Un an lângă Volodimir Zelenski. Cum s-a transformat personalitatea președintelui ucrainean în timpul invaziei ruse, de la comediant la lider de război
0Jurnalistul Simon Shuster este corespondent senior la Time, expert în războiului dintre Rusia și Ucraina. În prima sa carte, The Fight Is Here, Shuster dezvăluie lucruri chiar din interiorul complexului președintelui ucrainean din Kiev, în timpul invaziei ruse.
Shuster publică un articol amplu în The Telegraph, în care descrie viața sa timp de un an în compania președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski.
În primăvara anului 2022, în a 55-a zi a invaziei, președintele Zelenski l-a întrebat: „Crezi că războiul se va termina într-un an?”. Acela, spune Shuster, a fost începutul unei „călătorii în care personalitatea liderului a suferit o transformare remarcabilă”.
Cel mai frecvent răspuns al lui Zelenski în mesaje: un emoji cu degetul mare în sus
El spune că documentarea pentru carte a avut de suferit din cauză că nici președintele și nici asistenții săi nu au ținut jurnale. Cele mai multe informații se aflau în mesajele text dintre ei, la care Zelenski răspundea de cele mai multe ori „cu un emoji cu degetul mare în sus, pe care asistenții săi aveau probleme să îl interpreteze”.
În primăvara anului 2019, jurnalistul a avut prima întâlnire cu Zelensky în culisele unui spectacol de comedie. În acele zile, el părea un novice speriat de iminența alegerilor. Însă, pe măsură ce a evoluat în campanie, a început să contureze o personalitate cu mult mai complexă decât se anticipa.
„Părea pe jumătate mut de frică, cu buzele strânse, cu ochii ațintiți pe podea”, scrie Shuster.
Actorul dependent de aplauze și adulație
Chiar în acea zi, la teatrul unde juca viitorul președinte fusese o amenințare cu bombă. Potrivit jurnalistului, Zelenski a spus trupei sale să nu intre în panică. Polițiștii nu au găsit nimic suspect, dar au sfătuit compania să anuleze spectacolul. Cu toate acestea, Zelenski a discutat cu conducerea locației și au decis să continue. Era ultimul lui mare spectacol înainte de alegeri.
„Prietenii lui mi-au povestit mai târziu despre dependența lui de aplauze, adulație”, dezvăluie Shuster.
„Să merg pe scenă îmi dă două emoții”, a spus Zelenski. „Întâi vine frica și numai atunci când învingi frica, intervine plăcerea. Acesta este ceea ce m-a atras mereu înapoi acolo.”
Jurnalistul mai spune că actorul candidat la funcția de președinte „nu a avut răspunsuri inteligente sau convingătoare”. Privindu-și reflexia în oglinda în stil Hollywood, el a spus: „Toți sunt snobi, sau ce?”, referindu-se la liderii lumii. „Niciunul dintre ei nu este distractiv?”
Părea ca o glumă, dar el a insistat că vorbește serios. Se întâlnea doar cu cei distractivi și trimitea „profesioniștii” să se ocupe de restul. „Nu vreau să-mi schimb viața”, a spus el.
În noaptea invaziei, președintele se afla în conacul pe care îl ridiculizase
Când a preluat funcția de președinte în 2019, Zelensky și-a propus să nu locuiască în proprietățile rezervate oficialilor guvernamentali. Cu toate acestea, în timpul invaziei ruse, palatul său de la 11 Bankova Street din Kyiv a devenit epicentrul luptei.
Această schimbare a fost doar începutul unui lung șir de decizii dificile și contradicții, spune Shuster.
„Presa nu l-a iertat niciodată pentru asta și ajută la explicația de ce nu a fost un lider popular în cea de-a treia iarnă a președinției sale. Era un reformator care promisese că îi va evacua pe politicieni din conacele lor”, remarcă jurnalistul.
