De ieri,de azi : Zelda Fichandler şi Richard Eyre

Zelda Fichandler şi Richard Eyre au pus în scenă „Regele Lear“ de William Shakespeare Ionuţ Sociu

Zelda Fichandler

Anii '50 au reprezentat în teatrul american un moment de cotitură. Zelda Fichandler a înfiinţat atunci, la Washington, „Arena Stage", primul mare teatru de repertoriu regional, văzut ca o alternativă la teatrul comercial de pe Broadway.

„Arena Stage" se deosebea de majoritatea teatrelor americane prin scena sa circulară; astfel, spectacolele erau jucate în mijlocul publicului, iar regizorii mizau pe un contact direct al actorilor cu spectatorii.

Zelda Fichlander a montat aici atât piese clasice europene, cât şi piese contemporane americane, încercând astfel să facă din „Arena Stage" un spaţiu experimental şi convenţional deopotrivă...

„Sunt conştientă că aselenizarea a reprezentat un miracol tehnologic, dar pentru mine cel mai mare mister îl reprezintă modul în care ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe cel care se află la un metru distanţă de noi. Această distanţă e cu adevărat uriaşă. Şi doar teatrul o poate străbate", spunea Zelda Fichandler.

Richard Eyre

Unul dintre cei mai apreciaţi şi mai premiaţi oameni de teatru englezi, Richard Eyre, laureatul a cinci premii Olivier, a fost timp de zece ani director al Teatrului Naţional din Londra, funcţie pe care a folosit-o pentru a deschide uşile unor tineri regizori precum Deborah Warner sau Declan Donellan.

Printre spectacolele sale de succes se numără „Richard al III-lea", cu Ian McKellen în rolul principal, şi „Hamlet", cu Jonathan Pryce în 1980 şi cu Daniel Day-Lewis în 1989. În 1994 a debutat ca regizor de operă cu „Traviata", spectacol în care rolul Violettei a fost interpretat de Angela Gheorghiu.

Eyre este, de asemenea, şi realizatorul unor interviuri cu actori şi scriitori ca John Gielgud, Judi Dench, Vanessa Redgrave, Liam Neeson, Arthur Miller, Harold Pinter şi Tom Stoppard.

„Unul dintre motivele pentru care am fost fascinat de «Regele Lear» este pentru că tratează familia ca pe un stat în miniatură, în sensul că se ştie că toţi părinţii au potenţialul de a fi tirani", spunea regizorul britanic într-un interviu.