Românii, victime în „războiul“ portocalelor

Sute de românce sortează manual portocalele şi mandarinele în marile depozite de citrice

Mii de compatrioţi lucrează, din septembrie şi până în martie, în Comunitatea Valenciană, la culesul, sortatul şi comercializarea citricelor şi câştigă sub 50 de euro pe zi. Anul acesta, criza economică şi-a făcut simţite efectele până în livezile de portocali. Românii care muncesc la cules au fost presaţi să accepte salarii mai mici.

Comunitatea Valenciană este recunoscută ca zonă de cultivare a citricelor. De aici se exportă, între lunile septembrie şi martie, mii de tone de portocale, mandarine şi nectarine, în peste 60 de ţări ale lumii.

Anul acesta, între proprietarii de livezi şi intermediarii care le cumpără recoltele s-a declanşat un adevărat „război" legat de preţul de achiziţie a fructelor.

Agricultorii valencieni se plâng de ani de zile de recoltele slabe şi de preţurile mici pe care le plătesc intermediarii. Mulţi spun că, dacă preţul de vânzare pe kilogram nu depăşeşte 10-15 eurocenţi, la final nu au niciun profit.

Vezi galerie FOTO cu românii dintr-o fabrică de sortare a portocalelor

Zece cenţi kilogramul de portocale

Întreţinerea plantaţiilor costă destul de mult, iar localnicii „luptă" cu reprezentanţii depozitelor de citrice pentru a-i convinge să le cumpere produsele la preţuri decente.

Pentru a rezolva acest conflict, cei mai mulţi cultivatori au recurs la soluţia cea mai la îndemână şi anume micşorarea salariilor plătite culegătorilor, care sunt în general imigranţi, majoritatea români.

Agricultorul primeşte, pe câmp, între 10 şi 20 de eurocenţi pe kilogramul de portocale. De pe plantaţie, portocalele sunt preluate şi duse la un depozit, unde se sortează.

Citricele ies din depozite la un preţ cuprins între 80 şi 90 de eurocenţi pe kilogram, iar în supermarket se vând şi cu 1,10 euro. Pentru o zi de muncă la cules de portocale, românii primesc, anul acesta, sub 50 de euro, mai puţin decât anul trecut.

Nu sunt solidari

Mulţi dintre sezonieri au protestat faţă de scăderea salariilor primite, însă românii au fost printre cei care au acceptat să fie plătiţi mai puţin de 50 de euro pe zi.

O explicaţie a acestui fapt ne-o oferă Francisco Castaner (59 de ani), proprietarul unei plantaţii din satul Nules.„Sunt puţin solidari şi se ceartă mult între ei.

Ceilalţi lucrează împreună, în echipe, şi notează pe un caiet numărul de lăzi strânse, înregistrând o singură poziţie. La sfârşit, împart banii la câţi sunt şi toată lumea e mulţumită. Românii, dacă sunt zece, îşi trec fiecare numărul de lăzi pe care le umplu şi nu ar pune nicio portocală în lada colegului. E o competiţie puţin cam egoistă între ei. Nu prea au încredere unul în celălalt", spune, nedumerit, Francisco.

Magdalena Radu (33 de ani), originară din Satu Mare, lucrează de cinci ani la sortatea portocalelor, la Villareal. „Muncim foarte mult când începe culesul. Depăşim lejer opt ore pe zi. Salariul de bază este de 750 de euro pe lună, plus orele suplimentare. Aşa ajung cam la 1.000 de euro lunar", spune Magdalena. Într-o zi, ea poate să ambaleze 500 de lădiţe de clementine.