Decoraţiuni care trezesc emoţii

Anda Roman vorbeşte despre cum alege piesele cu poveste pe care le vinde în atelierul său din Piaţa Victoriei şi despre stilul „showroomist“ al caselor româneşti, lipsite de personalitate. A studiat Drept şi Regie-Film, iar acum colindă lumea în căutare de mobilier şi decoraţiuni care „transmit o stare“ şi pe care le vinde în cadrul unui showroom.

„Adevărul": Cum a pornit povestea cu „Atelier Anda Roman"?

Anda Roman: Întotdeauna am crezut în drumul meu. Dar la un moment dat am înţeles că dacă eşti pe o cale care nu mai este a ta, e mai înţelept să cauţi una nouă. Terminasem Dreptul la stat (pentru care mi-am dăruit câţiva ani din viaţă), mai făcusem un an la Universitatea din Washington, SUA, când, întoarsă în România, am făcut Regie-Film. Eram în ultimul an la facultate, sau poate în anul trei, când am început să lucrez la propria casă. Acela cred că a fost momentul în care am intrat în contact cu nebunia şi cu bucuria creaţiei legată de amenajările interioare. Atelierul-magazin a apărut imediat după aceea. Se vroia un spaţiu care urma să mă exprime. 

Ce clienţi aveai în minte când ai plecat la drum şi ce oameni au ajuns, de-a lungul timpului, în atelierul tău?

Când am început, trebuie să recunosc, mă aveam în vedere pe mine. Eu, autor, dar şi client. Tocmai de aceea, am avut o perioadă (scurtă, din fericire) în care refuzam să vând un obiect sau altul. Eram aşa de ataşată de ele, îmi produceau atâta bucurie, că nu voiam să mă despart de ele. Acum am trecut de faza asta, nu mă mai ataşez de obiecte. Chiar dacă îmi plac tare mult, am învăţat să le dau drumul. Clienţii mei sunt diverşi, foarte diverşi. Nu am reuşit până acum să fac portretul-robot al clientului meu. În orice caz, pot spune că sunt oameni care au văzut lumea, oameni informaţi, care îşi cheltuiesc banii pe lucruri care le dau o stare anume. Sunt oameni care preferă slow shoppingul (cumpărături pe îndelete - n.r.) şi magazinele de nişă.

Multe dintre obiectele din showroom sunt adunate de peste hotare, de la târguri, dar nu neapărat. Unele rămân aşa cum sunt, pe altele le regândeşti, le recondiţionezi, le modifici. Cum decurge procesul de selecţie a pieselor care decizi că merită să ajungă în atelierul tău?

Procesul pe baza căruia aleg piesele, de la cea mai mică până la cea mai mare, este bazat pe un singur criteriu. Trebuie să-mi placă. Atât. Pur şi simplu îmi plac aceste obiecte. Trezesc în mine o emoţie. Iar eu cred că dacă în mine trezesc ceva, înseamnă că pot trezi şi în alţii.

Nu este un act de vitejie să ai un showroom cu piese de mobilier şi decoraţiuni unicat în România, unde cei mai mulţi oameni aleg obiectele în principal în funcţie de preţ?

Poate că este. Nu am gândit niciodată în termenii ăştia. Mi-am văzut de treabă fără să teoretizez. Mă bucur de drumul meu în sine, iar dacă mi se alătură şi alţii, şi mai bine. Cu timpul vor veni tot mai mulţi. Nu le trebuie decât un pic de timp. Mizez pe caracterul contagios al acţiunilor mele.

În atelierul tău, toate obiectele, cât de mici, au o poveste. În ce măsură crezi că spun poveşti frumoase casele românilor?

Casele din România pot fi recunoscute după stilul lor. Nu vorbesc acum despre peştele de sticlă ce încă mai tronează pe mileul de pe televizor. Vorbesc despre stilul „showroomist", în care se trânteşte câte un perete colorat, menit să exprime o mare fantezie. Casele românilor spun poveştile proprietarilor lor. Sunt unii plini de imaginaţie, alţii mai temători, care „decupează" pagini întregi dintr-un catalog al unui brand; asta le dă lor siguranţa de care au nevoie. Alţii poate că nu au mijloacele financiare necesare pentru a crea spaţiul pe care şi l-ar dori. Cred că românilor le lipseşte curajul de a ieşi din tiparele moştenite. Lipsa de personaliate, asta am de reproşat caselor de la noi. Dar personalitatea vine cu timpul, aşa cum vin toate.

Una din două

Clasic sau minimalist?

Combinaţia dintre cele două stiluri.

Mobilier colorat sau nude?

Şi colorat, şi nude.

Bucătărie deschisă sau închisă?

Închisă.

Apartament la bloc sau casă pe pământ?

Pe pământ.

Kari Whitman sau Karim Rashid?

Philippe Starck!

Locuinţă cu parfum parizian sau londonez?

Parizian.

Accente aurii sau argintii?

Aurii.

Decorare cu designer sau pe cont propriu?

Cu designer.

Locuinţă în oraş sau în afara oraşului?

În oraş, cu iz de „în afara oraşului".

"Clienţii mei sunt oameni care au văzut lumea, oameni informaţi, care îşi cheltuiesc banii pe lucruri care le dau o stare anume."

Plimbări prin târguri

Atelierul Andei Roman (42 de ani), situat în zona Piaţa Victoriei (str. Grigore Alexandrescu, nr. 42), ocupă o vilă întreagă. De la intrare, unde se află recepţia, până în mansardă, toată casa e decorată cu piese de mobilier şi mici obiecte adunate din târguri, care au preţuri cuprinse între câteva zeci de lei şi câteva mii de euro.