Foto Cele 26 de minuni ale lumii. Care sunt cele mai recente situri istorice și naturale intrate în patrimoniul UNESCO

Luna aceasta, lista Patrimoniului Mondial UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) s-a mărit cu 26 de minuni pe care natura și omul ni le-au lăsat de-a lungul secolelor, pe șase din cele șapte continente – noi vi le redăm conform prezentării oficiale UNESCO.

Castelul de la Neuschwanstein. FOTOGRAFII: UNESCO

La cea de-a 47-a întâlnire a Comitetului Patrimoniului Mondial, cei 21 de membri au concluzionat că lista locurilor de o valoare inestimabilă trebuie să ajungă la 1.248. Alegerea siturilor nu se face pe criterii politice – pe listă fiind prezente țări precum Coreea de Nord și Rusia –, căci protejarea patrimoniului omenirii este o acțiune imperativă, care trece dincolo de conflicte efemere – lucru de neînțeles pentru administrația Trump care, pe 22 iulie, a anunțat că își dorește retragerea SUA din cadrul UNESCO. 

1. Peisajul cultural Diy‑Gid‑Biy din Munții Mandara (Camerun)

Situată în provincia Extrem Nord din Camerun, proprietatea include 16 situri arheologice în șapte sate. Cunoscute sub numele de Diy-Gid-Biy (care înseamnă „Ruina reședinței șefului“ în limba Mafa), aceste structuri arhitecturale din piatră uscată au fost probabil construite între secolele XII și XVII. Deși constructorii lor originali rămân necunoscuți, zona a fost locuită de poporul Mafa încă din secolul al XV-lea. Peisajul înconjurător prezintă terase agricole, case, morminte, locuri de cult și activități artizanale, reflectând o legătură culturală și spirituală de lungă durată între oameni și mediul lor.

2. Ecosistemele de coastă și marine ale Arhipelagului Bijagós (Guineea‑Bissau)

Proprietatea include o serie continuă de ecosisteme costiere și marine, corespunzătoare mediilor marine și intertidale dintre cel mai bine conservate zone ale Arhipelagului Bijagós din Guineea-Bissau. Arhipelagul este singurul arhipelag deltaic activ de pe coasta atlantică africană și unul dintre puținele din lume. Situl găzduiește o biodiversitate bogată, inclusiv țestoase verzi și țestoase piele pe cale de dispariție, lamantini, delfini și peste 870.000 de păsări migratoare de țărm. Acesta prezintă mangrove, zone mlăștinoase și zone intertidale vitale pentru viața marină și susține specii rare de plante, populații diverse de pești și colonii de păsări. Insula Poilão este un loc de cuibărit important la nivel global pentru țestoase.

3. Peisajul cultural al Muntelui Mulanje (Malawi)

Această proprietate cuprinde lanțul muntos situat în sudul Malawi, cu impunătorul Munte Mulanje – unul dintre cele mai mari inselberguri din lume – și mediul înconjurător. Venerat ca un loc sacru locuit de zei, spirite și strămoși, acesta are o profundă semnificație culturală și spirituală. Caracteristicile geologice și hidrologice ale muntelui sunt legate de sistemele de credințe și practicile culturale ale popoarelor Yao, Mang'anja și Lhomwe. Aceste comunități au susținut sacralitatea muntelui prin ritualuri și tradiții, transformând situl într-un peisaj cultural sacru care reflectă armonia spirituală și ecologică dintre oameni și natură.

4. Complexul Gola‑Tiwai (Sierra Leone)

Această proprietate în serie include Parcul Național Pădurea Tropicală Gola și Rezervația Naturală a Insulei Tiwai. Parte a Peisajului Gola, aceasta se află în Pădurea Guineei Superioare, un punct fierbinte pentru biodiversitate. Zona găzduiește peste 1.000 de specii de plante (113 endemice), 55 de mamifere (19 amenințate la nivel global) și specii-cheie precum elefantul de pădure african și hipopotamul pigmeu. De asemenea, adăpostește până la 448 de specii de păsări, inclusiv păsările de stâncă cu gât alb, specie pe cale de dispariție. Bogat în pești de apă dulce, fluturi și libelule, situl oferă habitate vitale și servicii ecosistemice, reflectând o valoare ridicată de conservare și integritate ecologică.

