Matsumoto, profu’ de japoneză de la Satu Mare

Matsumoto Tatsuo, un profesor pensionar din Japonia, predă gratis limba japoneză. Bărbatul din Ţara Soarelui Răsare a vizitat în ultimii ani 53 de ţări. Acum a învăţat şi câteva cuvinte în limba română pentru a se putea înţelege cu copiii cărora le predă.

Matsumoto Tatsuo are 66 de ani şi este profesor de limba engleză din Ţara Soarelui Răsare şi predă, gratuit, cursuri de limbă japoneză unor copii din Satu Mare. A ajuns în oraşul din nordul ţării în urmă cu patru luni şi s-a acomodat rapid cu viaţa din orăşelul de pe Someş.

Citiţi şi:

Studenţi la japoneză-hindi, neerlandeză şi chineză

S-a pensionat la 60 de ani, după 40 de ani de predat la catedră, iar de atunci a vizitat 53 de ţări, în multe dintre ele formându-şi grupuri de învăţăcei cărora le-a predat limba japoneză.

Alfabete învăţate în paralel

Matsumoto Tatsuo locuieşte în regiunea Chiba, amplasată în sud-estul insulei Honshu, este căsătorit şi are doi copii.

L-am întâlnit prima oară în sala de curs de la Clubul Woodo din Satu Mare. Stătea la masă înconjurat de cinci elevi. Pe masă, înşirate ca la un joc de cărţi, se aflau cărţile cu ideograme japoneze, simboluri grafice care reprezintă cuvinte sau morfeme, CD-uri audio cu ajutorul cărora profesorul îi învaţă pe elevi cuvinte în japoneză şi caietele cu notiţe ale elevilor.

La fiecare prezentare de cartonaş, copiii răspund în cor „frigider", sau un alt cuvânt în funcţie de ideograma prezentată. Profesorul zâmbeşte larg şi se simte fericit că elevii lui şi-au făcut temele.

Japonezul a învăţat cuvintele uzuale în română cât să se poată descurca atunci când îşi face cumpărături, iar când e în dificultate conversează în limba engleză. Apreciază că elevii săi sunt receptivi şi asimilează foarte repede tot ceea ce învaţă.

„Copiii prind foarte repede limba japoneză, le place, iar eu m-am întrebat de multe ori dacă toţi copiii din România sunt aşa de inteligenţi şi deschişi", spune Matsumoto Tatsuo. Unii dintre ei abia au început şcoala şi învaţă literele din alfabetul românesc în paralel cu cele din alfabetul japonez.

„E interesant şi atrăgător. Cu cât ştiu mai mult, cu atât mă ambiţionez şi mai tare", spune Maris Perşa, elev în clasa I, prezent la cursul de japoneză. Copiii cărora le preda nipona au între 7 şi 10 ani.

Micuţilor le place metoda de lucru a profesorului. Pentru ei totul este ca un joc. „Este interesant. Pe o parte a cărţilor sunt desenate obiecte sau animale, iar pe cealaltă parte sunt semnele grafice care reprezintă obiectul sau animalul despre care vorbim. Învăţăm rapid. Mai greu e cu pronunţia. Cuvintele parcă sunt mai apăsate", a spune Cezar Kurumadani, un copil de doar 9 ani care vrea să înveţe limba pentru a putea conversa la perfecţie cu tatăl său, japonez. Cezar îşi doreşte chiar să studieze limba niponă într-o universitate.

Trăieşte din pensie

Încântat de felul în care decurg cursurile la Satu Mare, profesorul se gândeşte serios să înfiinţeze un curs intensiv de limba japoneză pentru toate categoriile de vârste. „Sunt încântat de reacţia pozitivă a copiilor şi mă gândesc că poate sunt şi adulţi care vor să înveţe japoneza. O să încerc să înfiinţez un curs intensiv pentru începători, iar dacă va avea succes voi continua", spune Matsumoto Tatsuo.

În Satu Mare, el locuieşte într-o proprietate a Fundaţiei Hans Lindner. Ajuns la vârsta de 66 de ani şi cu o pensie ce-i permite să facă astfel de acte de caritate, dar şi să călătorească în lumea întreagă, Matsumoto Tatsuo povesteşte că un simplu profesor japonez fără doctorat câştigă lunar o pensie de 2.000 de dolari şi că cea mai mică pensie nu coboară sub 900 de dolari.

În Japonia, şi profesorii debutanţi câştigă un salariu mult mai mare decât câştigă profesorii din România. Sigur că şi preţurile în Japonia sunt mai mari decât în România. De exemplu, spune profesorul, pentru un tuns la Satu Mare a plătit 10 lei, în timp ce în ţara natală ar fi plătit echivalentul a 40 de lei pentru acelaşi serviciu.

Japonezii se pot pensiona la 60 de ani

Matsumoto Tatsuo spune că în ţara sa tinerii refuză să muncească în condiţii grele, iar pentru meseriile care presupun efort fizic, cum ar fi construcţiile, sunt aduşi oameni din alte ţări, precum Iran, Irak, Brazilia, Pakistan sau Peru. 

Nu toţi japonezii se pensionează la 60 de ani, limita de vârstă prevăzută de legea niponă care se aplică atât la bărbaţi, cât şi la femei, ci majoritatea muncesc până la 63 sau la 65 de ani. Chiar şi aşa, după ce ies din câmpul muncii, cei mai mulţi îşi caută alte slujbe, la stat ori la privat.

La fel ca în România, şi japonezii au sistem de pensii privat, însă la ei acesta funcţionează de mulţi ani. „Nu‑mi amintesc de câţi ani s-a introdus acest sistem în Japonia, însă există de multă vreme. Când eu eram tânăr nu aveam nevoie de pensie privată. Oamenii se descurcau bine cu pensia de la stat, însă acum aceasta nu e suficientă pentru un trai decent", afirmă profesorul. Acesta mai spune că pensia de stat diferă, ca şi la noi, de la un pensionar la altul, aceasta fiind calculată în funcţie de domeniul în care a activat persoana
respectivă.

"Este interesant şi învăţăm rapid. Mai greu e cu pronunţia. Cuvintele parcă sunt mai apăsate."
Cezar Kurumadani
elev

"Copiii din România sunt foarte inteligenţi şi deschişi la nou. Învaţă deosebit de repede."
Matsumoto Tatsuo
profesor voluntar

L-a impresionat arhitectura clădirilor

Chiar dacă a venit recent în România, japonezul apreciază amabilitatea şi generozitatea românilor, dar şi arhitectura din ţara noastră.

„Ador clădirile, iar aici la Satu Mare aveţi nişte clădiri vechi grozave. Păcat că unele nu sunt foarte bine întreţinute", observă profesorul. Acesta mai spune că la început a fost doar prin trecere în Satu Mare, într-o călătorie spre Ungaria.

„Mi-a plăcut mult orăşelul şi am hotărât că aici vreau să mă stabilesc pentru o vreme. Căutam un orăşel mai mic şi liniştit, nu agresiv aşa cum e Bucureştiul", spune profesorul. DE când s-a pensionat, japonezul călătoreşte prin lume mai mult singur. Rareori merge cu el şi soţia sa.