Reacţia diferită a două ţări lovite în acelaşi timp de epidemia de coronavirus: măsurile care au făcut diferenţa

FOTO AFP

Despărţite de circa 8.000 de kilometri, Italia şi Coreea de Sud au fost lovite de epidemia de coronavirus aproape în acelaşi timp, dar evoluţia focarelor a fost diferită din cauza unei abordări care s-a dovedit crucială: Italia s-a concentrat pe testarea celor cu simptome, în timp ce Coreea de Sud a lansat operaţiuni de testare pe scară largă cu ofiţeri de carantină care dau de urma contacţilor unui pacient prin aplicaţii şi sateliţi.

De la primele cazuri apărute la sfârşitul lunii ianuarie, Coreea de Sud a raportat 72 de decese din cele circa 8.000 de cazuri confirmate după ce a testat peste 220.000 de oameni. Vineri, Centrul de Prevenţie şi Control al bolilor din Coreea a anunţat  doar 110 de cazuri noi, în scădere faţă de ziua precedentă.

În aceeaşi perioadă de timp, Italia a ajuns la peste 1.400 de morţi şi a identificat 15.000 de cazuri după efectuarea a peste 73.000 de teste asupra unui număr nespecificat de persoane. Sâmbătă Italia a depăşit 20.000 de cazuri, dintre care aproape 3.500 de cazuri noi şi un nou record de decese:175.

Dacă epidemiologii spun că nu putem face comparaţii directe între aceste cifre, sunt şi experţi care subliniază importanţa unui puternic instrument de luptă împotriva extinderii focarelor epidemice – testarea agresivă şi susţinută.

Jeremy Konyndyk de la Centrul Pentru Dezvoltare Globală din Washington a subliniat faptul că testarea unui mare număr de oameni poate oferi ţărilor afectate o perspectivă mai bună asupra dimensiunii epidemiei, iar în cazul unei capacităţi de testare reduse autorităţile sunt obligate să apeleze la măsuri mai aspre de limitare a deplasărilor populaţiei, cum se întâmplă acum în Italia unde 60 de milioane de oameni sunt închişi în ţară.

„Restricţiile de mişcare care preuspun închiderea forţată a populaţiei îmi creează o senzaţie de disconfort. China a făcut asta, dar China a fost şi capabilă de aşa ceva, întrucât are o populaţie dispusă să se conformeze”, a spus acesta.

Costurile limitării epidemiei: intruziunile în viaţa privată

Ţările democratice precum Italia şi Coreea de Sud sunt studii de caz utile pentru alte ţări precum SUA care au avut dificultăţi în stabilirea unor sisteme de testare. Problematic este însă faptul că în ţările care nu au atins un vârf epidemic impactul unei eventuale deficienţe a testării nu poate fi încă măsurabil. Astfel în SUA, ca şi în Japonia, dimensiunile problemei nu sunt încă vizibile, în timp ce dintre ţările aflate în stadiile timpurii ale epidemiei Germania de exemplu nu s-a confruntat cu probleme mari la testare: cancelarul Angela Merkel a avertizat populaţia că singura opţiune în faţa posibilităţii reale a infectării a 60% sau 70% dintre germani este limitarea propagarării virusului, relatează World Economic Forum.

Marea Britanie se alătură şi ea ţărilor care consideră că doar testarea pacienţilor simptomatici este utilă, contrar ultimelor recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Coreea de Sud are o populaţie de circa 50 de milioane de oameni faţă de Italia care are 60 de milioane. 29.000 de oameni se află în autoizolare, în timp ce au fost închise doar anumite facilităţi şi un complex de apartamente puternic afectate, şi nu regiuni întregi. Cel puţin nu încă.

Seulul spune că se bazează pe experienţa cu epidemia MERS (Sindrom respirator acut din Orientul Mijlociu) din 2015: publicul este informat în permanenţă şi este desfăşurat un program masiv de testare a populaţiei, inclusiv a celor cu simptome uşoare şi chiar asimptomatici – întrucât şi aceştia din urmă pot transmite infecţia în comunitate.

