Marinela Ardelean, critic de vinuri, explică de ce vinul făcut în curte nu e nici cel mai bun si nici cel mai sănătos

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dincolo de o afacere, vinul face parte din tradiția vieții de zi cu zi. Asta spune Marinela Ardelean, cea care consideră că licoarea din struguri merită „să devină un element fundamental al brandului de țară“.

Marinela Ardelean a este unul dintre cei mai buni cunoscatori de vinuri romanesti
Marinela Ardelean a primit titlul de "Cel mai bun somelier" (2014) FOTO: Arhiva personală

Cu toate că s-a născut în Maramureș, o zonă recunoscută și pentru tradițiile sale gastronomice, unde pălinca-i în fruntea listei, Marinela Ardelean spune că a descoperit lumea vinului din întâmplare – a ajuns însă, în 2014, să primească titlul de „Cel mai bun somelier din România“. Ea a făcut Dreptul, însă și-a continuat studiile cu un master în management și un doctorat în marketing, ca în prezent să fie una dintre cele mai cunoscute voci ale promovării vinului românesc peste hotare. De asemenea, ea este profesor în Roma, la Italian Chef Academy și co-fondatoarea RO-Wine, singurul festival dedicat vinului, destinat atât specialiștilor, cât și amatorilor.

Marinela Ardelean a dezvăluit pentru „Weekend Adevărul“ care este legătura secretă dintre vinul românesc și bucătăria italiană, ce înseamnă să fii o femeie antreprenor în această industrie și cum jonglează cu toate aceste ramuri ale carierei sale. De asemenea, ea a vorbit despre cramele românești – care, în prezent, sunt mai mult de 500 –, dar și despre ce înseamnă să alegi un vin bun și de ce nu mereu vinul făcut în curte este și cel mai calitativ sau sănătos.

„Weekend Adevărul“: De ce și pentru ce bem băuturi alcoolice?

Marinela Ardelean: Pentru că este perfect pentru socializare, atunci când este folosit corect, fără excese. O anumită cantitate de alcool este bună pentru depășirea unor inhibiții, pentru a „dezlega limbile“ și a da spumă conversației. Evident, depinde de tipul și de cantitatea de alcool, de obiceiurile de consum, de cei implicați și diferențele dintre ei etc. Alții, se spune, folosesc alcoolul ca pe un tip de automedicație, ca tampon împotriva stresului zilnic sau a problemelor pe care le întâmpină. Nu cred, în niciun caz, că este o soluție corectă, dar este posibil ca, prin efectul relaxant, să aibă sens în unele cazuri, unele persoane să capete o claritate în analizarea unui anumit context, pe care nu ar fi avut-o fără un pic de alcool.

Lumea vinului este văzută din afară ca o lume cu circuit închis, a oamenilor bogați. Este o prejudecată sau un adevăr? Cum poate să intre în această lume cineva pasionat, dar fără posibilități financiare?

Pas cu pas. Există multe vinuri entry-level care oferă mai mult decât cer, iar puțină disciplină financiară este suficientă pentru a bea mai rar, mai puțin, dar mai bun. Evident, marile vinuri ale lumii rămân inaccesibile oamenilor obișnuiți, dar nici nu cred că e o foarte mare pierdere. Esențial este să înveți să-ți trăiești viața cât mai frumos poți, cu ceea ce ai la îndemână. Nu-ți pui gaj casa și viitorul pentru o sticlă de vin, nu? Nici măcar pentru două.

Imaginea vinului românesc prin lupa specialistului

Cum vedeți industria viticolă din România, de la bobul de strugure până la servirea vinului în pahar? Cum este în comparație cu alte țări?

În mare, România este aliniată, ca tehnologie, întregii lumi civilizate. De aici încolo trebuie să învățăm cum să folosim tehnologia în favoarea noastră, nu ca instrument de standardizare. Trebuie să ne (re)învățăm soiurile autohtone de struguri și potențialul pământului, să creăm noi generații de specialiști valoroși în viticultură și oenologie. Deja o mână de tineri talentați au reușit să schimbe imaginea vinului românesc prin vinurile lor din crame mici.

