Exclusiv Victoria lui Trump, explicată pe înțelesul oricui de un profesor român din SUA. „Aici sunt lecțiile de învățat și pentru europeni”
0Donald Trump a câștigat un nou mandat în Statele Unite ale Americii, deși în urmă cu puțin timp sondajele o dădeau câștigătoare pe Kamala Harris. Profesor de științe politice la Houston University, Alin Fumurescu explică unde s-a făcut diferența în favoarea lui Trump.
Donald Trump a câștigat al doilea mandat la Casa Albă, deși sondajele și presa de peste Atlantic au văzut-o favorită pe Kamala Harris. Deși nu îl simpatizează pe Trump, profesorul Alin Fumurescu consideră că miliardarul american care revine la Casa Albă a predat o adevărată lecție, la care nu doar americanii ar trebui să fie atenți. De altfel, spune el, ceea ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii se întâmplă într-o oarecare măsură și în Europa.
„Ceea ce se întâmplă acum în America, practic folosește ca un fel de hârtie de turnesol pentru ceea ce deja vedem că începe să se întâmple și Europa, în toate democrațiile liberale. Și cu siguranță se va accentua în anii care urmează. Deci este aici o lecție de învățat, chiar lecțiile pentru europeni. Și anume, aici, în SUA, a fost o confruntare între două bule informaționale. Jokerul, ca să spun așa, e Donald Trump, iar sistemul este Kamala Harris. Să ne gândim așa, foarte simplu. În fața cui a câștigat întotdeauna Donald Trump? În fața lui Hillary Clinton în 2016? Și atunci, victoria lui a luat prin suprindere toate sondajele și toate părerile analiștilor, inclusiv pe a mea trebuie să recunosc”, spune Fumurescu.
Oamenii sistemului vs cei din afară
El amintește aici faptul că Harris a fost desemnată pe ultima sută de metri să candideze în locul lui Joe Biden. Astfel, ea nu a trecut printr-un proces democratic pentru a fi aleasă să-i reprezinte pe democrați, așa cum trecuse anterior Biden, iar acest detaliu avea să conteze enorm.
„Ce ne spune asta? Amândouă, Kamala Harris și Hillary Clinton au fost produsele sistemului care toată lumea, sistemul se aștepta ca ele să fie cum ar veni câștigătoarele și au fost. Kamala Harris a fost unsă de către sistem fără niciun fel de pretenție de alegeri cât de cât democratice. Deci aici a fost o problema majoră. Faptul că nu a fost challenge inside, adică verificată înăuntru în partidul ei”, explică profesorul român.
Un model de urmat pentru democrați ar fi Barack Obama, care a câștigat alegerile primare, în urma cărora cele două partide își desemnează candidații. În schimb, Harris nu a trecut prin acest proces.
Obama și Trump au învins-o pe Hillary Clinton
„Singurii oameni care au putut să înfrângă sistemul, iar prin sistem înțeleg relațiile de putere din interiorul fiecărui partid, au fost surprinzători aparent, dar logic dacă stăm să ne gândim, Obama, când a candidat în interiorul partidului democrat împotriva lui Hillary Clinton în alegerile primare și până la Convenția Democratică, până în ultima secundă, nu era sigur dacă va fi Hillary Clinton sau Obama. Și asta a fost prima victorie împotriva sistemului a unui democrat”, amintește el.
Inclusiv Donald Trump s-a supus acestui proces democratic, dar în tabăra republicană. „Și pe de altă parte, Trump a câștigat și el împotriva sistemului. Nu vorbesc de a doua oară, când deja era de așteptat. Dar prima oară când a câștigat, nu s-a așteptat nimeni să câștige. Să fie nominalizat de către Partidul Republican”, mai spune Fumurescu.
În ultimii ani, practic cele două partide americane au avut doi lideri importanți, amândoi din afara sistemului, care s-au impus în rândul lor.
„Unul dintre ei, Trump, este un joker populist, care nu se știe ce urmează să facă, iar celălalt este un om foarte rațional, Barack Obama. Și de aceea și Obama, după retragerea lui Biden, a spus că ar fi trebuit să existe o convenție deschisă înainte de a o numi pe Kamala Harris. Nu degeaba Obama a fost ultimulul dintre greii partidului democrat care și-a declarat susținerea pentru Kamala Harris, când deja era clar că nu mai era nimi de făcut. Deci asta s-a întâmplat cam la vreo săptămână după ce Kamala Harris primise deja binecuvântarea lui Biden, dar și pe a lui Nancy Pelosi și așa mai departe. Deci toți greii partidului democrat au acceptat-o pe Harris fără să fie aleasă în urma unei convenții. Aici a fost greșeala”, mai explică el.
