Filmul lui Cristian Mungiu, mare succes la Milano

Pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" i-a familiarizat pe italieni cu realităţile crude ale "Epocii de Aur" "Admirabil", "Incredibil", "Şocant", acestea sunt cuvintele cu care au

Pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" i-a familiarizat pe italieni cu realităţile crude ale "Epocii de Aur"

"Admirabil", "Incredibil", "Şocant", acestea sunt cuvintele cu care au ieşit din sala Colosseum din Milano peste o mie de spectatori, majoritatea italieni, dar şi imigranţi români, care au vizionat filmul românesc considerat cel mai bun la Cannes în acest an. Filmul a rulat în premieră la Milano marţi, chiar în prima zi a săptămânii dedicată de regiunea Lombardia filmelor prezentate la Cannes.

"4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" i-a adus pe italieni mai aproape de ce a însemnat "Epoca de aur" şi viaţa gri în Bucureştiul anilor '80. Spectatorii, care au plătit pentru un bilet 7 euro, au urmărit într-o linişte totală cele 113 minute ale filmului, şi doar din când în când se mai auzea câte un oftat. La final, unii au aplaudat, alţii au rămas ţinutiţi în scaune, iar alţii nu au ştiut cum să iasă mai repede din sală şi să respire, adânc, aer. Protagoniste sunt două studente într-un campus, în România lui 1987. Filmul se derulează încet-încet, începând cu discuţii în camera de cămin a celor două studente şi purtând spectatorul pe căi nebănuite. Filmul de "Palme d'Or" nu se lasă descoperit. Se creează mereu tensiune, planurile se succed cu dialoguri uneori absurde, italienii găsind chiar "battute" (n.r. - glume) în drama care se derula pe ecran. Unii, simpli spectatori, au susţinut chiar că talentul celor două actriţe, Anamaria Marinca şi Laura Vasiliu, "a făcut toţi banii".

Abia la jumătatea filmului spectatorii descoperă cum va fi folosită camera de hotel dublă închiriată de una dintre protagoniste. Bruneta Găbiţa trebuie să avorteze, iar blonda Otilia trebuie să facă să dispară corpul fetusului, dezvoltat atât cât spune şi titlul filmului. Cutremurătoare momentele în care, ajunsă la momentul avortului, Găbiţa Drăguţ aşteaptă speriată ca Domnul Bebe să îi introducă în vagin sonda care îi va declanşa avortul sau când, pentru câteva secunde bune, imaginea surprinde doar rămăşiţele unui fetus, expluzat pe un prosop alb într-o baie din-tr-un hotel, închiriată de două studente.

Au fost câteva cazuri reale de românce tinere, care, venite în Italia, au născut şi au abandonat copii aruncându-i pe geam sau într-o pungă de plastic, la ghena de gunoi. În filmul lui Cristian Mungiu, Otilia se debarasează de fetus la etajul 10 al unui bloc de periferie. Pelicula i-a apropiat mai mult pe italieni de sensibila problematică a avortului într-o epocă "de aur" în care o întrerupere de sarcină, care ar fi putut costa până la 3.000 lei, în 1987, se plăteşte în natură, nu doar de pacientă, dar şi de cea mai bun prietenă a sa, nevoită să suporte până la capăt şi să fie victimă directă în drama unui avort ilegal, făcut la 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile.