Adevărul Live: Vladimir Putin la Budapesta. România, încercuită?

Vladimir Putin şi Viktor Orban

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a spart blocada europeană la adresa lui Vladimir Putin şi l-a primit pe preşedintele rus la Budapesta, în vizită oficială.

Discuţiile faţă în faţă dintre cei doi lideri au durat mai bine de două ore, deşi la conferinţa de presă s-a spus că pe agendă au fost doar acorduri tehnice de cooperare economică, prenegociate anterior. Atunci, ce au discutat premierul Ungariei şi preşedintele Rusiei atâta timp? Care este semnificaţia vizitei în contextul în care separatiştii ruşi şi-au continuat ofensiva  reuşind să înfrângă armata  ucraineană şi să ocupe toate poziţiile strategice din estul ţării, în ciuda acordurilor de pace negociate în prezenţa preşedintelui Franţei şi a cancelarului Germaniei? Care trebuie să fie poziţia României în noua situaţie? 

S-au discutat aceste teme la dezbaterea Foreign Policy România, la Adevărul Live, împreună cu Oana Popescu, analist de politică externă şi Cristian Diaconescu, fost ministru de externe şi Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial. O dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă

Gestul lui Orban reprezintă o breşă în sistemul decizional al NATO şi UE

Vorbim de conflict, de zona noastră. Este o situaţie din ce în ce mai complicată în jurul ROmâniei. Avem un acord Minsk 2 şi o vizită care a surprins pe multă lume: vladimir Putin la Budapesta.Este România într-o situaţie de înconjurare din partea unor factori dubioşi?

Cristian Diaconescu

(foto dreapta): Gestul lui Orban reprezintă o breşă în sistemul decizional al NATO şi UE. Dacă ne uităm în istoria reacţiei occidentale faţă de agresiunea rusă din Ucraina vom vedea că opţiunea diplomatică presupune ca NATO ca relaţiile politico-diplomatice să fie reduse la minim. A fost un prim gest, chiar înaintea aplicării sancţiunilor, păstrându-se doar nişte canale de comunicare. Totul a fost pentru a transmite un semnal solidar faţă de ucraineni. Orban a încălcat decizia NATO şi UE. Aşa că mă aştept să existe o reacţie la nivelul NATO. Acţiunile homofobe, antisemite ale unor partide aflate la guvernare în Ungaria, totul indică spre o reacţie. Această întâlnire trebuie pusă în discuţie. Să ne imaginăm că în acest context Ungaria este încă ataşată principiului din Articolul 5 : „Toţi pentru unul şi unl pentru toţi“.

UE şi NATO funcţionează pe bază de reguli. Rusia, şi nu doar Rusia ci şi Turcia şi Ungaria acum, par să joace un joc de oportunitate. Turcia, de exemplu, astăzi poate fi alături de RUsia, mâine alături de NATO dacă are ceva de câştigat. CUm putem să decriptăm comportamentul Ungariei? E un fel de renunţare? Ce consecinţe va avea acest comportament. Dacă NATO şi UE nu reacţionează, aceste decizii pot lua amploare.

Chestiunea cu încercuirea a României ţine de percepţia noastră. Dacă avem o problemă de raportare la vecini care să ne situeze pe o poziţie defensivă. Aici totul ţine de situaţia internă a ROmâniei: cât de bine am respectat noi angajamentul NATO. Când eşti un stat serios, solid, tipul acesta de relaţionare dispare. Ungaria nu a plecat şi nu poate să plece nici din UE, nici din NATO. Aşa că trebuie să ne dăm seama de ce Viktor Orban reacţionează aşa. Ultimele sondaje de opinie de acolo arată că 57% din cetăţeni sunt împotriva relaţiilor cu Rusia. Securitata Ungariei este asigurată, în continuare, la nivel NATO. Aş avea această categorie de reticenţă. Dar văd şi partea goală a paharului: vedem o tentaţie de a testa nişte limite. Un spaţiu de manevră care este mai periculos şi decât vizita lui Putin. Să ne amintim ideea lui Orban de democraţie iliberală. Din acest punct de vedere, este o introducere a unei nuanţe în valorie fundamentale ale UE. Aici trebuie întrebaţi cetăţenii dacă ei îşi doresc o Ungarie de acest fel. A doua chestiune este raportarea Ungariei la Cipru: să nu uităm că şi-a închis o ambasadă acolo. SĂ nu uităm că Taiwanul are ambasadă în Ungaria. Aceste gesturi depăşesc politica europeană comună. Aici este poate problema majoră cu Viktor Orban.

Această vizită pare a fi între doi izolaţi, doi proscrişi, care şi-au întins reciproc mâna

Lucrurile sunt departe de a fi albe sau negre. Rusia nu va ataca convenţional. Când nu avem de-a face în regiune cu acest tip de scenariu, ce facem cu un partener mai puţin vigilent, ca Ungaria?

Dacă apare într-un stat membru NATO, în Estonia de exemplu, o mişcare separatistă? În momentul acela ce s-ar decide într-un consiliu NATO? Că este o problemă internă.

Iulian Chifu

(foto dreapta): Această vizită pare a fi între doi izolaţi, doi proscrişi, care şi-au întins reciproc mâna. Cel de-al doilea element este faptul că războiul hibrid este introdus în categoria ameninţărilor. La nivel NATO, noile ameninţări le repprezintă războiul hibrid şi cel informaţional. Aşadar, ţine de Articolul 5.

Dacă acest tratat NATO este egal valabil pentru toţi, sau există unele state care au posibilitatea de a avea variante derogatorii? Acest tratat se bazează pe solidaritate de ideologie, pentru că ne-am asumat această reciprocitate a valorilor. În momentul în care voi vedea o retorică ceva mai contondentă a unui stat, Ungaria, şi voi vedea că seamănă cu retorica Rusiei, am dreptul să-mi pun întrebări. Din acest punct de vedere, NATO este îmn faţa unei decizii majore de limitare a unei expansiuni, de a impune limite. Mă pot baza pe partenerul ungar?

Este un joc al unor state care-şi permit anumite largheţi de manifestare, testând reacţii şi anumite linii roşii.

Cum putem defini pericolul pentru România? Poate fi un joc de negociere. Suntem într-o situaţie în care este vorba mult despre retorică, despre negociere, dar să ne aşteptăm ca Ungaria să rămână în linie cu NATO, sau am depăşit această situaţie, şi UNgaria să fi trecut de partea cealaltă?

Poţi intra, ca ţară, într-o situaţie de singularizare, care creează o problemă de percepţie internă. Ajungem să ne întrebăm ce am avea de câştigat de pe urma NATO? Există tot felul de poziţii ale unuor oamenii inteligenţi care pun la îndoială legăturile cu americanii.

Suntem într-un război informaţional.

Trilaterala Polonia - Turcia - România este foarte importantă

Aş reveni la tema originală. Pe noi ne afectează în coeziune. Problema lui Orban este cu faptul că nici socialiştii nici liberalii n-au putut oferi o alternativă în Ungaria. Asta ne afectează în mod direct. Dar hai să vedem şi că asta nu este altceva decât un proiect politic. 

Rusia este agresivă doar când e slabă. De unde va da bani Ungariei? Să nu ne uităm la Rusia, ci să ne uităm şi la componenta pragmatică.

Putin mai are 200 de kilometri până la gurile Dunării. Ne aşteptăm la o decizie NATO pe care Ungaria să o voteze?

Sigur. Nu există îndoială. Acest subiect trebuie ridicat la nivel NATO. Pe de altă parte, Turicia trebuie scoasă din această ecuaţie, ea fiind un aliat fidel.

Şi eu mare încredere în Turcia. Această trilaterală Polonia - Turcia - România este foarte importantă. Dacă mai aveam doi ani, se dezvolta şi mai mult. Este cel mai important proiect.

Doi ani înainte de criza de Ucraina, atunci era posibil să nu se fi întâmplat nimic. Până la urmă nu poţi să faci politică prin aruncarea în aer un proiect, prin faptul că nu ai chimie cu un ministru de externe. Aici avem lucruri importante de făcut. Unul dintre proiectele majore pe care am încercat să-l construim nu am reuşit din cauza unor orgolii ale unor politicieni de-ai noştri. Hai să rezolvăm problema internă, şi pe urmă să ne gândim mai departe.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Putin ar fi vizitat România? Ce s-ar fi întâmplată la nivel NATO?

România are o poziţie în NATO pe care Ungaria nu o are, mesajul nostru având o greutate mai mare. Până în iunie, administraţia prezidenţială a spus că va oferi draftul noii strategii de securitate. Putem o încerca o prioritizare care să arate care ar fi principalele linii de acţiune, astfel încât să existe cotinuitatea necesară.

Politica revizionistă este motto-ul sub care îşi dau mâna Putin şi Orban

Aceste parteneriate au reprezentat o încredere sporită. Dacă există acest plafon de încredere, practic aşezarea tuturor liniilor de acţiune la nivelul partenerului, şi ale lui la nivelul tău. DIn acest punct de vedere, multe parteneriate sunt simplificate pe doar câteva domenii şi, în al doilea rând, aducerea în discuţie a termenilor sensibili. 

Rusia practică acum o politică revizionistă: a anexat teritorii prin forţă. Ungaria, pe de altă parte, în care Fidezs-ul creşte. Nu putem spune că politica revizionistă este cea sub care se unesc cei doi? Atunci România nu ar trebui să fie atentă?

Acele centre de democraţie pentru cetăţenie au dat rateuri. Ungurii din România sunt mult mai echilibraţi şi nu vor o democraţie iliberală. Viktor Orban îşi doreşte să fie reales. Acest lucru nu se va întâmpla pe seama României. Avem un preşedinte etnic german şi multe altele, motiv pentru care îi va fi foarte dificil oricărui partid maghiar să explice de ce administrarea este atât de slabă în judeţele în care s-a propus finanţare. Ei sunt tot cetăţeni români, au aceleaşi probleme ca orice român, şi au respins politica lui Orban. 

Mulţumesc foarte mult pentru această discuţie. Nu stăm pe roze, dar important este să rezolvăm problemele interne.

De la stânga la dreapta: Cristian Diaconescu, Oana Popescu, Iulian Chifu şi Ion M. Ioniţă, în studioul Adevărul Live FOTO David Muntean