Elemente specifice vieții, descoperite pe asteroidul Bennu. Ipoteza unei contribuţii extraterestre la apariţia vieţii pe Terra

La câțiva ani de când sondă spaţială construită de NASA a prelevat mostre de pe asteroidul Bennu, acesta începe să-și dezvăluie seccretul, odată cu studierea eşantioanelor ferite de orice formă de contaminare terestră.

S-a înregistrat un progres imens în înţelegerea asteroizilor. FOTO Shutterstock

Cercetările au arătat prezenţa unor minerale şi aminoacizi indispensabili pentru apariţia vieţii, informează două studii publicate miercuri, potrivit AFP, citată de Agerpres.

În 2020, sonda spaţială Osiris-Rex a prelevat 120 de grame de regolit - un strat de praf şi pietriş - de pe acel asteroid, care se afla pe atunci la o distanţă de 300 de milioane de kilometri de Terra.

Trei ani mai târziu, în 2023, sonda a eliberat preţioasa sa încărcătură într-o capsulă bine sigilată, o manevră care le permite cercetătorilor să studieze materia recoltată fără să rişte o contaminare atmosferică.

Bill Nelson, administratorul NASA a declarat atunci, cu bucurie, că o primă analiză rapidă a confirmat prezenţa unor „cristale de apă şi de carbon, două dintre elementele aflate la originea vieţii".

„Incompatibilă cu biologia terestră" 

Asteroidul Bennu conţine însă mult mai mulţi compuşi decât cei care pot fi găsiţi pe Terra.

Diversitatea materiilor organice identificate în eşantioanele prelevate „este incompatibilă cu biologia terestră", potrivit unui prim studiu publicat în revista Nature Astronomy şi realizat de un astrobiolog de la NASA, Daniel Glavin, şi colegul său astrochimist, Jason Dworkin.

Bennu conţine aminoacizi, inclusiv paisprezece dintre cei douăzeci care sunt utili pentru proteinele prezente în formele de viaţă de pe Pământ, precum şi cele cinci baze care alcătuiesc ADN-ul şi ARN-ul care însufleţesc toate fiinţele vii.

Contribuţa extraterestră la apariţia vieţii pe Pământ, o ipoteză ce pare a fi susținută de recenta analiză

Descoperirea pare să susţină ipoteza unei contribuţii extraterestre la apariţia vieţii pe Terra. Totuşi, acest lucru nu exclude posibilitatea ca viaţa să îşi aibă originea în oceanele primitive sau chiar în atmosfera planetei noastre.

Analiza a dezvăluit, de asemenea, prezenţa unor aminoacizi foarte rari sau chiar inexistenţi pe „Planeta Albastră" şi a câtorva mii de forme de compuşi azotaţi.

„Părintele" lui Bennu

Modul în care aceşti compuşi au fost creaţi suscită curiozități.  Nu şi întrebarea cea legată de originea lor, ceea ce înseamnă căutarea „părintelui” lui Bennu, potrivit celui de-al doilea studiu, publicat în revista Nature.

Asteroidul Benu, o adevărată grămadă de moloz, s-ar fi format în urmă cu mai puţin de 65 de milioane de ani dintr-un corp ceresc mult mai masiv, a cărui origine datează din primele veacuri ale Sistemului Solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani.

„Ştim de acum că ingredientele brute ale vieţii se combină în moduri interesante şi complexe în interiorul părintelui lui Bennu”, a declarat Tim McCoy, curatorul colecţiilor de minerale de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală al Statelor Unite şi totodată principalul autor al studiului, citat de instituţia pentru care lucrează.

Cercetarea, la care au participat numeroase laboratoare internaţionale, anunţă descoperirea unor săruri minerale - compuşi anorganici, şi ei esenţiali pentru viaţă - care nu au fost niciodată observate până acum în eşantioane extraterestre.

Studiul explică prezenţa lor prin evaporarea buzunarelor de apă pe care le conţinea asteroidul-părinte al lui Bennu.

„Compuşi organici şi anorganici ce au suferit reacţii”

Este un punct de vedere crucial, subliniat şi de profesorul Yasuhito Sekine, de la Universitatea din Tokyo, într-un articol ce însoţeşte studiul publicat în revista Nature.

Apa asteroidului „ar fi avut compuşi organici şi anorganici ce au suferit reacţii pentru a forma molecule biologice", indispensabile pentru apariţia vieţii.

Iar aceste reacţii „ar fi putut fi induse prin evaporarea apei interstiţiale", a precizat profesorul Sekine.

Au rezultat „sărături" similare crustelor de sare găsite în lacurile uscate de pe Terra. Eşantioanele de pe Bennu conţin, de exemplu, şase minerale care se găsesc în lacul uscat Searles din California.

Sărăturile, medii în care viaţa a putut să evolueze

Descoperirea a fost posibilă „prin analiza eşantioanelor direct colectate de pe asteroid, apoi conservate cu mare grijă", a precizat profesorul Sekine.

Probele au fost păstrate într-o atmosferă de azot, excluzând orice umiditate nocivă pentru compuşii volatili.

Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât „sărăturile sunt medii în care viaţa a putut să evolueze sau ar putea să persiste în Sistemul Solar", remarcă autorii studiului.

La fel ca în cazul sărăturilor a căror prezenţă a fost detectată pe Enceladus, o lună a lui Saturn, sau pe planeta pitică Ceres, în centura de asteroizi situată între planetele Marte şi Jupiter.

Acestea sunt ţinte predilecte pentru viitoarele misiuni de explorare spaţială, potrivit autorilor studiului, citaţi într-un comunicat de presă.

„Progresul imens în înţelegerea şi evoluţia asteroizilor precum Bennu şi modul în care aceştia au putut să ajute Terra să devină locuibilă", a declarat Sara Russell, profesoară de ştiinţe planetare la Muzeul de Istorie Naturală din Londra.