Guvernul a primit autorizarea de a accesa date disponibile de pe camerele CCTV, GPS -ul de pe telefoane mobile şi vehicule, tranzacţii cu cardul, informaţii de la biroul de imigrări şi orice alte detalii personale ale oamenilor confirmaţi infectaţi. Autorităţile pot face publice o parte din aceste informaţii, astfel încât cei potenţiali expuşi şi cei apropiaţi lor să se poată testa.

În afară de identificarea potenţialor cazuri, sistemele informatizate ajută spitalele să gestioneze lanţurile de oameni expuşi: cei depistaţi pozitiv sunt plasaţi în izloare la domiciliu şi monitorizaţi prin aplicaţii pe telefon sau apeluri telefonice până la momentul eliberării unui loc în spital, unde sunt izolaţi în camere speciale. Transportul cu ambulanţa şi spitalizarea sunt gratuite.

Răspunsul Coreei de Sud nu este perfect: deşi rata numărului de noi cazuri a scăzut după ce atins un vârf la mijlocul lui februarie, mii de teste sunt în curs de procesare şi procesul de depistare a lanţurilor de contaminare este încă în desfăşurare.

Abordarea Coreei de Sud funcţionează cu costul intruziunii în viaţa privată: măsurile sale depind de complianţa cetăţenilor la ceea ce în Europa şi SUA ar fi considerat încălcări ale unui drept fundamental. Spre deosebire de China şi Singapore care au recurs la metode similare de conţinere a epidemiei, Coreea de Sud este o democraţie unde cetăţenii pot protesta în faţa anumitor măsuri.

Choi Jaewook, profesor de medicină preventivă la Universitatea din Coreea, membru înalt al Asociaţiei doctorilor din Coreea spune că „dezvăluirea de informaţii despre pacienţi vine cu probleme de încălcare a drepturilor la viaţă privată”, astfel că acestea „ar trebui să fie limitate” la deplăsările pacienţilor: date precum vârsta, sexul şi angajatorii nu ar trebui comunicate.

Adjunctul Ministrului Sănătăţii din Coreea de Sud, Kim Gang-lip, a spus că răspunsurile tradiţionale precum închiderea zonelor afectate şi izolarea pacienţilor pot avea o eficienţă modestă şi deveni problematice în societăţile deschise. El a declarat că, raportat la experienţa Coreei de Sud cu epidemia izbucnită aici, închiderea zonelor afectate înseamnă o reducere a disponibilităţii oamenilor de a ajuta la găsirea celor cu care au intrat în contact.

„O asemenea abordare este îngustă, coercitivă şi inflexibilă”, a spus el.

Similarităţi între epidemiile din Italia şi Coreea de Sud

Focarele epidemice iniţiale au apărut în oraşe mai mici şi nu în metropole. Astfel serviciile de sănătate locale au fost rapid depăşite. De asemenea, în ambele ţări doctorii au ales să ignore recomandările în privinţa testării.

În Italia epidemia a izbucnit luna trecută după ce un localnic s-a prezentat la spital cu simptome de gripă şi s-a externat în aceeaşi zi după ce a spus personalului că nu a călătorit în China. Bărbatul de 38 de ani, cunoscut ca Mattia, a fost diagnosticat două zile mai târziu, pe 20 februarie, după ce a revenit la spital. Mattia e suspectat a fi luat virusul de la cineva din Germania şi nu din China.

La momentul respectiv ghidurile oficiale impuneau testarea doar pentru cei veniţi din China sau cu contacţi din China sau alte regiuni afectate. Un anestezist a trecut peste protocoale şi a făcut testul, a povestit Massimo Lombardo, director al serviciilor spitaliceşti locale din Lodi.

În acest moment al epidemiei sistemul medical italian este împins la limită atât în privinţa testării, cât şi a gestionării celor confirmaţi pozitiv . Iniţial autorităţile regionale din Italia au testat un mare număr de oameni şi au inclus toate rezultatele pozitive în numărători, chiar şi în cazul persoanelor asimptomatice.

