Povestea remarcabilă a unui soldat ucrainean: supraviețuitor al captivității ruse, a participat la cele mai importante bătălii ale Ucrainei
0Povestea soldatului Oleksandr, în vârstă de 38 de ani, este cea a unui supraviețuitor, după ce a luat parte la cele importante bătălii ale Ucrainei. A sfidat moartea când s-a aflat în captivitate rusă după asediul asupra olețăriei Azovstal din Mariupol și refuză în continuare să se dea bătut în fața unui inamic adesea copleșitor, relatează CNN.
Olexandr a vorbit cu jurnaliștii CNN din orașul Herson, în timpul unei pauze de la bătălia acerbă pe care trupele ucrainene o duc pe malul stâng ocupat al râului Nipru, unde au stabilit un cap de pod ce pare acum precar pe fondul avântului dobândit de Rusia după cucerirea orașului estic Avdiivka.
„Firește, situația de pe front este legată de aprovizionarea cu muniție și de forța de luptă", a admis el cu modestie. Rușii sunt „zombificați... [ei] înving prin număr... Ei cuceresc prin forța numerică și asta îi împinge înainte. Noi, în schimb, îl luăm cu informații și tactici. Oamenii... obosesc și apoi e sfârșitul. Va fi dificil, dar ne vom strădui".
După doi ani de război, Ucraina aproape că a revenit la situația de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, căutând cu disperare soluții și cerând ajutorul Occidentului.
Așteptările privind cucerirea rapidă a Ucrainei pe fondul superiorității evidente a Rusiei nu s-au concretizat, dar ele revin acum, când războiul a intrat în al treilea an.
Supraviețuirea remarcabilă a lui Oleksandr și a altora ca el a câștigat Ucrainei timp, în timp ce nu se întrevede încă nicio cale spre o pace apropiată.
„Ruleta rusească”
Când a început războiul, Oleksandr era deja de patru ani în Forțele armate ale Ucrainei și l-a prins lângă Vodiane, Mariupol, unde forțele separatiste pro-ruse duceau un război de tranșee de aproape 10 ani. Nu a fost convins că Rusia va invada așa cum preconizau serviciile secrete occidentale.
„Ne-am subestimat forța - ca și cum cineva ne-ar fi pus în mod deliberat bețe în roate. Dar băieții noștri erau pregătiți. Erau unii dintre cei mai puternici oameni pe care i-am cunoscut vreodată”, a spus el.
Asediul de aproape trei luni al oțelăriei Azovstal, unde 2 600 de soldați și civili au îndurat un baraj rusesc constant, a devenit un simbol al rezistenței ucrainene. Dar pentru soldați a început o altă luptă pentru supraviețuire. La 17 mai, trupele ucrainene au început să se predea. Oleksandr povestește că 45 dintre camarazii săi au fost luați prizonieri și alți 400 de soldați au murit acolo.
„[Este] un sentiment de neputință, mai ales atunci când îți iau arma. E ca și cum ai fi dezbrăcat”, a mărturisit el, recunoscând că a intrat în panică când s-a predat.
„A fost o ruletă rusească. Nimeni de acolo nu era sigur de nimic. În plus, este o țară care... nu se ține de cuvânt. Trebuia să existe o capcană, și așa a fost: mulți au murit în captivitate. Presupune un alt gen de supraviețuire”, a spus Olexandr, care s-a aflat patru luni în captivitatea rusă.
Prizonierii de la Azovstal au fost închiși la Olenivka, în Donbasul ocupat, unde separatiștii susținuți de Rusia amenințaseră cu execuția prin împușcare sau spânzurare. „Practic, mi-au spus că pot alege între spânzurare sau împușcare. Dar mai contează cum mori?"
El spune că este bântuit și acum de chipurile camarazilor morți.
„Când îți privești prietenii, băieții care sunt răniți, vrei să-i ajuți, dar nu poți. Sau când vrei să le dai ceva de mâncare, dar nu ai ce. Atunci este cu adevărat îngrozitor”, spune el.
Olexandr și-a pierdut un ochi în luptă, dar, după ce s-a recuperat, s-a întors pe front, în preajma începutului contraofensivei ucrainene de vară, ocupându-se de instruirea noilor recruți.
Apoi a intrat și în luptă, în preajma Urojaine, unde a avut loc una dintre cele mai sângeroase tentative ale contraofensive, plănuită în stilul NATO și care trebuia să străpungă rusă și să permită înaintarea spre sud.
Următorii pași
Ce lecții a învățat Ucraina din pierderile și oportunitățile ratate nu este încă limpede, notează CNN. Dar în ceea ce-l privește, Oleksandr spune că experiența pe front l-a învățat să prețuiască frica și să transmită această lecție valoroasă recruților pe care îi antrenează.
„Nu sunt de fier, sunt și eu speriat. Este bine să cunoști frica. Trebuie doar să o stăpânești. Altfel... te va înghiți. Au fost momente [înainte de captivitate] în care nu am mai simțit frica, și a fost rău. M-am pus în pericol”, a spus el.
El a adăugat: „Nu îi compătimesc pe recruți. Mila este o calitate proastă. Trebuie doar să-și faci treaba. Și să le explici că nu trebuie să-și plângă de milă. Oamenii pur și simplu nu pricep de ce sunt capabili".
El a explicat că le-a interzis recruților săi să se gândească la aspectele negative.
Hersonul - invadat, ocupat, eliberat și acum din nou sub asalt - unde se află acum Olexandr este un oraș fantomă, și pare să-și împletească parcursul primejduit cu cel al lui Oleksandr.
Oleksandr a dezvăluit că este angajat în demersul îndrăzneț, poate cam nesăbuit, de a ocupa malul stâng al râului Niprului, în încercarea de a pune bazele unei noi direcții de atac asupra peninsulei Crimeea, sub ocupație din 2014. Gambitul Ucrainei, pus la îndoială de unii tacticieni occidentali și criticat chiar de soldații ucrainenii, nu a condus încă la un avans notabil.
A fost cel mai recent succes revendicat de Rusia marți, când ministrul apărării, Serghei Șoigu, i-a spus președintelui Vladimir Putin că forțele ruse ai-au alungat pe ucraineni de pe malul râului stâng al Niprului. Kievul a difuza însă o înregistrare video realizată cu o dronă pentru a dezminți informația și în care aceleași trupe rusești care au plantat un steag în satul pus la pământ sunt surprinse fugind de acolo.
Oleksandr nu dorește să dea detalii despre operațiune. Cu toate acestea, probabil că precaritatea punctului de sprijin pe care Kievul l-a stabilit în Herson îl silește pe acest soldat să se facă ecoul multor trupe ucrainene: lupta lor nu este o alegere luată în detrimentul unei soluționări negociate, ușoare și pașnice. O înfrângere înseamnă moartea sau poate încarcerarea pentru familiile soldaților.
„Da, este o libertate dificilă, nu contest asta", a spus el, în timp ce bombardamentele reverberau în jurul orașului eliberat. „Doar că nu vreau să o pierd".
„Nu vreau să cedez în fața unui idiot senil", a spus el cu referire la Vladimir Putin.
Se încarcă comentariile...