În noaptea invaziei ruse, mai scrie Shuster, Zelensky era în conacul său, „scăldat în lumina blândă de la candelabru.”
Shuster spune că Zelensky nu a crezut că invazia se va întâmpla până în ultimul moment. Și-a petrecut timpul alături de familie ca și când totul era neschimbat.
Soția sa nu-și amintește să fi văzut frică în acea dimineață: „Era complet adunat, concentrat.”
„Prin acțiunile sale înainte de invazie, Zelensky a purtat cel puțin o parte din vina pentru starea slabă a apărării națiunii. El a petrecut săptămâni întregi minimizând riscul unei invazii la scară largă și a refuzat sfatul comandanților militari de a fortifica granița”, se mai arată în articol.
Mulți lideri au fugit, iar Zelenski primise oferte din partea europenilor să îl ajute să scape. Răspundea iritat de câte ori i se propunea acest lucru, și revenea la discuția despre armele de care avea nevoie Ucraina.
Bătălia pentru aeroportul Hostomel
Cu toate că fusese avertizat de CIA despre un atac asupra aeroportului, președintele ucrainean nu era convins că rușii vor avea trupe necesare pentru a ocupa un oraș de 4 milioane de locuitori.
După ce rușii au deschis atacul cu 30 de elicoptere de luptă, răspunsul președintelui i-a surprins pe unii asistenți.
„Nu-l văzuseră niciodată într-o asemenea stare furie. 'A dat cele mai dure ordine posibile', își amintește unul. 'Nu arătați milă. Folosiți toate armele disponibile pentru a șterge orice lucru rusesc de acolo'”, relatează Shuster.
A fost un moment în care nu mai avea încredere în aliați că îl vor salva și le-a spus colaboratorilor: „Poate fi ultima dată când mă vedeți în viață”.
Zelenski în buncăr, supărat pe comediile sovietice
Nopțile grele petrecute în buncăr, cu mâncare puțină și lumină insuficientă l-au transformat pe președintele ucrainean, mai spune Shuster: „Fața lui Zelenski a devenit palidă. S-a plâns de lipsa luminii solare și a aerului curat. O parte din personalul său a devenit îngrijorat. Asistentul său juridic își amintește că semăna cu un cadavru care merge”.
Shuster mai spune că Zelensky și echipa sa au păstrat o rezervă de alcool chiar și după ce guvernul a interzis vânzarea acestuia și, uneori, el turna vin pentru asistenții care i se alăturau la masă.
În buncăr existau și gantere pentru antrenamente, dar și o masă de ping-pong, sport pe care Zelenski îl joacă cu pasiune. „Puțini l-au putut învinge”, remarcă Shuster. Se urmăreau filme americane, mai ales că președintele spunea că nu mai suportă comediile sovietice: „Mă revoltă”, spunea el.
Imaginile groazei la Kramatorsk. Zelenski credea că Putin nu știe de ororile războiului
În dimineața de 8 aprilie, înainte de întâlnirea cu președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, a avut loc atacul cu rachete de la gara Kramatorsk.
Shuster povestește că imaginile l-au răscolit profund pe președinte: „Bălțile de sânge de pe trotuar. Membrele tăiate printre jucării și valize. Într-o fotografie, Zelenski a văzut o femeie care fusese decapitată de explozie.” Mai târziu i-a spus că femeia purta haine strălucitoare, memorabile.
Jurnalistul spune că atunci când s-a întâlnit cu Ursula von der Leyen fața lui Zelenski era verde, în urma a ceea ce văzuse. Era atât de afectat încât pe podium nu a reușit să facă apel la darul oratoriei.
„În mod uimitor, părea să creadă că, dacă l-ar putea duce pe Putin într-un tur al zonei de război, dacă l-ar putea lăsa să privească cadavrele, războiul s-ar putea opri”, scrie Shuster.