O schimbare de strategie de gestionare în Italia 

Italia şi-a schimbat strategia după diagnosticarea primului pacient, Mattia: de atunci au testat şi au numărat doar persoanele simptomatice. Autorităţile au susţinut că este cea mai bună cale de utilizare eficientă a resurselor: riscurile contaminării au fost considerate mai mici din partea pacienţilor asimptomatici. Totodată, testarea limitată genera rezultate mai sigure şi mai rapide. Abordarea era una riscantă, întrucât şi cei fără simptome puteau fi deja infectaţi şi să transmită virusul.

Massimo Antonelli, directorul secţiei de terapie intensivă de la Fondazione Policlinico Universitario Agostino Gemelli IRCCS din Roma a spus că testarea pe largă largă înseamnă identificarea unui număr tot mai mare de pacienţi care trebuie gestionaţi de spitalele oricum depăşite. În plus, testarea presupune proceduri medicale elaborate şi urmărire ulterioară. 

„Problema este căutarea activă a cazurilor. Iar asta înseamnă cifre uriaşe”, a spus el.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Italia are o finanţare a sistemului sanitar public sub media Uniunii Europene, de 8.9% din PIB. Coreea de Sud are o alocare de 7.3% din PIB. 

Italia a suferit o destabilizare a sistemului sanitar: departamente de urgenţă au fost suplimentate, doctorii nu mai pleacă în concedii şi operaţiile sunt amânate.

Pier Luigi Viale, şeful unităţii bolilor infecţioase de la spitalul Sant’ Orsola-Malpighi din Bologna lucrează în ture de 24 de ore. Spitalul său tratează un număr mare de pacienţi cu coronavirus. Doctori cu expertiză mare merg de la un spital/clinică la altul pentru a oferi asistenţă, în timp ce se ocupă de pacienţi cu alte boli contagioase, care şi ei se luptă să trăiască.

Săptămâna trecută, primarul oraşului de 5.000 de locuitori Castiglione d’Adda, situat în interiorul „zonei roşii” din Lombardia – primul oraş închis din Italia a cerut ajutor de urgenţă după ce spitalul a trebuit închis şi a rămas cu un singur doctor la 100 de pacienţi infectaţi cu coronavirus. Ceilalţi 3 doctori sunt bolnavi sau în autoizolare.

„Doctorii şi asistentele au ajuns la limită, a spus o asistentă de ala spitalul unde a fost tratat primul cetăţean italian, Mattia, acum externat de la terapie intensivă. „Dacă trebuie să ne ocupăm de pacienţi pe respiraţie artificială ei trebuie monitorizaţi constant – nu mai putem să preluăm şi alte cazuri”.

Dacă criza continuă şi cazurile continuă să se înmulţească, problemele se vor adânci nu doar pentru cei infectaţi care nu pot fi trataţi, ci şi pentru alţi pacienţi cu tratamente amânate sau întrerupte. Dacă va fi cuprins şi sudul mai puţin prosper, problemele sunt şi mai mari. Secţiile de terapie intensivă solicitate cel mai mult în această perioadă necesită personal specializat şi echipamente costisitoare. Italia are 5.000 de paturi de terapie intensivă. Multe dintre ele erau deja ocupate de pacienţi cu alte probleme respiratorii. Lombardia şi Veneto au împreună circa 1.800 de paturi în sistemul public şi privat – doar o parte pot fi disponibile pentru pacienţii cu coronavirus.

Guvernul a cerut autorităţilor regionale suplimentarea cu 50% a paturilor şi reorganizarea turelor la spitale pentru includerea unui personal sporit.  5.000 de dispozitive de respiraţie artificială au fost achiziţionate şi urmează ca o parte din ele să fie trimise pe secţii de terapie intensivă. Echipe de specialişti şi anestezişti vor fi formate inclusiv prin aducerea de personal din afara celor mai afectate regiuni.

