Ce spun oamenii înainte să moară. Ultimele cuvinte ale unor muribunzi, relatate de asistentele medicale

Asistentele sau membrii de familie care au îngrijit bolnavi muribunzi până în ultima lor clipă de viață au împărtășit din experiența lor și au povestit care au fost ultimele cuvinte ale unora dintre pacienții lor. Unii au fost amuzanți, alții serioși, iar alții pur și simplu știau că vor muri.

Ce spun oamenii înainte să moară FOTO Pexels

Unii numesc moartea cel mai mare mister al vieții și, poate, de aceea, adesea ni se pare atât de emoționant, intrigant sau chiar reconfortant sau cathartic să ne gândim la ultimele cuvinte pe care oamenii le spun pe patul de moarte. Poate că cuvintele lor oferă un fel de reflectare finală a vieții – bucurii și regrete – însoțite de claritatea care vine odată cu moartea. Sau, un fel de perspectivă asupra experienței morții. Așa că, atunci când un reporter a întrebat asistentele despre cele mai ciudate lucruri pe care le-au spus oamenii pe patul de moarte, asistentele medicale, profesioniștii medicali și persoanele care au fost prezente la moartea unor pacienți sau persoane dragi, au fost de acord să-și împărtășească experiențele.

Ultimele cuvinte, relatate de asistente sau familie

Iată ce au spus 10 dintre oamenii pe care i-au supravegheat până la trecerea lor în neființă, publicate de BuzzFeed News.

1. „Nu sunt asistentă, ci EMT-B la unitatea 911. Primisem un apel despre un caz, iar polițiștii au fost primii la fața locului. Un tip și prietena lui s-au certat în o parcare. În final, el a călcat-o și apoi a dat înapoi peste ea. Ea nu se descurca bine, iar elementele vitale îi încetineau. Am resuscitat-o și ea a continuat să mormăie: <Spune-i mamei. Te rog, spune-mi mama.> Bineînțeles, m-am gândit că ne cere să-i anunțăm mamei ei că a fost rănită. Spitalul se ocupă de asta, așa că mi-am scos din minte în timp ce lucram la ea. Nu am putut să o recuperăm.

Partenerul meu își termina documentele și ne-am întors să-i dăm portofelul înapoi personalului. Asistenta de serviciu, pe care o cunoșteam bine, citea o foaie de hârtie murdară. Părea dezgustată. Când am întrebat ce era, pur și simplu a pus documentul jos. Era o scrisoare care a fost ridicată de lângă poșeta ei la fața locului. Ea fusese acceptată la facultate.”

A anunțat școala fiicei ei înainte de a se interna

2. „Mama mea a murit de la COVID-19. Starea ei a luat o întorsătură destul de urâtă și, din păcate, nu și-a mai revenit niciodată. Eram acolo și ținem-o de mână când a murit și am știut că este în pace. Câteva zile după înmormântarea ei, am sunat la școala surorii mele pentru a-i actualiza informațiile de contact. Recepționera mi-a spus că mama a sunat-o în ziua în care a intrat la spital pentru a le anunța că sora mea va lipsi.

Recepționera era o prietenă de-a ei și i-a urat bine și a spus că mama i-a spus: „Mulțumesc, dar de data aceasta, nu mă întorc acasă. Mă duc în rai”. Din câte știe oricare dintre noi, acesta a fost ultimul lucru pe care l-a spus. Era înconjurată de familia noastră când a murit și era atât de multă dragoste în acea cameră”.

3. „Chiar înainte să moară bunica mea, ritmul cardiac ei a crescut până la 220. Când monitorul a început să sune tot felul de alarme, ea a strigat: „Ar trebui să mă opresc să mai respir acum?!””.

„A avut mereu dreptate”

4. „Când eram EMT, am ajuns să găsim un bătrân care era deja mort. Era în vacanță cu soția sa și cei doi copii adulți. Se pare că, în acea dimineață, el le spusese familiei sale: „Eu o să mor azi. După ce s-a prăbușit, s-a trezit pentru scurt timp și a spus: „Vezi? Ți-am spus că o să mor”, înainte de a cădea din nou inconștient și a murit. Sărmanul său fiu plângea în timp ce spunea: <Asta e tata. Trebuia să aibă întotdeauna dreptate>.”

5. „Trebuia să-i spun bunicii mele că dializa i-ar mai oferi doar încă o săptămână și ceva de trăit și că era alegerea ei dacă vrea să încerce sau nu. Era conștientă și nu prea în acel moment, dar era într-o stare destul de clară pentru moment. Ea a întrebat: <Voi muri?> Am spus <da>. Ea m-a privit în ochi, a zâmbit puțin și a spus: <Uneori, trebuie să faci ceea ce nu vrei să faci>. Ea a închis ochii, mi-a strâns mâna și a dormit până când a murit o zi mai târziu. Când lucrurile se îngreunează, o aud mereu spunând: <Uneori trebuie să faci ceea ce nu vrei să faci>.”