În război cu generalul Zalujnîi
Articolul aduce în atenție și tensiunile apărute între Zelenski și generalul Zalujnîi, comandantul forțelor armate ucrainene. Pe măsură ce războiul avansa, relația lor s-a tensionat, iar Zelenski a început să-și contureze propriile priorități militare.
„În timpul conversației mele cu generalul”, scrie Shuster, „el a spus clar că politicienii și generalii sunt parteneri incomozi. Relația lor a funcționat cel mai bine atunci când Zelenski s-a ținut de aliați convinși să furnizeze arme”.
„Nu trebuie să înțeleagă afacerile militare mai mult decât trebuie să știe despre medicină sau construirea de poduri”, a spus Zalujnîi.
Curând ruptura dintre cei doi s-a lărgit.
Yuriy Tyra, un vechiul prieten al președintelui, i-a mărturisit lui Shuster: „Oamenii de acolo mă tot întreabă: ești cu președintele sau cu Zalujnîi?” „Era ori unul, ori altul.”
Zelenski își dorea să fie asociat cu Chaplin decât cu Churchill
Jurnalistul relatează despre o deplasare la Herson, oraș care tocmai fusese eliberat.
Acolo, au avut parte de mai multe explozii, în timpul cărora Zelenski nu părea deranjat. Președintele refuza, ca de obicei, să poarte cască sau vestă antiglonț.
Zelenski a intrat într-o baie de mulțime, spre disperarea gărzilor de corp. Zâmbea și făcea cu mâna mulțimii, oprindu-se pentru a vorbi cu oamenii.
„Soarele apunea când ne-am întors la trenul președintelui. În mașina lui privată, m-am așezat vizavi de el și a luat o carte despre Hitler și Stalin, un studiu al celor doi tirani. Nu găsise timp să o citească, a spus el” relatează jurnalistul.
„De la invazie, citise despre viața lui Winston Churchill, figura cu care fusese cel mai des comparat”, mai arată Shuster.
Cu toate acestea, Zelenski nu îl admira pe omul politic britanic, despre care credea că era un imperialist. „Prefera să fie asociat cu George Orwell sau Charlie Chaplin, care îl ridiculizase pe Hitler”, dezvăluie acesta în articol.
„Acești artiști au ajutat societatea”, a spus Zelenski. „Și influența lor a fost adesea mai puternică decât artileria.”
Zelenski, schimbat total în doi ani de război
Transformarea personalității lui Zelenski în timpul războiului este adânc explorată în articolul lui Shuster. De la comediant la comandant suprem, liderul ucrainean a traversat o călătorie remarcabilă, demonstrând că, în mijlocul haosului, se pot naște lideri transformatori.
„Pe traseul campaniei mi s-a părut un fermecător naiv care se pregătește să intre într-o lume a cinicilor, oligarhilor și bătăușilor care l-au luat pentru o notă ușoară, și nu fără motiv. Până la sfârșitul anului 2019, el și-a stins o mare parte din inocență”, scrie jurnalistul.
El mai spune că cele mai mari schimbări au avut loc în primele luni ale invaziei ruse: „Încăpățânat, încrezător, răzbunător, apolitic, curajos până la punctul de a fi nechibzuit și necruțător față de cei care i-au stat în cale, el și-a canalizat furia și rezistența poporului său și le-a exprimat cu intenție lumii.”
Ultima întâlnire pe care Shuster a avut-o cu președintele Zelenski a fost în Statele Unite, în timp ce acestea se grăbea să ajungă la Capitoliu.
Jurnalistul spune că nu mai rămăsese prea mult din actorul de la începutul mandatului, în 2019: „Leagănul ușor al corpului nu a supraviețuit invaziei. Mersul lui părea de plumb, fixat în umeri, ca un buldog îndreptat spre luptă. Războiul nu se terminase, nici măcar aproape. Dar omul din centrul ei își terminase transformarea într-un lider de război.”
Se încarcă comentariile...