Spitalele sunt împovărate nu doar de pacienţi, ci şi de trasarea contacţilor pacienţilor testaţi pozitiv. Un doctor din Bologna a a povestit că şi-a petrecut o zi de lucru de 12 ore încercând să ia urma contacţilor unui singur pacient.

„Poţi face asta doar dacă ai între 2 şi 3 cazuri, dar dacă numărul lor creşte undeva trebuie pus punct. Sistemul va suferi o implozie dacă continuăm să-i testăm pe toţi şi apoi să trebuiască să luăm urma contacţilor”, a spus acesta care a vrut să rămână anonim.

Măsurile de gestionare ale Coreei de Sud: testare pe scară largă şi ofiţeri de carantină

În această ţară, ca şi Italia, unul dintre primele cazuri a fost detectat în urma intuiţiei unui angajat care a trecut peste ghidurile oficiale referitoare la oportunitatea testării.

Ca şi în Italia, primul diagnosticat a fost un cetăţean chinez: în Coreea de Sud este vorba de o femeie de 35 de ani, confirmată pe 20 ianuarie. Însă epidemia propriu-zisă s-a extins de la cel de-al 31-lea pacient, o femeie de 61 de ani din oraşul sud-estic Daegu, diagnosticată pe 18 februarie.

Pacienta sud-coreeană, ca şi Mattia, nu a avut contacte cunoscute cu Wuhan, oraşul unde au fost identificate primele cazuri. Şi aici decizia doctorilor de efectuare a testului a venit contra recomandarilor de testare doar a persoanelor venite din China sau a celor intrate în contact cu un caz confirmat.

Pacientul 31 a mers la slujbele extrem de aglomerate ale unui ordin religios din Daegu: 61% dintre cazurile ţării sunt legate de această femeie care a refuzat iniţial testarea pe motiv că nu a călătorit.  Infecţiile s-au propagat dincolo de congregaţie după înmormântarea unei rude a fondatorului bisericii la un spital din apropiere. Alte mici focare sunt răspândite în toată ţara.

Odată cu identificarea focarului din cadrul bisericii, Coreea de Sud a deschis circa 50 de facilităţi de testare drive-through (pentru şoferi şi cei care călătoresc cu maşini personale). Personal medical în costume de protecţie consultă pasagerii autovehiculelor şi în anumite cazuri iau şi probe. Procedura durează 10 minute, iar călătorii primesc rezultatele prin SMS alături de alte sfaturi de protecţie.

117 instituţii sunt echipate pentru efectuarea testelor, potrivit Centrului de Prevenţie şi Control din Coreea: capacitatea lor maximă este de 20.000 de teste pe zi. Testele persoanelor cu simptome la recomandarea unui doctor sunt finanţate de stat. Un test de coronavirus solicitat privat poate costa până la 140 de dolari, a spus un angajat al companiei Seegene Inc, care furnizează 80% din trusele de testare ale ţării. Compania poate testa 96 de probe odată.

Totodată, există 130 de ofiţeri de carantină care se ocupă de identificarea unor potenţiali pacienţi: ei urmăresc deplasările lor prin telefon, aplicaţii sau semnalele telefoanelor mobile sau cutiile negre ale maşinilor. Obiectul lor este să dea de urma contacţilor pacienţilor pozitivi pentru a fi testaţi la rândul lor. Doctori din spitalele publice se ocupă exclusiv de monitorizarea celor depistaţi pozitiv.

„Nu am întâlnit oameni care să mintă grosolan. Însă foarte mulţi oameni nu-şi amintesc detaliat ce au făcut”,  a spus unul dintre ofiţeri.

Ofiţerii de carantină se confruntă însă şi cu situaţii în care oamenii nu cooperează: o femeie cu simptome nu le-a spus unde lucrează, dar au putut descoperit alte cinci cazuri de contaminare după ce au întrebat cunoscuţii şi au obţinut datele mişcărilor acesteia prin GPS.

„Acum ofiţerii de carantină au autoritate maximă”, a spus un oficial care se ocupă de colectarea informaţilor de la aceştia. Totodată, oamenii primesc prin SMS informaţii despre persoane infectate din apropierea lor.