5. Situri memoriale. De la centre de represiune la locuri de reflecție (Cambodgia)

Proprietatea este formată din trei locații care reflectă abuzurile asupra drepturilor omului comise de regimul Khmerilor Roșii din Cambodgia între 1971 și 1979. Cele trei părți componente reprezintă violența pe scară largă din această perioadă: fosta închisoare M-13 (represiunea timpurie), Muzeul Genocidului Tuol Sleng (fosta închisoare S-21) și Centrul Genocidal Choeung Ek (fostul loc de execuție al lui S-21). Aceste locuri au fost păstrate și comemorate de la căderea regimului. Muzeul Tuol Sleng deține arhive și colecții extinse legate de această perioadă, documentate în principal de Camerele Extraordinare din cadrul Instanțelor din Cambodgia (ECCC).

6. Mormintele imperiale Xixia (China)

Situată la poalele Munților Helan din sudul statului Ningxia, această necropolă este cimitirul imperial al dinastiei Xixia. Include nouă mausolee imperiale, 271 de morminte subordonate, un complex arhitectural nordic și 32 de structuri de control al inundațiilor. Fondată de tanguți în 1038, dinastia Xixia a dăinuit până la distrugerea sa de către armata mongolă a lui Genghis Khan în 1227. Poziționată de-a lungul Drumului Mătăsii, a devenit o civilizație multiculturală modelată după tradițiile imperiale chineze, cu budismul în centrul său. Proprietatea reflectă moștenirea religioasă și socio-politică a dinastiei.

7. Petroglifele de-a lungul râului Bangucheon (Coreea de Sud)

Proprietatea este situată de-a lungul pârâului Bangucheon, pe coasta de sud-est a Republicii Coreea, întinzându-se pe aproximativ trei kilometri printr-un peisaj de stânci stratificate. Aceasta prezintă două situri importante de artă rupestră: petroglifele Daegok-ri și Cheonjeon-ri. Aceste panouri conțin concentrații dense de gravuri create de generații succesive, din anul 5000 î.Hr. până în secolul al IX-lea d.Hr. Sculptate folosind unelte de piatră și metal, petroglifele înfățișează o gamă largă de imagini și reflectă atât expresii culturale preistorice, cât și istorice.

8. Muntele Kumgang (Coreea de Nord)

Muntele Kumgang este un loc celebrat de mult timp, cu o frumusețe naturală excepțională, renumit pentru vârfurile sale de granit aproape alb, văile adânci, cascadele și ecosistemele imaculate, care se înalță până la aproape 1.600 de metri. Impactul dramatic al muntelui este amplificat de modelele meteorologice în continuă schimbare, cum ar fi ceața, ploaia, soarele și norii. Acest munte sacru este un loc-cheie al buddhismului montan, cu tradiții care datează din secolul al V-lea. Acest peisaj cultural găzduiește schituri antice, temple, stupe și sculpturi în piatră, multe situate în zona Kumgang exterioară și interioară. Trei temple rămân active și astăzi și aduc mărturii excepționale despre secole de practică budistă, cu o moștenire tangibilă și intangibilă profund împletită cu peisajul.

9. Peisajele militare marathe (India)

Proprietatea include 12 fortificații majore, majoritatea în statul Maharashtra, cu una în Tamil Nadu. Aceste forturi, cum ar fi Raigad, Shivneri și Sindhudurg, au fost construite, adaptate sau extinse de către marathi între sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Amplasate strategic pe terenuri de coastă și muntoase, acestea au format un sistem complex de apărare care susținea dominația militară marathi, protecția comercială și controlul teritorial. Această rețea a jucat un rol-cheie în ascensiunea marathilor ca forță politică și militară majoră.

