Averea primului primar roman al Sighisoarei - inhatata de niste SRL-uri locale

Romania risca un nou proces la Strasbourg. De ani de zile, justitia romana n-a fost in stare sa faca dreptate urmasilor lui Aurel Mosora, primul primar roman al Sighisoarei. Cele doua fiice ale lui

Romania risca un nou proces la Strasbourg. De ani de zile, justitia romana n-a fost in stare sa faca dreptate urmasilor lui Aurel Mosora, primul primar roman al Sighisoarei. Cele doua fiice ale lui Mosora au revendicat dupa '90 dreptul de proprietate asupra Hotelului "Steaua de Aur" din Sighisoara. In 2000, inainte ca justitia sa-si spuna cuvantul, FPS-ul lui Radu Sarbu n-a tinut cont de nimic si l-a scos la privatizare. Hotelul a fost vandut, pentru 200 de milioane de lei, lui Adrian Gherca, afacerist cu oarece influenta pe plan local. Pe langa hotel, Gherca a pus mana si pe Restaurantul "Vlad Dracul" (revendicat de Biserica Evanghelica) si pe popasul turistic "Hula Danes" (revendicat la randul sau de familia Winter). In 1999, in vreme ce fiicele sale, acum septuagenare, bateau pe la portile tribunalelor, Aurel Mosora era facut cu mare pompa cetatean de onoare al municipiului Sighisoara. Ca o recunoastere a meritelor sale din anii 1934-1940 - intre altele, Aurel Mosora este si ctitorul cunoscutei Catedrale ortodoxe - bustul sau, sfintit de un sobor de preoti, a fost pus in fata gimnaziului ce-i poarta numele. Dupa numai un an, noul patron de la hotelul "Steaua" se straduia sa i-l stearga din cartea funciara, unde Aurel Mosora figura ca primul proprietar, in cota de 1/1. Pana in 1948, hotelul servise familiei Mosora si de locuinta, asa ca cele doua fiice isi amintesc si acum de momentul in care cei de la Sfatul Popular au dat buzna pe usa si le-au pus trei zile la dispozitie ca sa-l evacueze. Dupa Revolutie, surorile Mosora si-au imaginat ca statul avea sa indrepte greseala facuta atunci fata de familia lor si le va recunoaste proprietatea asupra hotelului tot la fel de usor precum li-l luasera, adica pe cale administrativa. Pana la urma au realizat ca o simpla instiintare a statului ca poseda un bun furat nu e un motiv suficient de a-l determina pe acesta sa-l restituie. Asa ca, in 1998, surorile Mosora au fost nevoite sa dea in judecata Statul Roman, solicitand retrocedarea imobilului din centrul orasului. Doamnele erau incurajate si de faptul ca o mare parte din fostii proprietari isi castigasera deja terenurile si casele din Sighisoara. Fusese revendicat cu succes pana si sediul Politiei si cel al Spitalului de boli nervoase. Hotelul Steaua, cu cele 121 de locuri de cazare si cu un restaurant frecventat multa vreme numai de maharii locali, era insa un obiectiv mult prea atractiv pentru a fi lasat asa de usor din mana. In timp ce reprezentantii surorilor Mosora bateau tribunalele, FPS-ul se pregatea sa vanda partea sa din societatea de stat ce administra "Steaua", SC ROMBURG SA. Doamnele Mosora au instiintat imediat si FPS-ul de faptul ca cel mai important activ al ROMBURG SA este in plin proces de revendicare. Raspunsul primit de la Directia Turism Comert a FPS, sub semnatura directorului Dinel Saizu, le-a lasat fara replica. FPS-ul sustinea ca "nu a fost si nu este proprietarul bunurilor din patrimoniul societatii ROMBURG SA, deoarece in cazul societatilor comerciale, bunurile se afla in proprietatea acestora, deci unicul proprietar actual al hotelului Steaua este SC ROMBURG SA." FPS-ul mai spunea ca nu se poate opri din elanul sau in a face privatizare asa ca, "va recomandam sa insistati in continuare in demersurile dv. catre instantele de judecata pentru recunoasterea dreptului dv. de proprietate." La licitatie a fost simplu: persoana fizica, Adrian Gherca, a licitat impotriva firmei sale "SC Printul Dracula SRL", firma pe care o detine impreuna cu ginerele sau. A castigat SRL-ul sau, ce a fost reprezentat de Dorel Mehes in tripla calitate de actionar, director comercial la SC Printul Dracula SRL, si director general la SC ROMBURG SA. Doamna Alexandrina Elena Mosora ne-a declarat ca, dupa licitatie, a sunat-o Adrian Gherca. Acesta i-a oferit o camera in hotel, promitandu-i ca va avea grija de dumneaei. "L-am refuzat, intrebandu-l in ce calitate ma suna. Dupa un an a sunat-o si pe sora mea, inainte de un termen de judecata la Curtea de Apel. A sfatuit-o sa renunte, spunand ca un proces la Strasbourg ar costa-o foarte scump. Noi nu vrem bani, nu vrem despagubiri. Vrem ca statul sa ne reconstituie dreptul de proprietate asupra hotelului ce a fost pentru noi si locuinta si facem acest lucru in memoria tatalui nostru." Din pacate, pe domnul Adrian Gherca nu l-am putut contacta, in ciuda insistentelor noastre.