FILMELE DIN ORAS - Jamie Foxx a nimerit drumul

Se poarta biografiile ecranizate. Biopic, cum spun americanii. De la maretul Alexandru la excentricul Howard Hughes (Aviatorul) si genialul Ray Charles. Ultimele doua personaje sunt si pe placul celor

Se poarta biografiile ecranizate. Biopic, cum spun americanii. De la maretul Alexandru la excentricul Howard Hughes (Aviatorul) si genialul Ray Charles. Ultimele doua personaje sunt si pe placul celor de la Oscaruri. Iar Jamie Foxx (Ray) pare harazit sufragiilor lui Academy Awards. Are tot ce-i trebuie: totala identificare cu destinul unui mare artist lovit de soarta. Si-a transformat blestemul - cecitatea - intr-o permanenta proba a cursei cu obstacole care i-a fost existenta. Nefericitii din nastere, handicapatii, nebunii s-au aflat intotdeauna in gratiile impartitorilor celei mai ravnite statuete de peste Ocean. Al Pacino a trebuit sa astepte cateva decenii, sa treaca de sapte nominalizari, pana sa-l intalneasca pe colonelul din Parfum de femeie. Oscarul spune pe nume schilozilor. Adica exact ceea ce respinge cu tarie mama lui Ray Charles din povestea semnata de Tayklor Hackford, amarata spalatoreasa din Sudul Americii. Atunci cand si-a trimis fiul atins de orbire, inca un copil, in lumea mare, i-a dat un sfat: "Sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna ca esti schilod". Este, poate, cea mai frumoasa replica, dar si idee din acest film greoi, prea impovarat de grija de a nu lasa pe dinafara mai nimic din existenta artistului, mai mult, de a o incarca si cu sentimentul vinovatiei de a fi asistat, neputincios, la moartea fratelui. Baiatul nu a uitat povata mamei. Dincolo de multele sale meandre, cu flash-back-uri obsesive ce taie campul inaintarii catre glorie, Ray arunca in lumea agitata a anilor '50-'60 un personaj ce pare sa fi luptat mai mult cu alti dusmani decat cu intunericul. Cu drogurile, de care a depins, in secret, multi ani, cu slabiciunea pentru femeile ce-i stateau alaturi pe scena, in timp ce, departe, nevasta-martira ii crestea copiii. A refuzat sa mearga pe strada cu bastonul alb, mult timp nu a vrut sa fie insotit. A indraznit ceea ce un alt orb nu s-ar fi incumetat, dupa cum a avut curajul sa aduca sub acoperisul stilului sau inovator gospelul, jazzul, muzica country. Jamie Foxx le "canta" pe toate, intr-o impresionanta suprapunere a tuturor miscarilor - de la deschiderea gurii la ritmica leganare a trupului - cu piesele de pe masterele originale ale marelui artist. El merge ca Ray Charles, rade ca el, bajbaie cu demnitate, este "cu ochii pe lume" ca el, iar atunci cand ascultam Mess Around, Night Time Is the Right Time, Georgia On My Mind, Hit the Road Jack, Unchain My Heart, uitam tertipurile tehnico-actoricesti.