România are vinuri care merită să stea alături de cele mai bune mâncăruri, făcute de cei mai buni bucătari, din cele mai bune restaurante, în contextul uneia dintre cele mai frumoase gastronomii din lume.

Care sunt provocările și riscurile lor?

Unul dintre riscuri este să meargă prea mult în avangardă și să rămână vinuri de nișă, cu un cerc mic și relativ închis de admiratori. Riscul mare, pentru întreaga industrie, este că ne îndreptăm spre o producție de vin care nu mai poate fi consumată exclusiv intern, ca până acum. În caz de supraproducție, nu avem dezvoltate piețe externe spre care să redirecționăm excesul, iar depășirea capacității interne de consum este iminentă, cu atât mai mult cu cât noile generații consumă tot mai puține băuturi alcoolice.

Care este relația industriei cu statul român? Oferă statul vreun sprijin?

Statul intervine puțin spre deloc, și cred că este bine așa. Poate ar fi o idee să se implice în promovarea vinului românesc în afara țării, dar cred mai degrabă să statul român a pierdut acest tren și că viitorul depinde de felul în care se organizează producătorii și asociațiile private.

Alegerea alcoolului ieftin, „un reflex social al unor decenii de lipsuri“

Românii spun despre ei că au vin bun. Mai bun decât alte țări recunoscute internațional pentru calitatea și industria vinului lor. Cât este adevăr și cât este mit?

Adevărul și mitul se cam echilibrează. Avem și vin bun, și cele mai bune condiții să facem mult vin bun. Doar că, în conștiința populară, vinul bun este cel făcut în curtea bunicului – ceea ce, cu mici excepții, este complet fals. Și nu doar fals, ci, deseori, periculos pentru sănătate. Avem vinuri bune, foarte bune și excelente, dar avem o clasă de consumatori încă insuficient educată pentru a realiza care este și care nu este un vin de calitate.

Ce vinuri beau românii?

Încep să consume vinuri bune. Problema mare rămâne vinul de pe marginea drumului – nu cel bun, pentru că există și așa ceva, ci vinurile defecte, vinurile din hibrizi direct de la producători și alte lichide care nu merită numele de vin, dar care acoperă, teoretic, o bună parte din piață. Și nu sunt nici fiscalizate, ceea ce înseamnă și concurență neloială, nu doar atac la sănătatea consumatorilor. Chiar recent citeam, în presa centrală, un elogiu la adresa vinului bun, de buturugă, într-un articol care explica de ce vinurile adevăraților producători sunt „poșirci“ făcute din prafuri. Cred că cel care a scris acel editorial, și care se ascunde în spatele unui pseudonim, nici măcar nu înțelege cât de mult rău poate face, cât de mult ține pe loc o industrie și o clasă de consumatori, întărind prejudecăți nefondate și răspândind informații false.

Majoritatea oamenilor beau alcool mult, ieftin și de slabă calitate. De ce credeți că aleg oamenii astfel? Cum s-ar putea educa omul despre alcool?

Este un reflex social al unor decenii de lipsuri. Belșugul este mai important decât calitatea și, până nu crește o generație obișnuită să aleagă, nu să dea buzna și să cumpere mult, fără discernământ, acest lucru nu se va schimba. Educația este cheia – și în problema calității, și în cea a exceselor. Din familie, din școală, din societate, cu sprijinul statului, al producătorilor, al asociațiilor, al tuturor celor interesați să aibă o societate sănătoasă, de consumatori informați. Din păcate, există încă multă putere concentrată în mâinile celor care fac averi vânzând gunoaie, și care nu au niciun interes să-și vadă publicul bine informat.

