VIDEO Cotabiţă: „După Revoluţie s-au pierdut idolii“

Gabriel Cotabiţă

Cântăreţul lansează astăzi CD-ul „Fărâme de tandreţe“, primul album solo după o pauză de 13 ani. Printre piesele de pe album se numără şlagăre precum „Domnişoară, nu pleca“ şi „Prima iubire şi ultima“. Lansarea va avea loc la Cora Pantelimon, de la ora 18.30.

L-am întâlnit pe Gabriel Cotabiţă la o cafenea din centrul Bucureştiului. A intrat grăbit, vorbind la telefon. „Te las, am un interviu", opreşte brusc conversaţia cu Mihai Bendeac, un bun prieten al său.

Umorul lui Cotabiţă e molipsitor. Nici chiar chelneriţa, pe seama căreia glumeşte „blând", nu se supără. „Aş vrea un ceai negru", spune artistul. „African sau cu vanilie?", întreabă ea. „Da!", vine răspunsul care smulge un prim zâmbet.

„Hai să începem, Mă ţineţi mult? Sunt ocupat", glumeşte din nou cântăreţul. Prima întrebare îl „aruncă" într-o zonă uşor nostalgică. „Au trecut 13 ani de când am lansat ultimul album solo, «Viaţa e un cazino»", spune Cotabiţă, explicând şi motivele pentru care lansarea are loc abia acum.

După 20 de ani

„Albumul ar fi trebuit să iasă în 2006, când am renunţat la un concert aniversar prin care sărbătoream 20 de ani de carieră. Nu aveam nostalgia timpurilor trecute, poate şi pentru că eram implicat într-un proiect «viu» (trupa VH2 - n.r.). N-am vrut să fac un fel de Dumas reinventat.

D'Artagnan n-a putut să vină", glumeşte el. Însă presiunea a devenit din ce în ce mai mare, după cum mărturiseşte, iar publicul, fanii, prietenii au început să-l „bată la cap" să scoată un album cu marile sale hituri.

„În ultima perioadă, foarte multă lume s-a repezit să scoată discuri bestof, numai că multe dintre personajele respective n-au avut nimic best. Cariera lor a fost ori foarte scurtă, ori lipsită de substanţă. În România, şlagărele mari sunt foarte puţine. Eu am fost un om norocos, am avut piese bune de la oameni talentaţi, texte la fel de bune. Tot ce-am cântat am trăit, iar asta mi-a dat un mare avantaj faţă de colegii mei de breaslă: am fost credibil", mărturiseşte cântăreţul.

„Fărâme de tandreţe" e o colecţie de 15 cântece de dragoste, dar nu-l consideră un bestof, deşi include unele dintre marile sale hituri - „Domnişoară, nu pleca" şi „Prima iubire şi ultima". Două melodii nu au fost niciodată incluse pe un disc: „Balada timidului etern", cu care a câştigat trofeul Mamaia în 1998, şi „Mai trece o noapte". „E un album despre feţele iubirii", spune Gabriel Cotabiţă.

Despre dragoste vorbeşte cu o naturaleţe pe care rar o întâlneşti în showbizul actual, când artiştii sunt sfătuiţi de PR să ofere ca răspuns invariabilul „nu comentez". „Da, cânt despre dragoste. Sunt crâmpeie, fărâme, bucăţele de iubire din iubirea aceea uriaşă. Pe care eu nu am întâlnit-o", mărturiseşte artistul.

O lecţie de viaţă

De câteva ori pe parcursul interviului devine ludic, iar jocul preferat e cel cu cuvintele. Îi place să vorbească, recunoaşte asta.

Orice artist are o lecţie de oferit? „În România, te poţi numi artist foarte uşor", spune Cotabiţă. Un artist adevărat, fac precizarea, menţionând că validarea cea mai importantă vine, cel mai probabil, din partea publicului. „Ai ascultat vreodată Salieri? A scris nişte lucruri minunate, a fost un mare compozitor. Singura lui problemă a fost faptul că a fost contemporan cu Mozart", spune artistul, încercând să explice gusturile publicului.

Adică Mozart a fost un fel de Moga al vremurilor lui, păstrând proporţiile, evident? „Nici Mozart nu era foarte înalt, aşa că proporţiile sunt păstrate", îşi încheie „pledoaria" Cotabiţă.

Nu uită însă să răspundă şi devine serios când spune că „orice artist trebuie să transmit un mesaj, să ofere o lecţie". Lecţia lui Gabriel Cotabiţă: „Când faci un lucru, să-l faci cu bună-credinţă, de la început. Însă cel mai important e să înveţi să o iei de la capăt. O spune un om care a făcut asta de multe ori, fie pe plan profesional, fie pe plan personal", încheie artistul.

Record la Mamaia

Un reper în cariera lui Gabi Cotabiţă este Festivalul de la Mamaia, unde deţine titlul de cel mai titrat artist, cu peste 20 de premii. Dar mai reprezintă astăzi Mamaia o miză? „Când concuram eu, era o miză. Era «acum ori niciodată». Dădeam ce aveam mai bun, pentru că atunci altă soluţie nu aveai", spune artistul. „În România dai examen mereu, ai nevoie de confirmare de fiecare dată când urci pe scenă, nu contează că ai în spate o carieră de zeci de ani.

Publicul nostru e foarte critic. Nimeni n-a îndrăznit să se ia de Madonna în toată Europa, am făcut-o noi", continuă el. „Din păcate, festivalul de la Mamaia este acum un motiv de orgoliu local. În fiecare an nivelul scade pentru că nu mai există o miză. Câştigi ca să ce?", întreabă, retoric, cântăreţul.

Vechi şi nou pe scena muzicală

Gabriel Cotabiţă nu crede în conflictul dintre vechi şi nou, în prejudecăţile care divizează artiştii în două „tabere": vechea şi noua generaţie. „Mă întreba Moga deunăzi: «Din vechea generaţie cine a supravieţuit, în afara ta?» I-am spus că trebuie să pună problema altfel: cine va supravieţui din noua generaţie. Problemele generaţiei mele au apărut prin 1996. Eu şi colegii mei nu ne mai «băteam» între noi, ci am fost nevoiţi să facem faţă noului val care venea peste noi. Unii au reuşit să facă pasul în faţă şi să meargă mai departe, alţii nu. Aşa e peste tot în lume. E trist, dar aşa se întâmplă", mărturiseşte Cotabiţă.

Susţine însă că nu are prejudecăţi şi că ar lucra oricând cu un artist tânăr. „Aş face un duet cu oricine, problema ar fi să poată ei face duet cu mine", spune el, zâmbind uşor maliţios, cu subînţeles.

„Dacă s-a pierdut ceva după Revoluţie, s-au pierdut idolii, marile vedete. Pe vremuri, când erau spectacole cu Angela Similea, Mirabela Dauer sau Dan Spătaru, era şi poliţia călare afară. La spectacolele pe care le susţineam alături de Loredana se suiau şi pe pereţi numai să ne vadă. Toţi plăteau bilete", îşi aminteşte cântăreţul. Deşi pare că are nostalgia acelor vremuri, Gabriel Cotabiţă încheie optimist şi spune zâmbind că a învăţat să nu mai trăiască sub imperiul lui „ce-ar fi fost dacă", că a învăţat să privească lucrurile relaxat şi detaşat.