VIDEO Mulţimi adunate fulger de un gând comun

Ce se întâmplă când mai mult de 200 de oameni se strâng în acelaşi loc, la aceeaşi oră, mânaţi de un scop comun, dar nu pentru a manifesta față de puterea politică? Tot mai multe evenimente la care foarte multe persoane fac acelaşi lucru pentru o scurtă perioadă sunt organizate şi la noi.În iunie va avea loc şi cel mai mare.

În jur de 200 de persoane au „murit" pe 14 mai, pentru un minut, de la 18.30 la 18.31, pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB). Oameni de diferite vârste, de la copiii la bunici, cu statute sociale diverse, s‑au adunat pentru a „protesta tacit" faţă de eutanasierea câinilor comunitari.

Deşi nu a urmat toţi paşii pe care îi presupune un flashmob - cu câteva minute înainte îţi puteai da seama imediat că acolo urma să se întâmple ceva -, evenimentul a întrunit şi câteva dintre cerinţele obligatorii. Participanţii au primit cu două zile înainte, pe reţeaua socială Facebook, un mesaj care promova acţiunea: „Dacă vrei să arăţi că îţi pasă, că eşti civilizat şi că nu doreşti uciderea animalelor, dacă vrei să laşi generaţiilor viitoare o lume mai bună, vino la flashmob!

Dacă vrei ca în câţiva ani să vezi problema cu adevărat rezolvată şi să nu mai fie animale pe stradă, vino alături de noi!". În acelaşi mesaj erau explicaţi toţi paşii: „Vii la ora 18.20 pe trotuarul din faţa TNB, vei găsi acolo tineri cu eşarfe roşii în mână. Ia o eşarfă şi leag-o la gât. La semnal te laşi pe jos (culcat, aşezat, în genunchi, cum îţi este comod) până auzi semnalul de final".

Fără interese politice

Flashmoburile au început să capete importanţă şi în România. În ultima perioadă tot mai multe astfel de evenimente au avut loc în Bucureşti, dar şi în alte oraşe din ţară. Creşterea numărului de adepţi ai reţelelor sociale de pe internet, principalul mod în care sunt transmise mesajele de reunire, a condus la popularizarea acestor evenimente. Conceptul de flashmob are câteva reguli. Acţiunea trebuie să fie spontană şi concomitentă. Este interzisă atragerea atenţiei de către participanţi înainte de acţiune.

După finalizare, toţi participanţii trebuie să părăsească imediat locul de întâlnire. În plus, nu trebuie să încalce legea sau să se ralieze intereselor politice. Un flashmob se bazează întotdeauna pe un scenariu, care trebuie să fie absurd, nu foarte vizibil şi să nu provoace râsul. Cele mai cunoscute scenarii sunt cele în care oamenii „îngheaţă" pentru câteva minute sau „rămân fără baterii" - participanţii fac mişcări din ce în ce mai lente, de parcă sunt roboţi cărora li se termină energia. De regulă, flash­mobul se organizează cu ajutorul internetului. Instrucţiunile pot fi publicate în reţelele sociale sau se anunţă doar locul în care orice doritor primeşte detalii legate de eveniment.

Impresionarea spectatorilor

Scopurile unui flashmob pot fi distracţia, sentimentul de independenţă faţă de stereotipuri, impresionarea celorlalţi sau, simplu, dorinţa de a arăta că poţi să efectuezi o acţiune spontană, de dimensiuni cât de cât mari, în public.

Cele mai multe flashmoburi din România au fost organizate în memoria lui Michael Jackson. A fost cel de la Bucureşti, dar au mai fost unele şi la Cluj şi Iaşi. Au mai existat şi alte astfel de evenimente, printre care şi un flasmob „îngheţat", organizat în zona Lipscani, pentru promovarea teatrului.

Chitarişti din toată România se adună mâine, începând cu ora 19.00, pe Dealul Politehnicii din Bucureşti, pentru un flashmob numit „Hand2Hand", care are ca scop final împlinirea dorinţelor a 40 de copii orfani sau provenind din familii sărace ori dezmembrate. Zeci de artişti, printre care Dan Teodorescu, Miki şi Florin Chilian, îşi vor lua chitarele şi vor cânta împreună „Axioma copiilor".

Şi cântăreţul Alex Velea a decis să-şi promoveze o nouă piesă tot printr-un flashmob, care va avea loc la 13 iunie, în Piaţa Constituţiei. Alex spune că a ales această variantă pentru că este un mare iubitor al dansului şi crede că flash­mobul e o modalitate de distracţie.