10. Siturile preistorice din Valea Khorramabad (Iran)

Siturile preistorice din Valea Khorramabad includ cinci peșteri și un adăpost de stâncă, situate într-un coridor ecologic îngust, bogat în apă, floră și faună. Ocuparea umană datează de 63.000 de ani, cu dovezi din perioadele paleoliticului mijlociu și superior. Aceste situri dezvăluie culturile mousterian și baradostian, oferind perspective asupra evoluției umane timpurii și a migrației din Africa către Eurasia. Artefacte precum obiecte decorative și unelte avansate din piatră evidențiază dezvoltarea cognitivă și tehnologică a primilor oameni din Munții Zagros. Zona rămâne insuficient explorată, având un potențial semnificativ pentru viitoare descoperiri arheologice.

11. Siturile culturale din vechiul Khuttal (Tadjikistan)

Anticul Khuttal a fost un regat medieval situat între râurile Panj și Vakhsh și piemonturile Pamir. Proprietatea include zece situri și un monument care reflectă rolul său din secolele VII-XVI în comerțul de pe Drumurile Mătăsii. Khuttal a contribuit cu bunuri valoroase precum sare, aur, argint și cai și a servit drept centru pentru schimburile culturale, religioase și tehnologice. Diversele sale vestigii arheologice – temple buddhiste, palate, așezări, centre de producție și caravanseraiuri – ilustrează importanța sa strategică și interacțiunile vibrante cu imperiile vecine.

12. Sardes și tumulii lidieni din Bin Tepe (Turcia)

Sardes a fost capitala Regatului Lidia, o puternică civilizație din epoca fierului (secolele VIII-VI î.Hr.), cunoscută pentru bogăția și producția timpurie de monedă. Orașul avea o structură urbană unică, cu ziduri fortificate, terase și zone distincte, inclusiv așezări, sanctuare și cimitire. Cimitirul Bin Tepe găzduiește unele dintre cele mai mari morminte tumulare din lume. Lidienii au dezvoltat o limbă și un sistem religios distincte și au fost menționați pe scară largă în textele grecești, romane și europene. După căderea lor, Sardes a rămas important sub stăpânirile persană, greacă, romană și bizantină.

13. Complexul Yen Tu‑Vinh Nghiem‑Con Son, Kiep Bac (Vietnam)

Proprietatea cuprinde 20 de situri în munți împăduriți, zone joase și văi fluviale. Situată în jurul lanțului muntos Yen Tu, aceasta a fost casa dinastiei Tran în secolele al XIII-lea și al XIV-lea și locul de naștere al buddhismului Truc Lam, o tradiție zen unică în Vietnam, care a modelat regatul Dai Viet. Complexul include pagode, temple, altare și vestigii arheologice legate de figuri religioase și istorice. Situată strategic în contexte geologice favorabile, rămâne o destinație vibrantă de pelerinaj.

14. Peisajul paleogeografic Faya (Emiratele Arabe Unite)

Situată între Golful Persic și Marea Arabiei, proprietatea păstrează dovezi ale ocupației umane din perioadele paleoliticului mijlociu și neolitic (acum 210.000-6.000 de ani). Straturile arheologice dezvăluie modul în care vânătorii-culegători și păstorii s-au adaptat la climatele extreme, alternând între perioade aride și ploioase la fiecare 20.000 de ani. Dincolo de activitățile de subzistență, grupurile umane timpurii au utilizat caracteristicile geomorfologice ale sitului pentru extragerea resurselor. Cu diverse surse de apă și materii prime, Faya oferă informații valoroase despre rezistența umană în mediile hiperaride.

15. Peisajul cultural Murujuga (Australia)

Murujuga este un peisaj de roci străvechi situat în nord-vestul Australiei care cuprinde Peninsula Burrup, cele 42 de insule ale arhipelagului Dampier și zonele marine din apropiere. Este modelat de Lore – reguli și narațiuni care au fost puse în aplicare pentru a crea Țara – și de prezența durabilă a Ngarda-Ngarli, proprietarii și custozii tradiționali ai sitului. Proprietatea are o semnificație culturală și spirituală profundă, reflectând peste 50.000 de ani de îngrijire și utilizare continuă. Murujuga este renumită pentru concentrația sa densă de petroglife, cu motive unice ce demonstrează măiestrie artistică și tehnică.

