Putin, Prigojin și „Noaptea cuțitelor lungi”: Un eseu de ficțiune politică
0Informațiile disponibile în public în legătură cu acutizarea conflictelor în cadrul conducerii din Rusia, care se concentrează pe organizarea, comanda și acțiunile forțelor armate ruse în Ucraina, nu sunt nici suficient de numeroase și nici suficient de fiabile pentru conturarea unei idei precise asupra gradului de gravitate al acestora și asupra unei posibile evoluții. În schimb, sunt suficient de multe și suficient de convergente pentru schițarea unor scenarii, scrie politologul francez Gérard Grunberg.
Unul dintre scenarii - bineînțeles o ficțiune politică - poate fi tranșarea crizei politice actuale din Rusia în stilul „Nopții cuțitelor lungi”, când Adolf Hitler a pus capăt ambițiilor politice ale fostului său camarad de luptă Ernst Röhm.
Deși cele două crize diferă în multe aspecte, totuși există unele similitudini care pot duce la o „Noapte a cuțitelor lungi” în Rusia lui Putin așa cum s-a întâmplat în cel de-al doilea an al lui Hitler la conducerea Germaniei naziste, este de părere Gérard Grunberg într-un articol publicat pe telos-eu.com.
1933-1934: Conflictul dintre Reichswehr și Sturmabteilung (SA)
Înființată de către Adolf Hitler în 1921, SA a fost o organizație paramilitară a Partidului Muncitoresc Național-Socialist German (sau Nazist) formată dintr-un număr mare de veterani ai Primului Război Mondial. După preluarea puterii de către Hitler, la 30 ianuarie 1933, SA s-a poziționat într-o forță concurentă Reichswehr-ului (armata germană între 1919 și 1935), pe care o disprețuia și o critica pentru conservatorism. În timp ce membrii săi se comportau tot mai brutal, SA nu îngăduia să-și piardă autonomia în cadrul partidului. Ba mai mult, pretindea atât un rol militar (numit, în decembrie 1933, ministru fără portofoliu, Röhm insista să preia șefia Ministerului Apărării, funcție deținută de generalul Werner von Blomberg, un apropiat al naziștilor), cât și o relevanță politică în scopul înfăptuirii revoluției național-socialiste, al cărei succes fusese proclamat de Hitler în data de 6 iulie 1933.
Șefii Reichswehr se uitau cu îngrijorare la îngroșarea rândurilor SA, care, în ianuarie 1934, număra peste patru milioane de membri, în condițiile în care armata germană era limitată la 100.000 de oameni prin Tratatul de la Versailles. Röhm, care intenționa să facă din SA nucleul noii armate germane, i-a trimis lui von Blomberg un memorandum în care își susține ideea, Reichswehr-ului rezervându-i un rol de componentă auxiliară, responsabilă doar de pregătirea militară. În acel moment, Hitler se confrunta cu riscul pierderii sprijinului armatei. Generalul von Blomberg îl presa pe Hitler să acționeze împotriva SA, în caz contrar existând posibilitatea ruperii colaborării între Reichswehr și cancelar. La rândul său, Hitler vedea în dezvoltarea Reichswehr-ului drept o cale pentru realizarea proiectelor sale expansioniste. La 28 februarie 1934, sub presiunea lui Hitler, Röhm a semnat un angajament privind recunoașterea supremației Reichswehr-ului asupra SA. Însă, după semnarea angajamentului, Röhm l-a catalogat pe Hitler drept „penibilul caporal”. Atacurile șefului SA la adresa conducătorului nazist s-au înmulțit în privat. „Ceea ce spune presupusul Führer nu contează pentru noi. (…) Hitler este un trădător, trebuie să-l facem să-și ia o vacanță, (și) dacă lucrurile nu se pot face cu Hitler, nu contează, le vom face fără el”, a declarat șeful SA. Armata era de asemenea tot mai criticată. „Unii din ofițerii armatei sunt niște porci. Majoritatea ofițerilor sunt prea bătrâni și trebuie să fie înlocuiți de alții tineri. Să așteptăm până moare moș Hindenburg (președintele țării în acel moment, decedat la 2 august 1934 la vârsta de 86 de ani, n. red.), și apoi SA se va ridica la luptă împotriva armatei”, a spus, în fața unor colegi, unul dintre locotenenții lui Röhm.