„E un alt mod de a mă întâlni cu fanii", spune Alex. El ştia de ideea de flashmob de un an - doi. Ştia şi de flashmobul celor de la Black Eyed Peas, organizat la Oprah, dar crede că acest concept i se datorează lui Michael. Alex şi-a propus ca „întâlnirea" lui să fie cel mai mare flashmob organizat până acum în România, cu aproximativ 500 de persoane de toate vârstele. Totuşi, chiar dacă vor fi doar 200, tot va fi mulţumit. Cei care vor să înveţe dansul din „Don't Say It's Over" au deja la dispoziţie un clip postat pe site-ul artistului sau pe diferite reţele sociale.

Interviu

„Am vrut să atragem atenţia!"

Raluca Simion, reprezentantul GIA (Group Initiative for Animals), care s-a ocupat de organizarea flashmobului împotriva eutanasierii, explică de ce a apelat la această variantă.

Adevărul: De ce un flashmob şi nu o altfel de manifestare?
Raluca Simion: Avem în agendă mai multe activităţi legate de problematica eutanasierii. Flashmobul a fost doar una dintre acţiuni, menită să atragă atenţia opiniei publice şi să arate poziţia iubitorilor de animale.

Cum l-aţi organizat? Care au fost etapele? Cum aţi transmis informaţia?
După ce am avut ideea flashmobului am stabilit data, locul şi procedura. L-am anunţat cu două zile înainte de a avea loc, prin e-mail, SMS, reţelele sociale Facebook şi Twitter, pe bloguri.

De ce aţi ales acest scenariu?
Tema este clar legată de eutanasiere. Am vrut să tragem un semnal de alarmă asupra faptului că eutanasierea nu rezolvă problema, pe lângă faptul că nu este o metodă umană de a rezolva problema.

Ce fel de oameni au fost acolo?
Ne-am bucurat să vedem că au fost foarte mulţi tineri, utilizatori de Facebook, au fost persoane care se implică activ în dezbaterea privind soarta câinior fără stăpân, reprezentanţii altor asociaţii, persoane publice cum sunt Răzvan Mazilu, Cristina Ţopescu, Monica Davidescu, chiar şi cetăţeni străini în vizită în România.

Ce impact credeţi că a avut această manifestare?
Peste 200 de oameni au venit la flashmob, alţii au ajuns prea târziu sau nu au putut pleca de la serviciu. Atât de mulţi oameni s-au mobilizat să iasă din casă, să plece de la serviciu, doar ca să arate că sunt pentru civilizaţie, pentru rezolvarea problemei şi nu pentru ucidere.

Ce este un flashmob?

O adunare într-un loc public, participanţii efectuând o anumită acţiune neobişnuită pentru o durată scurtă de timp - de obicei câteva minute -, după care grupul se răspândeşte.

Omagiu pentru Michael în trei locuri din Bucureşti

200 de tineri au blocat Bulevardul Magheru, apoi Gara de Nord şi un mall din Bucureşti în august 2009, la un flashmob organizat cu ocazia zilei de naştere a lui Michael Jackson. Un astfel de flashmob fusese iniţiat şi pe plan internaţional, în mai multe capitale. Un grup de dansatori profesionişti, fani ai megastarului, a luat decizia de a organiza evenimentul şi la Bucureşti, după ce a văzut pe YouTube manifestarea din Stockholm, Suedia.

„După ce am vizionat filmuleţul de câteva ori, am decis că voi organiza şi eu în Bucureşti acelaşi lucru şi am început să mă documentez asupra a tot ceea ce înseamnă conceptul de flashmob. Mai fuseseră încercări eşuate la noi, dar eu voiam să fac totul ca la carte", spune Ju­dith State, dansatoare profesionistă, organizatoarea evenimentului.

Judith a accesat tot ce înseamnă fan cluburi Michael Jackson, a creat o adresă de messenger şi o pagină de eveniment pe Facebook şi a lăsat peste tot acelaşi mesaj: „Bucureştiul răspunde apelului internaţional lansat de Stockholm şi organizează un flashmob pe 29 august, ziua de naştere a lui Michael Jackson". Ulterior, a transmis informaţii legate de locul de întâlnire şi în ziua de 29, cu 30 de minute înainte de primul moment de dans, a anunţat şi locurile în care urma să se strângă fanii.

