Povestea lui Arşinel, actorul-emblemă al Revistei româneşti, care a „scufundat“ Titanicul cu filmele sale şi a mers cu Steaua la Sevilla
0Dincolo de controversele care i-au marcat ultimii ani ai vieții, numele lui Alexandru Arșinel (1939-2022) se confundă cu istoria Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“ din București, pe scena căruia a jucat timp de aproape șase decenii, formând un cuplu scenic de mare succes alături de Stela Popescu.
Înainte de a deveni celebru, Alexandru Arșinel a avut o viață plină de lipsuri, evocată ca atare în cărțile sale autobiografice. Născut la Dolhasca, la vremea respectivă o comună din județul Suceava, viitorul actor a avut o copilărie marcată de bombardamente, sărăcie și foamete: „Armamentul rămas după război reprezenta jucăria noastră. Erau cartușe peste tot, atât în Dolhasca, dar și la Iași, unde Grădina Copou era plină de tranșee. Mergeam pe malul Şomuzului, săpam o groapă, puneam gloanţele înăuntru, dădeam foc şi vă imaginaţi cât de încântaţi eram de zgomotul care se auzea“.
Tatăl său, lăcătuș de revizie, șeful Reviziei Vagoane Dolhasca, își dorea ca Alexandru să devină inginer, pentru a se angaja ulterior tot la Căile Ferate Române și a-i călca pe urme, însă acesta a picat admiterea la Facultatea de Construcții din Iași. „Nu vă pot descrie câte cruci şi Dumnezei am primit de la tata! În afară de înjurături, mi-a pregătit şi o surpriză. M-a trezit a doua zi de dimineaţă, la ora cinci: «Scoală-te, biserica mă-tii, că te duc la revizia de vagoane să te fac ciocănar!»“, povestea actorul. Cu puțin noroc, însă, a ajuns în echipa de figuranţi a Teatrului Naţional din Iaşi, grație unui coleg de-ai tatălui său: „Gheorghiu-Dej era ceferist de origine, iar cei mai mulți activiști și conducători proveneau din rândul ceferiștilor. Inginerul acesta a fost trimis secretar de partid la Teatrul Național. L-a întrebat pe tata: «Ce face Nelu al tău?». Așa mi se spunea acasă, Nelu. I-a spus că nu am intrat la facultate și că m-a dus să mă facă ciocănar... «Păi, cum, în frig, în ger, măi Traiane, de ce nu-l lași să vină să facă figurație la Național?!»“. Până la momentul respectiv, nu văzuse decât un singur spectacol de teatru, un basm, însă era nelipsit din cinematografe, unde petrecea zilnic ore întregi urmărind filmele rusești difuzate în epocă.
„Niciodată n-am crezut că voi face altceva decât teatru dramatic“
Un an mai târziu, tatăl s-a lăsat înduplecat și i-a dat bani de bilet de tren pentru București: „Dacă nu reușești, acasă nu mai vii! Te oprești la frate-tău la Pașcani, să te angajeze el“. Ajuns la admiterea de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, și-a dat seama că-şi uitase actele, iar înscrierea se terminase. A avut noroc cu secretara care l-a lăsat, totuși, să dea o probă. În fața comisiei formate din Irina Răchițeanu-Șirianu, Dem Rădulescu și Costache Antoniu s-a prezentat ca fiind Alexandru Arșinel din Iași, care avea trei sute de lei în buzunar și voia să afle dacă merita să rămână sau nu, ca să poată prinde ultimul tren spre casă. A recitat monologurile din „Despot Vodă“, atât știa. I s-a spus să aștepte afară și era convins că urma să fie trimis acasă. „După trei ore, a ieşit minunata doamnă Răchițeanu şi a spus: «Cei care au dat astăzi proba puteți pleca, în afară de ăla de la Iași, cu Despot»“.
A intrat al cincilea și a rămas așadar în Capitală, absolvind ulterior, în 1962, la clasa profesorilor Irina Răchițeanu-Șirianu și Ion Olteanu. A fost repartizat apoi la Târgu-Mureș, odată cu înfiinţarea secţiei române a teatrului din localitate, alături de colegi de-ai săi precum Constantin Diplan, Ion Fiscuteanu, Camelia Zorlescu şi Harry Baranga. „Niciodată n-am crezut că voi face altceva decât teatru dramatic, în mod special, pentru că am fost creat şi m-am dezvoltat în institutul de teatru ca actor de dramă. Am jucat roluri de eroi, începând cu Pastorul Anderson din «Discipolul Diavolului», apoi Platonov din «Oceanul» lui Stein (un rol negativ, la Târgu- Mureş), Răzvan din «Răzvan şi Vidra»... N-am bănuit că am resurse serioase de comic, deci, că va veni o zi în care voi deveni un actor de revistă, de divertisment“. Însă Alexandru Arșinel avea să ajungă ulterior, la finalul stagiunii 1963-1964, la Teatrul de Revistă din București, pe care nu l-a mai părăsit niciodată. Primul său rol a fost tot unul serios, Paraschiv din „Groapa“ lui Eugen Barbu, spectacol din distribuția căruia mai făceau parte și Ion Dichiseanu, Nicu Constantin, Horia Căciulescu, Alexandru Lulescu și Fărâmiță Lambru.
Ulterior, cultivându-şi datele pentru a face faţă diversităţii de cerinţe ale genului, actorul a fost amorez şi dansator comic, erou liric şi bufon, a jucat în travesti şi a cântat muzică uşoară. De la spectacol la spectacol, a dobândit tot mai multă siguranţă şi a izbutit să se impună ca vedetă a revistei, dând o notă personală jocului său. În 1978 a început să joace împreună cu Stela Popescu, pe savuroasele texte ale lui Mihai Maximilian, cei doi realizând unul dintre cele mai de succes cupluri umoristice care au existat pe scena românească.
A fugit din armată de dragul iubitei
În perioada efectuării stagiului militar, Alexandru Arşinel a avut parte numai de peripeții. După ce a fost prins că în fiecare weekend se furişa în afara unităţii militare fără să fi avut vreo permisie, superiorul său l-a transferat disciplinar la o unitate din Piatra Neamţ. Dar a ajuns acolo abia la o săptămână după ce primise ordinul de transfer. „Am făcut un ocol de câteva zile pe la Slănic Moldova, unde iubita mea era în tabără“. A scăpat de arest şi de batalionul disciplinar datorită intervenţiei tatălui său, care, deşi era extrem de sever cu fiul său, i-a trecut cu vederea această ispravă: „Nici el nu fusese vreun sfânt şi înţelegea ale tinereţii valuri“, explica Arşinel în cartea sa biografică.
„Casa“ din cămara de alimente
Primii ani ca actor în Capitală au fost grei, Alexandru Arșinel locuind într-o perioadă într-o cămară de alimente de câțiva metri pătrați. „Nu exista căldură, mă încălzeam la aragaz. Cred că atunci m-am îmbolnăvit şi de rinichi. Trăiam din te-miri-ce“, îşi amintea artistul. După un an de chin, un coleg de-ai săi, Sergiu Cioiu, l-a trimis să stea cu tatăl lui, nea Mitică, bolnav de inimă, într-un apartament de trei camere. Fericirea a durat doar un an, fiindcă actorul a rămas din nou pe drumuri. Ulterior a primit o locuință care în perioada interbelică fusese „casă de toleranță“, cu baia şi WC-ul pe hol, la comun, pe care îl mai foloseau încă zece familii.
„Miss Litoral“ și „A doua cădere a Constantinopolului“, filmele care au vândut mai multe bilete decât „Titanic“
Alexandru Arșinel n-a cochetat foarte mult cu cinematograful înainte de 1990, deși debutase încă din 1963, în filmul lui Andrei Călărașu, „Vacanţă la mare“. A bifat partituri mai importante în lungmetrajele „Ca-n filme“ (1984, regia Manole Marcus), „Colierul de turcoaze“ (1986, regia Gheorghe Vitanidis), precum și în pelicula pe care Iulian Mihu i-a dedicat-o lui Gică Petrescu, „Muzica e viața mea“ (1988), în care și-a jucat propriul rol și a apărut în premieră alături de partenera sa de scenă, Stela Popescu.
Șoferul de TIR, tată de Miss
Ulterior, Mircea Mureșan i-a oferit o partitură importantă într-unul dintre primele filme ale cinematografiei postdecembriste, „Miss Litoral“, pe un scenariu de Titus Popovici. Arșinel l-a interpretat pe Costel Chitic, șofer de TIR din Alexandria și tată dispus să facă orice pentru a-și vedea fata în postura de câștigătoare a unui concurs de miss. Lansat la 27 mai 1991, lungmetrajul a adunat 1.387.903 spectatori în cinematografe, fiind depășit, în topul filmelor românești lansate după căderea regimului comunist, doar de către „Liceenii Rock'n'Roll“ (regia Nicolae Corjos), lansat la 8 aprilie 1991, care a vândut 2.858.209 bilete.
Pe lângă aceste două pelicule, singurul film românesc postdecembrist care a depășit borna milionului de spectatori a fost regizat tot de către Mircea Mureșan, cineast care a fructificat cu această ocazie potențialul cinematografic al cuplului Stela Popescu-Alexandru Arșinel, care făcea deja furori de ani buni la Teatrul de Revistă. „A doua cădere a Constantinopolului“ a avut premiera la 6 ianuarie 1994 şi a vândut nu mai puţin de 1.319.161 de bilete în cinematografe. Comparativ, în acelaşi an, „Crucea de piatră - Ultimul bordel“ (regia Andrei Blaier) a vândut 375.412 bilete, „Această lehamite“ (regia Mircea Daneliuc) a adunat 153.342 de spectatori, iar „Oglinda - Începutul adevărului“ (regia Sergiu Nicolaescu) a avut 92.871 de spectatori. Totodată, celebrul „Titanic“ (regia James Cameron, 1998) a strâns 1.204.761 de spectatori în România.
„Filmul a fost un proiect propriu, gândit în mod special pentru marii noştri actori de comedie, Jean Constantin, Dem Rădulescu, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, care formau deja un cuplu sudat de pe scena Revistei. Aveam pe retină şi perechea de tineri în mare vogă Loredana Groza şi Aurelian Temişan. Subiectul era inspirat din atmosfera de mici afaceri cu turcii din anii aceia. Un du-te-vino de mărfuri ieftine, de tarabă, între Istanbul şi Bucureşti“, povestea, în urmă cu câțiva ani, regizorul Mircea Mureşan. Alexandru Arșinel a interpretat un dublu rol, intrând atât în hainele mecanicului Costel, zis „Suflețel“, cât și al Vetei, sora lui geamănă.
Filmat cu „aparatura cea mai ieftină, rablagită, de la Studioul Cinematografic al Armatei“, „A doua cădere a Constantinopolului“ a fost așteptat cu sufletul la gură de români. „La premiera care a avut loc de Bobotează s-a petrecut un miracol. Sala de la «Patria» se umpluse mult peste capacitatea celor 1.100 de locuri pe scaune, lumea s-a înghesuit pe culoare, mulţi stăteau chiar turceşte pe podea. Pentru că afară rămăsese multă lume, s-a reluat filmul şi la orele 21.00, apoi la 23.00 şi la 1.00 noaptea. A doua zi, coada se întindea de la «Patria» la «Scala», pe patru rânduri. Acolo rula «Basic Instinct», dar nu aştepta nimeni la casă. Un bilet costa 500 de lei, dar bişniţarii deja cereau mia. Coadă şi la ei! Unul m-a recunoscut şi chiar mi-a zis: «Domnu’ Mircea, încă un film ca ăsta şi ne-am făcut oameni!». Şi în această manieră a rulat timp de trei săptămâni la «Patria». Cred că mai mergea!“, povestea regretatul Mircea Mureșan.
Ciorba reîncălzită
Mircea Mureşan a vrut să profite de succesul peliculei „A doua cădere a Constantinopolului“ şi a scris imediat o continuare, „Sexy Harem Ada-Kaleh, un local deocheat“. „Mi-am imaginat că Ismail, personajul principal din «A doua cădere a Constantinopolului», strănepot al celui din «Toate pânzele sus», era originar din insula Ada-Kaleh, unde, tânăr fiind, a avut o mare dragoste, din care s-a născut un băiat, de care nu mai ştie nimic. Odată cu dispariţia insulei, el s-a refugiat la Istanbul, dar s-a întors după 1990 în ţară, unde a deschis un local, împreună cu prietenii săi. Fiul îşi recunoaşte tatăl la televizor, unde acesta participa la emisiunea «Români fericiţi», şi se hotărăşte să-l caute. Aveam speranţa să realizez filmul cât mai repede, ca să prind coada din cinematografe, după ce «încălzisem» atmosfera cu «Constantinopolul». Scenariul i-a interesat pe cei de la RoFilm, studio de stat, care m-au convins să renunţ la ideea de producţie independentă“, povestea regizorul.
Pe lângă Jean Constantin, Alexandru Arșinel și-a reluat partitura din pelicula precedentă, ca și Stela Popescu și Rodica Mureșan, în distribuție fiind cooptați şi Ileana Stana Ionescu, Mişu Fotino, Tamara Buciuceanu, Ştefan Bănică Jr. şi Rona Hartner. Filmările au început în vara anului 1998, dar „Sexy Harem Ada-Kaleh“ a ajuns în cinematografe abia la 19 octombrie 2001, întârzierea fiind cauzată de un conflict între formaţia Holograf, care realizase muzica filmului, şi directorul RoFilm, Mihai Surcel. Pelicula a fost însă foarte departe de succesul filmului precedent, adunând doar 14.515 spectatori plătitori.
A făcut parte din delegația Stelei în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986
Puțini știu că Alexandru Arșinel a fost un mare suporter al echipei de fotbal Steaua București, pe care a însoțit-o în numeroase deplasări externe, inclusiv la cele mai mari succese din istoria clubului, finalele câștigate ale Cupei Campionilor Europeni (1986) și Supercupei Europei (1987). „Eu țineam cu marea echipă a CCA-ului încă din anii ’50, de când am ajuns în Capitală. Eu am făcut fotbal la copii și juniori, eram atacant la Progresul Iași, iar mai apoi la echipa Știința Medicina“, dezvăluia actorul.
Cunoscutul jurnalist Cristian Țopescu a dezvăluit cu ani în urmă și o întâmplare amuzantă petrecută la Sevilla, în 1986, avându-l drept protagonist pe Alexandru Arșinel: „Printre cei care au dat autografe până i-a durut mâna s-a numărat şi Alexandru Arşinel. La aeroport, în preajma îmbarcării, Arşinel spunea, oarecum mirat: «N-am fost niciodată cu Stela Popescu la Sevilla și cu toate acestea am fost recunoscut. Oare cum se face?». Adevărul este că, în legătură cu Arşinel, se lansase, după meci, zvonul că-i fratele lui Duckadam! Iar vânătorii de autografe, dacă nu l-au prins pe portar, s-au mulțumit și cu fratele lui!“.
Se încarcă comentariile...