De cealaltă parte, von Blomberg depunea eforturi, împreună cu șeful SS (Schutzstaffel - o altă organizație paramilitară nazistă) Heinrich Himmler și ministrul fără portofoliu Hermann Göring, pentru lichidarea SA. Însă Hitler, încă apropiat de Röhm, ezita să ia o decizie în acest sens.
2022-2023: Conflictul dintre armata rusă și Wagner
Compania militară privată Wagner a fost fondată în mai 2014, în cea de-a doua lună a războiului din Donbas, de către Evgheni Prigojin, un apropiat al lui Putin, cu misiunea de a sprijini din umbră interesele externe ale Rusiei. Primii mercenari Wagner au fost veterani ai invaziei sovietice din Afganistan și ai războaielor din Cecenia. De-a lungul timpului, numărul mercenarilor a crescut, de la câteva mii la circa 50.000 în prezent, mulți dintre ei fiind recrutați din închisorile Rusiei. Mercenarii Wagner sunt cunoscuți pentru abuzurile la care se dedau și crimele de război pe care le comit în teatrele de operațiuni. În prezent, aceștia sunt implicați activ pe frontul din Donbas.
În contextul războiului, Prigojin a renunțat treptat la mister și a recunoscut că este șeful Wagner. De altfel, el duce o campanie activă de promovare a Wagner și profită de orice acțiune a mercenarilor săi pentru a-și atinge obiectivele personale în arena politică internă. De la începutul războiului, Prigojin, supranumit „Bucătarul lui Putin”, acuză în mod constant Ministerul rus al Apărării de incapacitate și prezintă Wagner drept singura forță capabilă să învingă armata ucraineană. Nu există nicio îndoială că el intenționează să facă din Wagner nucleul noii armate ruse. În afară de desconsiderarea soldaților lui Putin și a conducerii militare de la Moscova, Prigojin se ia totodată de elitele care roiesc în jurul Kremlinului și pledează pentru o restructurare a sistemului economic și social din Rusia, care ar presupune inițial schimbarea guvernului. Ideile lui Prigojin prind la mai mulți bloggeri militari, care la rândul lor critică virulent deciziile Ministerului rus al Apărării.
Criza se adâncește la Moscova
În ultimele zile, criza politică din Rusia s-a adâncit. Putin pare tot mai incapabil să o controleze și el însuși devine ținta atacurilor șoimilor. Pus în dificultate în timp ce conducătorii militari cei mai apropiați lui sunt atacați zilnic, liderul de la Kremlin tocmai a reorganizat comandamentul de război numindu-l la conducerea operațiunilor pe șeful Statului Major al armatei ruse, generalul Valeri Gherasimov, în locul lui Serghei Surovikin, considerat a fi apropiat de Prigojin. Această mutare poate fi interpretată ca o încercare a liderului de la Kremlin de a opri ofensiva politică a lui Prigojin și de a întări autoritatea Ministerului rus al Apărării. Prin urmare, Putin este de-acum implicat în conflict. Cu toate că Prigojin încă se declară un apropiat al lui Putin, alții, precum Igor Ghirkin, un fost comandant al militanților pro-ruși din Donbas, nu se mai feresc să-l critice deschis pe președintele rus. De exemplu, Ghirkin s-a pronunțat de curând pentru retragerea lui Putin de la putere și a denunțat numirea lui Gherasimov la conducerea operațiunilor militare din Ucraina.