200 de oameni, aceleaşi mişcări

Evenimentul nu a fost uşor de organizat. „Au existat două zile de repetiţii a câte două ore şi jumătate fiecare, în curtea şcolii nr. 92, unde mama mea este profesoară, în care i-am «învăţat» pe oameni să se sincronizeze, în ce succesiune să se alăture dansului şi cum să se disperseze după", povesteşte Judith. Din cei aproape 200 de participanţi, în jur de 30 au fost dansatori profesionişti. În rest, spune organizatoarea, au fost mămici, bunici, medici, actori, avocaţi, „oameni de toate vârstele şi meseriile".

Poliţist înţelegător

În Piaţa Romană nu au avut aprobare de la Primărie. Ju­dith intrase în audienţă, dar cererea îi fusese respinsă în unanimitate, pe considerentul că „noi nu suntem Stockholm". A organizat însă dansul. „A venit poliţia şi l-a reţinut pe cel care se ocupa de sunet. Au vrut să-i dea o amendă pentru tulburarea liniştii publice, dar i-au dat doar un avertisment verbal", povesteşte ea. Unul dintre poliţişti i-a spus băiatului că „odată ajuns acasă, după ce‑şi dă jos haina, şi el dansează pe muzica lui Michael".

Cele mai cunoscute adunări din lume

Primul flashmob a fost organizat în mai 2003, în Manhattan (New York, SUA), de editorul „Harper's Magazine", Bill Wasik. Prima încercare a fost nereuşită, dar a doua, din iunie, a fost organizată mult mai bine. Mai mult de 100 de oameni s-au adunat la etajul nouă al magazinului Macy's, în jurul unui covor foarte scump. Participanţii au fost sfătuiţi cum să răspundă la întrebările vânzătorilor: locuim cu toţii într-un depozit de la periferia New York-ului și căutăm „covorul dragostei".

Cel mai mare flashmob de până acum a fost cel organizat în emisiunea lui Oprah Winfrey, pe melodia celor de la Black Eyed Peas, „I've Got a Feeling". 21.000 de oameni au dansat în Chicago, în aer liber.

Ziua internaţională a bătăii cu perne a fost unul dintre cele mai cunoscute flashmoburi internaţionale şi a avut loc la 28 martie 2008. Mai bine de 25 de oraşe din ţări diferite au participat la eveniment. Potrivit „The Wall Street Journal", mai mult de 5.000 de oameni din New York s-au bătut cu perne, depăşind evenimentul organizat la Londra în aprilie 2006, numit „Silent disco" („Discoteca silenţioasă", în traducere), pentru că cei aproximativ 4.000 de participanţi au venit în diferite staţii de metrou cu MP3-playerele şi, la un moment dat, au început să danseze în grup pe muzica pe care o auzeau la căști.

Aduce spaţiul virtual în lumea reală

Sociologul Alfred Bulai spune că flashmoburile nu au căpătat anvergură în România. „E vorba de un comportament mimetic, iar activismul este mic. Sunt nişte oameni ancoraţi foarte tare în lumea internetului şi reacţionează la astfel de chemări, dar nu e un fenomen răspândit", spune el.

În cazul flashmobului organizat în memoria lui Michael Jackson, sociologul spune că a fost vorba de o situaţie care stimulează un interes pentru ceva. „Cum există mulţi fani, sigur că ei pot să răspundă", explică el.

Alfred Bulai crede că flashmobul e un simplu instrument de comunicare, care nu creează conţinut. „Nu contează că oamenii nu se cunosc toţi între ei. Ei se ştiu virtual şi recunosc acelaşi instrument de comunicare. Situaţia este cea care creează nevoia de a participa public la ceva", adaugă sociologul.

Pentru utilizatorii de internet

Bulai spune că aceste adunări spontane într-un loc public se adresează în primul rând consumatorilor de internet, în special celor care alocă o bună parte din timp reţelelor sociale: „Nu este vorba despre cei care dau e-mailuri sau caută informaţii, ci de cei care alocă o mare parte din activitatea lor socială spaţiului virtual". „Majoritatea sunt tineri, cei mai expuşi acestui gen de consum, iar în ceea ce priveşte diferenţierea pe genuri, mai activi sunt bărbaţii decât femeile", spune sociologul.

„Flashmobul aduce spaţiul virtual în lumea reală, cu efecte minore în general. Orice alt instrument de comunicare creează efecte. E inedit, pentru că e mai nou. Dar un SMS transmis automat are efecte mult mai spectaculoase. Comparat cu altele, are efecte minimale. E greu să transpui lumea virtuală în cea reală", conchide Bulai.