Care sunt provocările și sacrificiile pe care trebuie să le facă o persoană care se hotărăște să urmeze acest drum? Ce sfaturi i-ați da?

Să guste tot ce poate, să-și noteze, să își organizeze informația, să facă orice curs de la care crede că are ceva de învățat și, mai ales, să călătorească. Nu sunt multe sacrificii de făcut – doar timp, energie, bani, renunțare la vicii precum fumatul sau evitarea mâncărurilor prea condimentate. Și, evident, fără exces de alcool, care aduce imediat excluderea morală din rândul profesioniștilor.

Sunteți expertă, speaker și autoare de cărți în ce înseamnă vinuri și băuturi spirtoase. De unde pasiunea și toată energia?

 Am descoperit vinul din întâmplare, dar am descoperit un univers magnific, seducător și o călătorie spre cunoaștere despre care nu știam nimic. Mai întâi a fost vorba despre curiozitate, apoi de câteva oportunități de carieră – de ce să nu construiești o carieră între două pahare de bule? Apoi am realizat cât de frumos, dar și subapreciat este vinul românesc și, parțial din mândrie, parțial din simțul datoriei, am decis că viitorul meu trebuie să fie aici, în promovarea acestei comori, care are toate șansele să devină un element fundamental al brandului de țară.

Vinul, din offline în online

Marinel Ardelean participa ca speaker la unfinished
Anul acesta va avea un workshop la UNFINISHED, un festival multidisciplinar.

Unde mergeți să vorbiți ca speaker și despre ce vorbiți auditorului? Ce vor oamenii să afle de la dumneavoastră?

Merg acolo unde apreciez spiritul întâlnirii, unde se creează o chimie cu organizatorii și unde am siguranța că audiența apreciază ce am eu de oferit. Nu am timp să vorbesc cu pereții sau să umplu o fereastră dintr-un program. De obicei, pentru că vinul este o componentă a vieții de zi cu zi legată de plăcere și de satisfacție, este destul de ușor să construiesc o punte către public. Apoi, restul este o poveste cu istorie, tradiție, gust, educație, cultură, gastronomie, specific local – plutim între diversele componente ale civilizației vinului, cu grijă să nu devină totul prea tehnic, ca să nu se plictisească.

Am văzut că aveți și podcast. Cum vedeți lumea vinului și a băuturilor alcoolice în era digitală și a platformelor de social media/streaming?

La fel ca pentru orice alt domeniu, online-ul a devenit principala sursă de informare și de interacțiune. Pentru Wines of Romania, este cea mai bună metodă de a afla repede și corect care sunt nevoile de informare ale publicului, care este tonul potrivit, ce oameni vor să cunoască iubitorii de vin și ce vor să afle de la ei. Pentru fiecare dintre oamenii angajați în lumea vinului, există ceva la care online-ul poate aduce ceva bun, cu maximă promptitudine, fie că vorbim despre oenologi, distribuitori, rețele comerciale, importatori și exportatori, vânzători, critici...

O pasiune de cursă lungă

Sunteți expertă în vinuri, băuturi spirtoase, șampanie. De ce nu și în bere – cea mai consumată băutură alcoolică din lume?

Îmi place berea și, mai ales, apreciez enorm creșterea explozivă a culturii berii artizanale în România. Dar nu aș avea niciodată suficient timp cât să câștig și aici o expertiză similară celei pe care o am în vin. Vorbim despre mii, zeci de mii de etichete gustate, iar la berea artizanală nu vorbim de recolta unui an, ci de fiecare batch al unui producător, care poate veni o singură dată sau de 3-5-10 ori pe an. Îmi imaginez că uneori poate fi greu de înțeles cât de mult timp este necesar pentru a-ți păstra expertiza în vin, câte degustări, vizite la cramă, interviuri, câte analize pe fiecare recoltă – și toate acestea în timp ce continui să citești și să înveți. În vin, orice moment de stat pe loc înseamnă un pas înapoi, iar o pauză prelungită te expune riscului de a deveni irelevant.

