nu au existat restricţii sau obligativitatea măştii, sau ratele mari de infectare din zonele sărace ale oraşului Mumbai, dar unde totuşi nu există aşa multe cazuri grave - s-ar putea datora imunităţii preexistente.
Alţii spun că este mult prea devreme pentru a trage astfel de concluzii. Anthony S. Fauci, principalul expert în boli infecţioase din Statele Unite, a declarat într-un interviu că, în timp ce aceste idei sunt intens studiate, astfel de teorii sunt premature. El a fost de acord că o imunitate parţială prezentă la unii indivizi este foarte probabil să existe.
Cantitatea de virus la care este expusă o persoană - inocul - este cu siguranţă un factor important în evoluţia bolii, admite şi Fauci. "Există atât de mulţi alţi factori necunoscuţi, care pot determina o infecţie asimptomatică.”, a spus Fauci, care a mai precizat că sănătatea generală şi vârsta sunt alţi factori care pot prezice gravitatea bolii.
Mecanismul memoriei imune
Concluzia că mai puţin de 10% din populaţie este imună la Covid-19 a derivat din analizarea anticorpilor din sânge, care se dezvoltă de obicei după ce organismul este expus la un virus. Însă oamenii de ştiinţă cred că o altă parte a sistemului nostru imunitar - celulele T, un tip de celule albe din sânge care orchestrează întregul sistem imunitar - ar putea fi şi mai importante în lupta împotriva coronavirusului.
Studii recente au sugerat că anticorpii la coronavirus par să reziste doar două-trei luni. În vreme ce analiza legăturii dintre celulele T şi coronavirusul abia începe, dat fiind că testarea celulelor T este mult mai laborioasă decât testarea anticorpilor, cercetările anterioare au arătat că, în general, celulele T tind să reziste mai mult timp.
Unul dintre primele studii despre relaţia dintre coronavirus şi celulele T a fost publicat la jumătatea lunii mai în revista Cell. Oamenii de ştiinţă au comparat sângele persoanelor vindecate de Covid-19 cu cel provenit dintr-o bancă de sânge, recoltat între 2015 şi 2018. Cercetătorii au descoperit că şi celulele T din sângele vechi recunosc SARS-CoV-2 în 40 - 60% dintre cazuri.
„Virusul nici măcar nu exista atunci, deci a avea un răspuns imunitar a fost remarcabil”, a spus unul dintre cercetători. Echipele de cercetare din alte cinci locaţii au raportat rezultate similare. Într-un studiu din Olanda, celulele T au reacţionat la virus în 20% dintre cazuri. În Germania, 34%. În Singapore, 50 la sută.
Se pare că acest lucru se datorează expunerii anterioare la agenţi patogeni similari. Din fericire, SARS-CoV-2 face parte dintr-o familie numeroasă de viruşi. Doi dintre ei - SARS şi MERS - sunt mortali şi au dus la focare relativ scurte, care au fost eradicate. Alte patru variante de coronavirus, care provoacă răceala obişnuită, circulă pe scară largă în fiecare an, dar, de obicei, au ca rezultat doar simptome uşoare.
Vaccinurile copilăriei
Andrew Badley, un cercetător din Minnesota, a căutat legăturile dintre coronavirus şi vaccinări în cazul a peste 137.000 de pacienţi trataţi în sistemul de sănătate american.
Se ştia, de exemplu, că vaccinul pentru variola, proteja şi împotriva rujeolei şi a tusei convulsive. Astăzi, vaccinurile existente sunt studiate pentru a vedea dacă este posibil să ofere o protecţie încrucişată împotriva SARS-CoV-2.
Rezultatele au fost intrigante: Şapte tipuri de vaccinuri administrate cu 1, 2 sau 5 ani în urmă au fost asociate cu o rată mai mică de infectare cu noul coronavirus. Se pare că pentru persoanele care s-au vaccinat contra pneumoniei în trecutul recent, riscul de contacta Covid-19 este cu 28% mai mic. Cei care au primit vaccinul anti-poliomielitic sunt şi mai bine protejaţi, şansele de a lua coronavirus fiind cu 43% mai mici.
Studiul este doar observaţional şi nu poate arăta o legătură cauzală prin proiectare, dar cercetătorii se uită la o modalitate de a cuantifica activitatea acestor vaccinuri asupra coronavirusului pentru a servi drept reper pentru noile vaccinuri create de companii precum Moderna. Dacă vaccinurile existente vor părea la fel de protectoare ca şi cele în curs de dezvoltare, a spus el, acestea ar putea schimba întreaga strategie mondială de vaccinare.
Genetică şi biologie
Între timp, Alkis Togias, un alt cercetător, s-a concentrat asupra studierii unui grup de persoane mai puţin afectat de noul coronavirus: copiii. El s-a întrebat dacă gradul redus de infectare în rândul copiilor ar putea avea de-a face cu receptorul cunoscut sub numele de ACE2, prin care virusul intră în corp.
La persoanele sănătoase, receptorii ACE2 îndeplinesc funcţia importantă de menţinere a tensiunii arteriale stabile. Noul coronavirus se blochează în ACE2, unde se reproduce. Companiile farmaceutice încearcă să-şi dea seama cum să reducă la minimum receptorii sau să păcălească virusul să se ataşeze de un medicament, astfel încât să nu se reproducă şi să călătorească în tot corpul.
La copiii cu multe alergii şi astm, Receptorii ACE2 sunt puţini, iar atunci când sunt expuşi la un alergen, cum ar fi părul de pisică, receptorii se reduc şi mai mult. Aceste concluzii, combinate cu datele oferite de spitale, care arată că astmul nu pare a fi un factor de risc pentru virusul respirator, aşa cum era de aşteptat, i-au intrigat cercetători.
Togias, care este responsabil de biologia căilor respiratorii pentru Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase, analizează modul în care aceşti receptori par să fie exprimaţi diferit pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ca parte a unui studiu realizat pe 2.000 de familii din S.U.A. Comparând aceste diferenţe şi răspunsurile imune în cadrul familiilor, el speră să poată înţelege mai bine rolul receptorilor.
În mod separat, o serie de studii genetice arată variaţii ale genelor asociate cu ACE2 la persoane din anumite zone geografice, precum Italia şi anumite părţi din Asia, iar acest lucru ar putea explica de ce în unele locuri virusul a fost mai agresiv.
Măştile de protecţie
Se pare că cei care poartă măşti au cele mai mari şanse să devină bolnavi asimptomatici, în cazul în care contactează totuşi virusul.
Spre exemplu, pe nava de croazieră Diamond Princess, unde nu au fost folosite măştile de protecţie, 47% dintre cei testaţi pozitiv au fost asimptomatici. Pe o altă navă, unde toţi pasagerii au purtat măşti chirurgicale, iar echipajul a folosit măşti N95, 81 la sută dintre cei infectaţi nu au prezentat simptome.
S-a constatat că există şanse de infectare chiar şi purtând mască, însă de cele mai multe ori boala nu se manifestă şi nu se ajunge la deces.
Într-un articol publicat în această lună în Journal of General Internal Medicine, Gandhi a menţionat că, în unele focare timpurii ale pandemiei, în care majoritatea oamenilor nu purtau măşti, doar 15% dintre cei infectaţi erau asimptomatici. Dar mai târziu, când oamenii au început să poarte măşti, rata persoanelor asimptomatice a crescut la 40 - 45%.
Cercetătoarea consideră că infectările asimptomatice declanşează imunitatea fiecăruia, ceea ce ar putea conduce la creşterea imunităţii de masă.