„Nu pot face asta aici”

6. „Nu sunt asistentă, dar bunicul meu a fost într-o casă de îngrijiri, suferind de o formă severă de Parkinson. Mama și bunica petrecuseră practic patru ani având grijă de el în mod constant și aveau nevoie de o pauză pentru câteva săptămâni. L-au vizitat o dată la două zile, în schimburi, dar am fost o zi singur. M-a privit drept în ochi și a spus: <Vreau să mă duci acasă ca să pot muri, nu pot să fac asta aici>.

Am încercat să spun tot ce am putut asistentelor și familiei mele pentru a-l duce acasă fără să spun ce mi-a spus. Douăzeci și patru de ore mai târziu, a fost dus la Urgență. În timp ce era pe moarte, s-a uitat la mine și a spus: <Don Nu lăsa asta să te deranjeze> și a murit”.

7. „În timp ce lucram în unitatea pentru cardiaci am avut un bătrân care a murit de boală pulmonară cronică obstructivă (BPOC) și insuficiență cardiacă. Era epuizat și în pat de zile întregi, așteptând sfârșitul. Într-o dimineață, pe la ora 02.00, el a aprins lumina pentru a mă solicita. Am intrat, iar el era treaz și se pregătea să plece. <Mi-ar plăcea un duș fierbinte!> a spus el cu un zâmbet imens. Știam că acesta este momentul lui final, așa că am spus că trebuie să iau ajutorul și niște provizii. De îndată ce am ieșit din camera lui, i-am sunat familia și le-am spus să vină imediat.

Duș cu două fete, ultima dorință îndeplinită

Eu și consiliera l-am ajutat cu dușul, iar el a tot spus: <Este cel mai bun lucru pe care l-am simțit în ultimele zile! >. Ultimele lui cuvinte în timp ce l-am uscat și l-am dus înapoi în pat au fost: <Un duș cu două fete, aceasta este viața!> La scurt timp după aceea, ochii i s-au ațintit și a început să-și vadă moartea. A murit poate cinci minute mai târziu”. Fiica lui a sosit poate cu douăzeci de minute prea târziu.

8. „Am avut un pacient a cărui memorie se estompa de ani de zile. Este ciudat, dar unii pacienți, chiar înainte să moară, pot părea dintr-o dată că se descurcă mult mai bine. Oricum, a crezut că sunt răposata lui soție. Am intrat în jocul lui și l-am ascultat în timp ce își amintea logodna, nunta, prima naștere și alte câteva amintiri. La un moment dat, el spune: <Oh! Irene, iată-te! Îmi pare rău, știi că ochii mei nu sunt la fel de buni așa cum erau înainte. Ei bine, mulțumesc că ai ascultat un bătrân spunându-și poveștile. Sper că ai și tu povești grozave de spus într-o zi. Vin, Irene>. Apoi a murit”.

„E doar moarte”

9. „Cu multe luni în urmă, când eram student la asistentă medicală, un bărbat în vârstă de patruzeci de ani zăcea pe patul de moarte din cauza cancerului terminal, cu soția lui plângând în pat lângă el. S-a uitat la soția sa și, folosind ultima bucată de energie pe care o avea, i-a șters cu blândețe lacrimile și i-a mângâiat obrazul. Și-a scos masca de oxigen și a spus: <Nu-ți face griji, iubire, nu-ți fie frică. E doar moarte>, și a murit la scurt timp după aceea.”

10. „Am lucrat în aziluri de bătrâni ani de zile. Cu câteva săptămâni înainte de moartea ei, doamna mea preferată din toate timpurile m-a chemat urgent în camera ei. Plângea și intra în panică și a spus că trebuie să-mi spună un secret. Pentru povestea de fundal, ea avea un soț care a fost decedat de mult, dar ea îl detesta și uneori chiar a negat că a fost vreodată căsătorită.

Ei bine, ea m-a prins de mână, m-a tras aproape și mi-a șoptit că soțul ei și prietenii lui au ucis o femeie și au scăpat. Femeia era cu ei erau pe o barcă și au spus că femeia s-a înecat, dar ea știa că nu era adevărat. <Era o femeie tânără și drăguță la fel ca tine! Trebuie să fii atentă! Nu spune nimănui, că ne vor prinde pe amândouă, dar trebuia să te avertizez, dragă!> a spus ea. Am simțit literalmente fiori pe coloana vertebrală. I-am mulțumit că mi-a spus și că m-a protejat și i-am spus că voi fi în siguranță. totul pentru că îi păsa suficient de mult încât să mă avertizeze. I-am spus că și ea este în siguranță acum și a fost atât de ușurată.”