De care dintre tipurile de băuturi sunteți pasionată cel mai mult?

„Îmi plac toate lucrurile plăcute“ nu sună bine, dar așa se spunea în Antichitate – sunt om, și nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin. Îmi plac vinurile, dar îmi plac și cele mai multe distilate, cocktailurile surprinzătoare și inovatoare, îmi plac experimentele și descoperirile, îmi place spiritul locului – cum ar fi să vizitezi Japonia și să nu guști un sake sau un shochu?

Ați copilărit în Maramureș, zonă cunoscută drept cea mai frumoasă din România, începând de la peisaje, tradiții, gastronomie, până la celebra pălincă. V-a inspirat locul unde ați crescut să deveniți azi unul dintre cei mai apreciați experți din lume în vinuri și băuturile spirtoase?

În Maramureș se face și vin, ba chiar foarte bun în ultima vreme. Palinca, sincer, nu e de mare ajutor pentru cei care studiază vinul, dar este un exercițiu excelent pentru cei care vor să descopere distilatele. Nu știu dacă alegerea mea are legătură cu peisajele sau gastronomia din locurile natale, dar știu că am avut mereu confortul de a ști că familia mea mă sprijină în toate alegerile pe care le fac. Este important, este relaxant, este tot ce mi-aș fi putut dori.

Fără discriminare în lumea vinurilor

Marinela Ardelean poarta o ie traditionala romaneasca
Vinul românesc și bucătăria italiană, cele două pasiuni ale sale. FOTO: Arhiva personală

Când ați plecat în Italia și de ce? Ce ați făcut acolo și cu ce vă ocupați în prezent acolo?

Am ajuns acolo într-o vacanță, apoi am rămas alături de tatăl meu, care lucra acolo. Pas cu pas, după ce am învățat că vinul nu se bea, ci se vorbește, am ajuns în această lume. Despre cei care lucrează acolo – oamenii sunt oameni peste tot, cu bune și cu rele. Oamenii buni și muncitori sunt respectați sau exploatați și acolo, ca oriunde în lume. Unii au noroc, li se recunoaște munca, sunt avansați, evoluează, învață, alții au nefericirea de a avea un angajator abuziv. Dar, cu mici excepții, cred că românii și-au câștigat respectul pe care îl merită, de oameni muncitori și de ispravă. Că avem și noi uscăturile noastre, care ajung mai repede și mai des prin paginile ziarelor, asta este valabil pentru toate națiile de acolo, până și pentru italieni.

Cum văd italienii vinul românesc?

Despre vin nu pot să spun decât că, atunci când ajunge pe papilele unui profesionist, pe acela nu-l interesează de unde vine vinul, ci dacă e bun. Nu am văzut și nici nu am auzit despre un expert care să declanșeze vinul doar pentru că vine din România – de altfel, majoritatea concursurilor internaționale se desfășoară „în orb“, nu știi ce ai în pahar, așa că lași prejudecățile la o parte. Pe măsură ce află tot mai mulți că avem vin bun, se creează un mic val de simpatie, dar suntem încă la început.

Vinul românesc și bucătăria italiană: That’s amore!

Italienii sunt renumiți în toată lumea pentru mâncarea lor, iar cu toate astea, prima dumneavoastră carte a fost despre cum se poate servi alături de vinul românesc. De ce?

Evident, o mâncare bună merge cu un vin bun. Cel mai bine este să încerci mereu mâncarea locului cu vinul locului, însă astăzi vorbim despre o bucătărie italiană globalizată și despre soiuri de struguri răspândite în aproape toată lumea – Cabernet, Merlot, Pinot Noir, Sauvignon Blanc, Chardonnay... Dar o asociere corectă este mereu plăcută, și am reușit să demonstrez ce aveam de demonstrat la acel moment – că România are vinuri care merită să stea alături de cele mai bune mâncăruri, făcute de cei mai buni bucătari, din cele mai bune restaurante, în contextul uneia dintre cele mai frumoase gastronomii din lume.

Cum a fost primită de cei din România? Dar de italieni?

Cartea a fost bine primită în Italia, în România și internațional, a fost chiar premiată. M-aș fi bucurat, totuși, să ajungă la mai mulți români, dacă stau să mă gândesc la câte restaurante cu specific italian avem în țară.

Cum a fost procesul ca autoare? Experiența cap-coadă?

A fost prima și cea mai mare provocare pe care am avut-o în zona editorială. A fost greu, dar am răzbit și am învățat enorm din acea experiență. Nu pot să spun că următoarele au venit de la sine, dar am învățat despre ce efort este necesar, organizare, planificare, selecția informațiilor.

De asemenea, ați publicat trei volume despre vinul, cramele si podgoriile românești. Chiar sunt atât de multe? Cum au fost primite de publicul pasionat?

Nici atunci nu am reușit să cuprind decât o fracție din ceea ce exista, deși am încredere că am surprins, cu fiecare volum, portretul cât de cât fidel al pieței de vinuri premium. La vremea publicării ultimului volum, aveam puțin peste 200 de crame în țară, astăzi avem aproape 500, apar tot timpul vinuri remarcabile, este deja clar că suntem pe direcția bună. Ca receptare, aș vrea să îi las pe alții să aprecieze, eu doar mă bucur că volumele în cauză încă sunt discutate, că devin referințe pentru iubitorii de vin, mă bucur să le văd în casele pe care le vizitez, în restaurantele în care mănânc. Nu o dată mi s-a spus că lista de vinuri a unui restaurant a fost inspirată de unul dintre volumele mele.

„Mă bucură ochii mirați și fericiți ai celor care descoperă un strugure nou, o cramă nouă“

Vă oferiți serviciile ca expert consultant pentru cine vrea să vă angajeze. Care este profilul clienților dumneavoastră?

Sunt clienți din lumea vinului, evident. Pentru crame, de obicei este vorba de strategie, de la cei noi și, deseori, mici, care doresc să intre pe piață, până la crame mari, care au nevoie de eficientizarea procesului de afaceri sau de poziționare/repoziționare. Sunt și alte servicii, dar acestea predomină. Asta nu înseamnă că nu apar și colaborări în HoReCa, de la liste de vinuri la selecție de furnizori, sau în dezvoltare internațională.

Marinela Ardelean si festivalul ro-wine
Este co-fondatoare a singurului festival de vinuri din țară. FOTO: Arhiva personală

Ce doresc ei de la un consultant? Și, mai ales, care sunt cele mai mari provocări pentru dumneavoastră în munca de consultant?

Oamenii își doresc de obicei un punct de vedere din afară, dar unul informat, nu pe ghicite. Sunt clienți care se abandonează în mâinile tale, clienți care nu vor decât să le confirmi că au dreptate și clienți care vor să exploreze toate opțiunile înainte de a lua o decizie. Fiecare contract are specificul lui. Marea provocare este să te adaptezi fiecărui client. Despre rezultate nu îmi place să vorbesc, dar pot să spun că am deschis piețe în jumătate din lume pentru un client, iar cu un altul nu am ajuns la nicio concluzie după luni de discuții. Deci totul este posibil. Deocamdată mă concentrez mai mult pe proiectele proprii și mențin zona de consultanță mai mult pentru colaboratori vechi.

Ați creat și sunteți co-fondatoarea primului festival internațional de vinuri, RO-Wine. Ce doriți să obțineți cu acest festival?

Intenția rămâne aceeași ca la început – să demonstrez că vinul românesc premium se poate așeza onorabil alături de vinurile lumii, ceea ce orice vizitator al festivalului poate înțelege gustând vinurile participanților. Apoi, este vorba de a crea un spațiu de întâlnire între producători, restaurante și consumatori, pentru că nimic nu este mai important decât o poveste spusă în direct, chiar de la actorul din acea poveste. Fiecare rămâne cu ceea ce a vrut să găsească, din păcate. Sau din fericire. Unii vin doar ca să descopere ce s-a mai întâmplat cu X sau cu Y, alții vin ca să-și extindă orizontul. Unii vin ca să învețe, alții ca să facă afaceri. Câtă vreme fiecare găsește ce și-a propus, eu mă bucur. Dar mă bucur și mai tare când găsesc ceva în plus. Mă bucură ochii mirați și fericiți ai celor care descoperă un strugure nou, o cramă nouă, o asociere nouă. Mă bucură senzația de a pleca mai bogat de la acest festival, senzație pe care mulți, români sau străini, mi-au transmis-o după fiecare ediție.

„Puterea, mintea și voința de a face orice“

Domeniul alcoolului este considerat o lume a bărbaților. Cum e pentru dumneavoastră ca femeie această lume?

Poate că începutul a fost mai dificil, dar au trecut niște ani și nu se mai poate spune că e o lume a bărbaților. Există femei peste tot, de la tehnicienii din vie la oenologi, proprietari de crame, firme de distribuție și restaurante. Acum, femeile nu mai sunt o prezență rară, și se vede și se simte.

Vă considerați sau vi s-a spus că puteți fi un model pentru tinerele femei?

Nu mi-am propus să fiu un model. Mi s-a spus, în unele ocazii, că aș fi, dar nu este acesta scopul meu. Îmi doresc ca fiecare femeie să-și simtă, să își descopere puterea și să își caute destinul, fără teamă și fără ezitare. Dacă traiectoria mea servește drept sursă de inspirație pentru cineva, nu pot decât să mă bucur și să mă simt flatată, dar singura lecție pe care o am de transmis este că voi, doamnelor, aveți deja tot ce vă trebuie. Aveți puterea, mintea și voința de a face orice. Mai trebuie doar disponibilitatea pentru un efort nesfârșit, cu multe greșeli, cu multe realizări, într-un proces de învățare permanentă.

Dacă ați fost desconsiderată în trecut, dacă doriți, puteți povesti cititorilor un episod care v-a făcut să vă simțiți inconfortabil din partea celor din breaslă?

Zi de zi apar situații inconfortabile, dar cred că cea mai dificilă perioadă a fost cea în care mă bucuram de o recunoaștere internațională, dar eram ținta unor atacuri nesfârșite și nejustificate în țară, deși mă hotărâsem deja ca toate eforturile mele să se îndrepte către vinul românesc. După o vreme, m-am obișnuit cu gândul că niciodată nu voi putea mulțumi toată lumea în același timp și că trebuie să-mi văd de drum. Sunt în continuare atentă la critici, constructive sau malițioase, pentru că reprezintă un instrument de evoluție, dar m-am imunizat la „hate“-ul generic.

Viitorul sună a evoluție

La ce să ne aşteptăm mai departe de la dumneavoastră?

Personal, îmi voi vedea de drum. Sper să mă găsiți tot aici, promovând vinul românesc în lume. Sper ca breasla și industria să intre în sfârșit pe panta de evoluție accelerată care se tot întrevede de ceva timp, să ajungem cât mai curând la câteva mii de producători și să avem un punct de pornire sănătos în relația cu piața globală a vinului.

Festivalul UNFINISHED este un festival multidisciplinar și aduce laolaltă oameni din diferite domenii de activitate. Artiști, profesioniști, oameni de afaceri. Dumneavoastră cum vedeți acest cross între diferite culturi, mai ales pentru domeniul acesta?

Orice „melting pot“ este bun, câtă vreme nu este forțat. Cred cu tărie că în asemenea medii se nasc cele mai frumoase idei și, mai mult, că procesul prin care învățăm unii de la alții este mult ușurat într-o asemenea interacțiune între idei și personalități diferite.

Bucătărie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite