Exclusiv De ce reforma lui David va fi altfel: „Nu reformez pentru glorie. Absolvenții trebuie să fie și buni cetățeni, mulțumiți cu propria viață”

0
Publicat:

Aproape fiecare ministru al Educației a venit cu reforme mai mari sau mai mici care, în final, au ajuns să bulverseze elevii și părinții. Daniel David a explicat într-un interviu pentru „Adevărul” principalele direcții ale schimbărilor pe care le va face și de ce reforma pe care o pregătește este cu totul diferită de cele ale predecesorilor.

Daniel David vrea o reformă a Educației bazată de dovezi științifice. FOTO: Arhivă personală
Daniel David vrea o reformă a Educației bazată de dovezi științifice. FOTO: Arhivă personală

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, explică, pentru „Adevărul” principalele direcții ale strategiei sale cu privire la cele mai importante problemele de pe agenda publică precum salarizarea profesorilor, planul cadru pentru liceu, meditațiile, gestionarea plagiatelor, finanțarea universităților pe cap de student, pregătirea profesorilor în metode moderne de predare, consumul de droguri în școli, lipsa gândirii critice.

David arată de ce schimbările pe care intenționează să le facă sunt diferite de ale predecesorilor săi, dintre care unii au avut complexul Spiru Haret:

„Eu nu doresc să reformez pentru mine sau gloria de a mă prezenta ca un „reformator” (unii au avut complexul Spiru Haret), ci pentru copiii și oamenii din sistem. Iar reforma trebuie făcută doar acolo unde este cazul și doar dacă duce la progres și bunăstare, altfel a face reformă de dragul reformei este o greșeală.”

Există cel puțin trei motive pentru care reforma lui Daniel David va fi diferită: politicile implementate trebuie să fie bazate pe dovezi, înainte de a stabili ce este de făcut se va realiza un diagnostic riguros și vor fi folosite adecvat științelor psiho-educaționale, domeniul pe care actualul ministru îl stăpânește fiind unul dintre cei mai citați 2% psihologi din lume.

Reformă bazată pe dovezi științifice și pe un diagnostic riguros

Adevărul: Foarte mulți miniștri ai Educației au dorit să reformeze, într-un fel sau altul, sistemul, generând însă o foarte mare instabilitate care s-a repercutat negativ asupra elevilor, vorbim aici în special de învățământul preuniversitar. Cum veți aborda dvs. schimbările pe care le veți constata a fi necesare după raportul despre starea învățământului: o schimbare radicală care vine cu un șoc inițial și o reașezare completă sau veți face schimbări treptate? Cum se poate evita ca schimbările pe care le preconizați să nu fie încă o reformă care îi va bulversa din nou pe elevi și care să nu reziste în fața dorinței de reformă a următorului ministru?

Daniel David: Eu nu doresc să reformez pentru mine sau gloria de a mă prezenta ca un „reformator” (unii au avut complexul Spiru Haret), ci pentru copiii și oamenii din sistem. Iar reforma trebuie făcută doar acolo unde este cazul și doar dacă duce la progres și bunăstare, altfel a face reformă de dragul reformei este o greșeală. Politicile implementate trebuie să fie bazate pe dovezi, iar acestea trebuie să rezulte dintr-o etapă anterioară de diagnostic riguros la rândul lui bazat pe dovezi. În acest fel schimbările rezultă din utilizarea adecvată a științelor psiho-educaționale într-un anumit context socio-educațional, nu din abordări prea ideologice sau după dorințe idiosincratice ale ministrilor. Eu cred că arhitectura sistemelor de educație și cercetare trebuie să fie una relativ stabilă, derivată din abordări bazate pe dovezi, care să ne integreze bine în aria europeană a educației și cercetării. Ideologia și politica pot nuanța această arhitectură – ex. într-o abordare de stânga poți accentua incluziunea, iar în una de dreapta meritocrația - dar nu ar trebui să o determine. În acest fel putem construi un sistem de educație-cercetare eficient și predictibil pentru toți actorii implicați, care se dezvoltă cumulativ. Dezvoltarea trebuie să vizeze mereu zona proximei-dezvoltări, într-o formulare cu viziune și strategie, nu ținte care nu pot fi atinse în mod realist într-un anumit moment.

Ce criterii veți urmări la raportul despre starea învățământului care va fi finalizat în luna mai? Spuneați într-o conferință că „lucrurile bune vor rămâne”, dar cum cuantificați aceste chestiuni?

Prin indicatori obiectivi (ex. abandonul școlar; teste standardizate la nivel național și internațional) și de autoevaluare (ex. satisfacția), precum și prin raportare la setul de bune practici internaționale (ex. mai ales europene).

Vis-a-vis de educația preuniversitară, cât de importante vor fi elemente precum testele PISA în evaluarea stării educației? Urmăriți o înscriere a educației românești – la fel cum ați făcut la UBB în calitate de rector - în tendințele internaționale? Se vorbește mult, în ultimii ani, despre modelul suedez de educație – cum vi se pare? Există un model de educație preuniversitară care vi se pare un exemplu bun de urmat?

Da, rezultatele din astfel de teste pot constitui unul dintre repere. Sunt mai multe modele la nivel european, pe care trebuie să le analizăm critic, iar apoi să le implementăm eficient, adaptându-le particularităților și nevoilor noastre psiho-socio-culturale.

Vis-a-vis de educația universitară, cunoscute sunt demersurile dvs. legate de importanța comasării/colaborării unor universități respectiv a unor universități cu institute de cercetare atât pentru eficientizarea cercetării, cât și pentru obținerea unor clasări bune în topurile internaționale. Veți pune la punct o legislație care să stimuleze universitățile și institutele să treacă prin procese de comasare care să le permită eficientizarea despre care vorbeam, în contextul în care, sigur, un asemenea proces ar însemna pierderea mai multor funcții de conducere, împrejurare care ar putea reprezenta un obstacol în vederea unor astfel de procese?

Da, una dintre problemele majore ale mediului academic românesc este fragmentarea, lucru semnalat frecvent și de Comisia Europeană. Prin diverse programe (ex. PNRR / Programe de Guvernare) ne-am angajat la corectarea acestui lucru. Am de gând să încep corectarea acestui lucru, dar prin demersuri de tip „bottom-up” (de jos în sus), voluntare și cu încurajare și susținere financiară, nu impuse de sus în jos („top-down”). În esență, voi încuraja concentrările academice acolo unde acest lucru ajută țara și corespunde setului de bune practici europene, dar voi încuraja și statutul actual (poate și noi dezvoltări mai specifice) acolo unde acest lucru este cu sens.

Plagiatul analizat de un grup de experți

Se vorbește de mult timp despre faptul că modelul de finanțare al universităților „pe cap de student” ar fi unul lipsit de echitate și contraproductiv pentru anumite domenii. Aveți în vedere o schimbare a acestui sistem?

Modelul nu este unul atipic în lumea internațională sau prost, ci aplicarea acestuia se face mai puțin eficient. Spre exemplu, mecanisme care să echilibreze finanțarea prin numărul de studenți, cu metode riguroase de selecție și evaluare pot fi găsite, nu doar prin demersuri de la nivel de minister, ci în cadrul autonomiei universitare. Păstrând proporțiile, cum se întâmplă lucrurile la Universitatea Harvard unde contează și finanțarea și excelența!?

Doctoratele și plagiatele au fost subiecte de discuție foarte fierbinți în societatea românească, mai ales din cauza unor acuzații aduse unor politicieni importanți. Aveți în vedere anumite modificări legate de aceste subiecte?

Sunt mai multe analize la care lucrez acum cu un grup de experți. Se vor vedea în raportul de care am pomenit mai sus. În esență, cred că aspectul juridic trebuie să ajute implementarea eficientă a setului de bune practici internaționale/europene de etică, nu să-l constrângă sau să-l distorsioneze.

Dacă ne gândim la situația de după încetarea efectelor Ordonanței trenuleț și a altor restricții bugetare, explicați vă rog ce înseamnă „salarii convergente la profesori și medici, similare pe ani de școală și relevanță socială”? Un medic rezident din anul V are salariu de aproape 2.000 de euro net. Pentru un profesor de preuniversitar cu mulți ani de experiență această sumă este un vis frumos. Cum vă gândiți mai exact la această convergență?

Salariul în domeniu trebuie să fie unul decent, arătând rolul social pe care îl dăm educației și cercetării și atrăgând cei mai buni oameni în domeniu. Convergența trebuie făcută prin rolul social și anii de școală. Peste salariul de bază – condiționat de indicatori minimali de realizare - prin indicatori de performanță (de excelență și incluziune) trebuie să generăm contextul pentru a crește veniturile (ex. prin gradații, bonusuri, premii etc.).

„Absolvenții de liceu ar trebui să fie buni cetățeni, mulțumiți de propria viață”

Un subiect legat oarecum de veniturile profesorilor este cel al meditațiilor. Preconizați modificări în acest sens?