Odată cu bătălia de la Soledar, conflictul dintre Ministerul rus al Apărării și Evgheni Prigojin pare să fi atins punctul de rupere. Prigojin și locotenenții săi au anunțat primii căderea acestui oraș din estul Ucrainei și au ținut să precizeze că victoria aparține doar mercenarilor Wagner. În replică, ministerul condus de Serghei Șoigu a pretins separat victoria fără a menționa rolul Wagner. Adjunctul lui Prigojin a reiterat că Soledarul a ajuns pe mâna Moscovei doar în urma eforturilor Wagner și a acuzat Ministerul rus al Apărării că încearcă să fure victoria. În cele din urmă, Ministerul rus al Apărării a evocat rolul Wagner în capturarea Soledarului. Însă, pe 15 ianuarie, Putin a revenit asupra acestui subiect, atribuind succesul Ministerului rus al Apărării. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), liderul de la Kremlin intenționează astfel să zădărnicească influența crescândă a lui Prigojin în spațiul informațional din Rusia, în special pe Telegram. Conflictul se află acum în acest punct.
Episodul Soledar denotă ezitările lui Putin în a se angaja într-o confruntare veritabilă cu Prigojin și bloggerii militari ruși în timp ce leadershipul său este pus la îndoială. Menținerea statu-quoului actual fragil pare foarte incertă. În același timp, merită menționat faptul că Serghei Șoigu, ținta privilegiată a șoimilor și a lui Prigojin, depune eforturi pentru a întări organizația paramilitară Patriot, aflată în legături strânse cu spionajul militar rusesc (GRU). Combatanții Patriot luptă de asemenea pe frontul din Donbas și ar putea fi angajați împotriva șoimilor dacă Putin, care și-a intensificat deja demersurile pentru a-i reduce la tăcere pe cei mai înflăcărați bloggeri, va decide să ia măsuri în acest sens.
30 iunie - 2 iulie 1934: „Noaptea cuțitelor lungi”
După câteva luni de ezitări și amânări, Hitler a decis la sfârșitul lui iunie 1934 să-i lichideze pe liderii SA. Planul a prevăzut și întocmirea unei liste de proscriși pe care figurau și persoane ce nu aveau legătură cu SA. Pe 27 iunie, Hitler a obținut cooperarea deplină a armatei. Generalul von Blomberg și generalul Walter von Reichenau, care asigura legătura dintre armată și partid, au pus trupele în alertă și au oferit arme și mijloace de transport pentru SS.
La 30 iunie 1934, la ora două dimineața, Hitler a zburat la Muenchen. Epurarea începe cu iruperea acestuia, pe 31 iunie, în Hotelul Hanslbauer din Bad Wiessee, unde se aflau Röhm și mai mulți membri ai SA. Röhm a fost arestat și executat pe 2 iulie de un membru SS din ordinul lui Hitler. Numărul total al victimelor lichidării SA este estimat la aproximativ două sute.
Epurarea SA a avut parte de un sprijin foarte larg din rândul opiniei publice germane. Hitler a justificat-o într-un discurs susținut pe 13 iulie 1934 în fața Reichstag-ului: „În acest ceas am fost răspunzător pentru soarta poporului german și astfel am devenit suprem judecător al poporului german. Am ordonat să fie împușcați principalii autori ai acestei trădări și am ordonat să se cauterizeze până la carne vie rănile acestei otrăviri a fântânilor vieții noastre interne. Fie ca națiunea să știe că existența ei, care depinde de ordinea și securitatea internă, nu pot fi amenințate de nimeni! Și să se știe în veci de-acum încolo că dacă cineva ridică mâna pentru a lovi statul, atunci soarta lui este moartea”. Odată cu eliminarea lui Röhm, Hitler devenea singurul stăpân al Germaniei. Din acel moment, orice german putea fi arestat și executat dacă era perceput drept o amenințare la adresa statului.
În opinia lui Gérard Grunberg, tensiunile de la Moscova au atins un punct critic și nu este exclusă o încrâncenare în acest an.