16. Faleza Møns Klint (Danemarca)

Cu un peisaj glaciotectonic dramatic modelat de ghețarii pleistoceni, proprietatea include stânci de cretă, dealuri line, topografie kame și kettle, precum și câmpii de deal. Secțiunile transversale vizibile ale stâncilor dezvăluie cutări și falii intense de cretă din perioada cretacică și sedimente cuaternare. Zona susține habitate rare, precum pajiști calcaroase și păduri de fag, găzduind o floră și o faună diverse, inclusiv 18 specii de orhidee și fluturele albastru mare, aproape pe cale de dispariție. Eroziunea expune continuu fosile și remodelează stâncile.

17. Megaliţii din Carnac și de pe coasta Morbihan (Franța)

Această proprietate serială din zona Bretaniei prezintă o concentrație densă de structuri megalitice construite în perioada neolitică (cca. 5000-2300 î.Hr.), atent aliniate cu geomorfologia unică a zonei. Aceste construcții monumentale din piatră – aranjate în relație una cu cealaltă și cu caracteristicile naturale precum terenul și căile navigabile – reflectă o înțelegere sofisticată a mediului. Gravurile bogate și artefactele asociate ilustrează în continuare complexitatea culturală a societăților care au locuit această parte a coastei atlantice europene.

18. Palatele Regelui Ludovic al II-lea al Bavariei (Germania)

Această proprietate în serie este formată din patru complexuri de palate grandioase (Neuschwanstein, Linderhof, Schachen și Herrenchiemsee) din regiunea alpină a Bavariei, construite sub regele Ludovic al II-lea între 1864 și 1886. Proiectate ca refugii personale și evadări imaginative, acestea reflectă spiritul romantic și eclectic al epocii. Inspirate din Castelul Wartburg, Versailles, basmele germane și operele lui Wagner, palatele prezintă stiluri istoriste și tehnici avansate din secolul al XIX-lea. Integrate cu grijă în peisaje naturale uimitoare, acestea întruchipează viziunea artistică a lui Ludovic. Deschise publicului la scurt timp după moartea sa, în 1886, aceste situri sunt acum conservate ca muzee și rămân repere culturale majore.

19. Centrele palatiale minoice (Grecia)

Această proprietate în serie cuprinde șase situri arheologice din Creta, datând din perioada 1900-1100 î.Hr. Aceste situri reprezintă civilizația minoică, o cultură mediteraneeană preistorică majoră. Ele au servit drept centre administrative, economice și religioase, prezentând o arhitectură avansată, o planificare urbană și fresce vibrante. Acestea dezvăluie sisteme de scriere timpurii, rețele maritime și schimburi culturale. Proprietatea evidențiază complexitatea structurii sociale a minoienilor și influența lor durabilă asupra istoriei mediteraneene.

20. Tradiția funerară. Domus de Janas din Sardinia (Italia)

Această proprietate serială este un ansamblu de morminte și necropole hipogee situate în Sardinia, create între mileniile V și III î.Hr. Aceste situri reflectă viața de zi cu zi și practicile funerare ale comunităților preistorice din Sardinia. Domus de Janas, cunoscute local sub numele de „Case ale Zânelor“, sunt morminte săpate în stâncă care reflectă practicile funerare, credințele spirituale și evoluția socială a comunităților preistorice din Sardinia. Aceste structuri prezintă machete complexe, decorațiuni simbolice și motive figurative care mărturisesc transformarea relației dintre vii și morți într-o societate în tranziție către forme mai complexe de organizare socială. Ele reprezintă cea mai extinsă și cea mai bogată manifestare a arhitecturii funerare hipogee din vestul Mediteranei, exemplificând un fenomen atestat de aproximativ 3.500 de hipogee răspândite pe întreaga insulă.

21. Picturile rupestre din Peștera Shulgan‑Tash (Rusia)

Situată în Munții Ural de Sud din Bashkortostan, Peștera Shulgan-Tash conține o vastă artă rupestră din paleoliticul târziu. Amplasată într-un masiv carstic în apropierea râurilor Belaya și Shulgan, aceasta prezintă săli mari și camere adânci pe două niveluri. Picturile înfățișează fauna de stepă – mamuți, rinoceri lânoși, bizoni, cai și o cămilă bactriană – alături de figuri antropomorfe, semne abstracte și motive geometrice precum „trapezele Kapova“. Descoperirile arheologice oferă perspective asupra procesului artistic și a vieții domestice a locuitorilor săi preistorici.

22. Ansamblul arheologic al Port Royal, secolul al XVII-lea (Jamaica)

Orașul Port Royal este situat în sud-estul țării, fiind fost important oraș portuar englezesc din secolul al XVII-lea. Cutremurul devastator din 1692 a scufundat o mare parte a orașului sub ape și nisip. Astăzi, rămășițele sale terestre și subacvatice oferă perspective rare asupra vieții coloniale urbane. Odată un centru-cheie pentru comerțul transatlantic – inclusiv comerțul cu africani înrobiți –, Port Royal avea un port cu ape adânci și șase forturi defensive, unele dintre ele fiind acum scufundate. Dovezile arheologice dezvăluie o configurație bine conservată a clădirilor rezidențiale, religioase și administrative, servind ca o dovadă clară a prezenței coloniale britanice în Caraibe.

23. Ruta Wixárika prin siturile sacre spre Wirikuta (Mexic)

Ruta Huichol este o proprietate în serie de 20 de situri, care se întind pe peste 500 km în cinci state din centrul-nord al Mexicului. Această „împletitură de poteci“ conectează peisaje sacre esențiale pentru practicile spirituale și culturale ale popoarelor indigene Wixárika. Pornind din Sierra Huichol, ruta duce la Wirikuta în Deșertul Chihuahuan, cu situri sacre suplimentare în Nayarit și Durango. Traversând diverse regiuni ecologice, ruta susține ritualuri legate de zeități ancestrale, agricultură și bunăstarea comunității. Cunoscută sub numele de Tatehuarí Huajuyé sau Calea Focului Bunicului Nostru, aceasta întruchipează o semnificație spirituală și ecologică profundă.

24. Ruta transisthmică colonială (Panama)

Începând cu secolul al XVI-lea, istmul Panama a devenit un atu strategic global, facilitând transportul de mărfuri și persoane între Peninsula Iberică și coloniile Regatului Spaniei din America, arhipelagul Filipinelor și Insulele Canare. Proprietatea în serie mărturisește traversarea istmului, inclusiv așezări fortificate strategice, orașe istorice, situri arheologice și drumuri folosite pentru a lega Marea Caraibelor de Oceanul Pacific până la mijlocul secolului al XVIII-lea.

25. Canionul râului Peruaçu (Brazilia)

Situat în nordul statului Minas Gerais și cu peisaje carstice impresionante, peșteri vaste și o biodiversitate bogată, sistemele orizontale de peșteri ale parcului, formate în rocă carbonatică, dezvăluie speleoteme impresionante, doline prăbușite, arcade calcaroase și râuri subterane. Dezvoltat în cratonul stabil São Francisco, peisajul reflectă schimbări climatice și geologice majore din Plio-Pleistocen. Parcul se află la intersecția biomurilor Cerrado, Caatinga și Pădurea Atlantică, găzduind peste 2.000 de specii de plante și animale, inclusiv multe specii amenințate.

26. Institutul pentru Cercetarea Pădurilor, Parcul Selangor (Malaysia)

Situată la 16 km nord-vest de Kuala Lumpur, proprietatea este o pădure tropicală artificială, stabilită pe terenuri degradate de exploatare a staniului, încă din anii 1920. Include clădiri științifice, rezidențiale și de servicii, corpuri de apă și trasee. Situl reprezintă un efort de reîmpădurire inovator, transformând cu succes terenuri sterile într-o pădure tropicală matură, demonstrând practici timpurii de restaurare ecologică și reabilitare durabilă a terenurilor.