Oamenii s-au săturat să le fie impuși candidați din sistem
Ideea de bază ar fi, arată Alin Fumurescu, că oamenii, americanii de rând s-au săturat să le fie impuși de către elite cu cine trebuie să voteze. „Oamenii nu mai vor sistemul, nu mai vor conducători care sunt unși de către sistem. Vor pe unul din afara lui, vor oameni ca ei. Iar bătălia în viitor se va da între omul din afară, care va va fi un joker, precum Trump, sau un om, tot din afara sistemului, dar pe care te poți baza gen Obama. Deci aici va fi toată bătălia. În rest, Dumnezeu cu mila”, mai afirmă el.
În acest moment, societatea americană este polarizată, iar faliile dintre progresiștii din partidul democrat și conservatorii din partidul republican (aripa MAGA) sunt imense. Primii, democrații, au pierdut mai mult pariind pe woke și pe cancel culture, iar în momentul în care au realizat acest lucru era deja prea târziu.
„Avem de-a face cu două extreme, care au prins foarte mult și din cauza social media, care face totul să pară virtual. Și anume, în cazul democrațiilor, au trăit multă vreme cu ideea că problemele woke ar fi foarte importante, dar ei erau de fapt o minoritate care apăreau ca fiind majoritari. După cum John Stuart Mill (n.r.- filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali de acum trei secole) în On Liberty spunea la un moment dat, pe la 1800 și ceva. Pe de altă parte, democrații au ignorat complet ce se întâmplă la firul ierbii. Aici, în Texas, e mai ușor de văzut ce se întâmplă și la firul ierbii, chiar dacă Houstonul este predominant democrat”, completează profesorul român.
Nu în ultimul rând, privitor la cealaltă bulă, cea a republicanilor, MAGA, mișcarea lui Trump, a prins la fel de repede. Așa a ajuns Trump un adevărat idol, iar afirmațiile sale i-au convins ușor pe oameni.
„Pe de altă parte, Trump poate promite orice, cam ca și George Simeon în România, dar poate promite orice. Poate să spună: Rezolv problema războiului într-o zi, rezolv problema emigranților, dau afară nu știu câte sute de milioane. Deci lucruri absolut imposibile, care sunt crezute pentru că oamenii trăiesc în spațiul virtual și sunt obișnuiți că totul este posibil și totul este la distanță de un buton. Nici moartea nu este posibilă, că mai ai încă 10 vieți. Și de aceea sunt practic două bule informaționale, complet diferite, dar care practic ambele sunt întreținute de către social media. Un anumit fel de a gândi în bula ta informațională. Iar aceste bune informaționale au devenit bule reale informaționale în America și nu doar în America. Aici trebuie să învățăm. Pentru că dacă ne uităm mai atent, asta începe să se întâmple cam peste tot în democrațiile liberale. Din păcate”, încheie Alin Fumurescu.
Cine este Alin Fumurescu
Profesor de științe politice la Houston University, în SUA, Alin Fumurescu are ca principale interesel de cercetare istoria ideilor, politica și auto-reprezentarea și gândirea politică americană. A primit premiul Leo Strauss al Asociației Americane de Științe Politice pentru cea mai bună teză de doctorat în filosofie politică în 2013.
Cartea sa, „Compromise – A Political and Philosophical History” (Cambridge University Press, 2013) a fost nominalizată de CHOICE printre primele 25 de titluri academice remarcabile publicate în 2013. www.ala.org/acrl/choice/oat13. Printre altele, lucrarea lui Fumurescu a fost publicată în Political Research Quarterly , European Legacy, European Journal of Political Theory, American Political Thought și Perspectives on Politics.
Următoarea sa carte, „ Compromise and the American Founding: The Quest for the People's Two Bodies ” (Cambridge University Press, 2019)”, analizează modurile în care s-au împletit înțelegerile britanice și cele franceze despre compromis și despre reprezentarea de sine și politică în timpul fondării americane. În prezent, munca sa se concentrează în bună măsură pe un subiect aparte: modalitățile în care noile rețele sociale afectează auto-reprezentarea indivizilor, un proces pe care îl etichetează drept neomedievalizare.
Se încarcă comentariile...