Menționez doar că trebuie făcute fără a afecta performanța la școală, pentru a evita conflictele de interes și cu fiscalizare adecvată.

Un subiect extrem de dezbătut a fost cel legat de planul cadru pentru liceu, în situația în care manualele din care învață elevii de liceu sunt aceleași din 2004. Dvs. ați avut contact indirect cu rezultatele acestei stări de fapt, având în vedere că studenții la care predați sunt, în mare parte, rezultatul educației primite după planuri cadru foarte vechi. Din această perspectivă, care sunt aspectele problematice pe care le-ați constatat? Sau, altfel spus, care sunt cerințele minimale pe care orice absolvent de liceu ar trebui să le îndeplinească din perspectiva pregătirii educaționale?

Simplu spus, la absolvirea liceului ar trebui să avem oameni cu competențe adecvate pentru a intra în câmpul muncii (ex. prin calificări bine făcute de nivel 3 sau 4) sau pentru a-și continua studiile (ex. universitar sau postliceal), dar și buni cetățeni, mulțumiți de propria viață.

Metoda „stai jos și scrie” după dictare

O problemă pe care ați remarcat-o la educația preuniversitară este lipsa unor profesori „motivați și pregătiți în metode moderne de predat.” După ce se va rezolva problema salarizării, cum credeți că se va derula procesul prin care profesorii vor fi pregătiți în metode moderne de predare? Ca orizont de timp, când credeți că se va ajunge la calificarea profesorilor în metodele moderne de predat?

Da, uneori problema în transferul de competențe către elevi în actul educațional este legată nu de discipline sau de conținuturi, ci de modalitatea de predare a lor și de reflectarea acestora în manuale. Prin predare adecvată noi ar trebui să transferăm competențe definite printr-un echilibru (care diferă de la domeniu la domeniu) între (1) cunoștințe declarative (ce știu să spun), care ne oferă cultură, capacitatea de a identifica și defini probleme și flexibilitate în utilizarea competențelor, devenind astfel indivizi autonomi mai puțin sensibili la manipulare și conspirații, (2) cunoștințe procedurale (ce știu să fac), care ne ajută să găsim soluții și să rezolvăm probleme practice profesionale și de viață, devenind indivizi mai eficienți și (3) valori (ce este important și de ce), care ne dau sensuri și semnificații, devenind astfel indivizi mai motivați pentru educație, mai echilibrați și cooperanți social și mai mulțumiți cu propria viață. Cred că aceste metode eficiente trebuie să fie dezvoltate prin formare continuă și prin programe specifice inițiate de minister (așa cum vom face în cazul noilor planuri cadru pentru liceu). Metoda „stai jos și scrie” după dictare conținuturi care se află în manuale sau în alte materiale disponibile (așadar nu vorbesc aici de sinteze originale ale profesorului), dacă nu se urmărește antrenarea scrisului după dictare/copiere din alt text ar trebui interzise.

Platformă națională de promovare a științei și de protecție a copiilor  față de pseudoștiință 

Ce planuri aveți pentru a contracara o situație care pare a fi deja o criză în preuniversitar - consumul de droguri? Aveți un „plan de criză” (prin asta mă refer cu efecte pe termen scurt) pentru această situație?

Soluțiile sunt specifice, cu acțiuni la mai multe niveluri: (1) controlul contextului (prin implicarea și a altor autorități, precum Ministerul de Interne); (2) prevenție-educație (ex. prin implicarea specialiștilor în modificări cognitiv-atitudinale și comportamentale, mai ales psihologi); (3) identificarea rapidă a semnelor consumului de droguri, prin implicarea familiei și a personalului educațional, alături de specialiști și (4) acces rapid la servicii de specialitate bazate pe dovezi (prin implicarea specialiștilor în sănătate). Dar acest demers trebuie integrat în unul mai general legat de stilul de viață sănătos, unde lucrez deja la o strategie națională.

O altă situație de criză în care pare a fi azi societatea românească este lipsa gândirii critice care-i face pe mulți victime ale teoriei conspirațiilor și ale știrilor false. Aveți un plan de criză legat de această situație?

Prin Programul de Guvernare avem angajamentul pentru o platformă națională de promovare a științei și de protecție față de pseudoștiință a copiilor și a oamenilor, în general, angajament care va deveni pentru mine prioritate. În plus, gândirea critică trebuie să fie o unitate de învățare predată eficient în discipline mai de specialitate (ex. logică / psihologie/ filosofie), dar și un stil de predare-învățare în toate disciplinele.

Educație

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite