Vlad Craioveanu: „Mi-e teamă că idioţii vor vota din nou nişte penali, ceea ce mă frustrează. Am o ură echidistantă faţă de toţi politicienii“ VIDEO

Vlad Craioveanu urăşte politicienii în egală măsură FOTO Eduard Enea

Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, realizatorii programului „Be Smart“ de la Smart FM, au fost prezenţi în studioul Adevărul Live, unde au vorbit despre radio, muzica de nişă şi cea comercială, dar şi despre politică.

Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai importante declaraţii făcute la Adevărul Live de Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, pe care îi puteţi urmări în fiecare zi la Smart FM, de la ora 16.00. 

Despre Smart FM şi emisiunea „Be Smart“

Vlad Craioveanu: Cea mai bucuroasă fază la acest radio este că domnul Marius Tucă ne-a dat libertatea de a spune absolut ce vrem despre absolut oricine, periculos pentru unii, dar bucuros pentru alţii.

Manuel Dinculescu: Noi ne cunoaştem de foarte mult timp, dar ne-am împrietenit în urmă cu patru ani, când am început proiectul acela de matinal, care a murit în glorie, dar nu asta e problema. Am ajuns să ne cunoaştem atât de bine încât putem aborda absolut orice subiect, pentru că ştiu ce-l enervează, ştiu cum să i le servesc, ştiu cum să-l potolesc, cum să-l calmez. Iar proiectul „Be Smart“ e cumva o întoarcere în lumea asta în care presa, nu că moare, dar e într-o stare de hibernare oarecum. Noi ne-am gândit să ne întoarcem cumva la originile radioului, la radioul făcut din pasiune, făcut teoretic fără reguli, la radioul care nu este „a fost piesa, urmează piesa, ce frumos e afară.“ Ne-am săturat de şabloane, totul este un şablon în momentul de faţă, acum majoritatea radiourilor au un şablon pe ele, nu ies din litera aia de lege. Încă lucrăm la asta, dar proiectul este foarte tare şi foarte ambiţios. Vrem să facem radioul ăla simţit, radioul cu feeling, radioul în care să nu conteze o politică editorială, în care să nu ni se spună să nu vorbim de anumite lucruri pentru că sunt tabu sau se supără ascultătorii. Suntem doi oameni cât se poate de normali, cu aceleaşi probleme existenţiale ale tuturor românilor. El este partea mai acidă şi eu sunt exact opusul, ne completăm. Aşa suntem şi în viaţa de zi cu zi şi poate d-aia echipa este atât de sudată.

La alte radiouri mi s-a impus să fiu cumva, să am un program şi pe gustul patronatului, şi pe gustul ascultătorilor. La Smart FM ni s-a dat libertatea de a spune absolut ce vrem despre absolut oricine, periculos pentru unii, dar bucuros pentru alţii Vlad Craioveanu, realizator radio

Vlad Craioveanu: Programul e axat foarte mult pe personalităţile noastre şi lucrul ăsta se simte. Îmi spuneau nişte oameni: „Băi, dar la alte radiouri parcă nu ai fost chiar aşa.“ Păi nu am fost chiar aşa pentru că mi s-a impus să fiu cumva, au fost nişte limite, iar eu a trebuit să mă descurc, să am un program şi pe gustul patronatului şi pe gustul ascultătorilor. A fost destul de dificil, pentru că ascultătorii te prind când eşti fake, când nu eşti sincer cu ei şi le vinzi bulshit-ul pe care îl vrea patronatul. Şi trebuie să faci un compromis să-i mulţumeşti şi pe ascultători şi pe patron. Acum sunt foarte fericit pentru că nu mi s-a mai impus nimic. Am o ură echidistantă faţă de toţi politicienii din România, nu pot spune că-l urăsc mai mult pe unul şi mai puţin pe altul, îi urăsc la fel pe toţi, sunt corect din punctul ăsta de vedere. Mai mult de atât ce să-mi ceri?

Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, în platoul Adevărul Live FOTO Eduard Enea

Despre publicul de radio

Manuel Dinculescu: Nu s-a schimbat foarte mult muzica, noi vrem să ieşim total din zona comercială a radioului clasic din România, vrem să ne îndreptăm către partea uitată. Credem că avem foarte multe melodii şi piese care nu sunt difuzate pe nicăieri, am testat şi am văzut că publicul chiar cere genul acesta de muzică, nu putem vorbi de un format anume în care ne încadrăm, ci pur şi simplu vrem să le arătăm oamenilor că există şi altceva în afară de tabloide, de scandal, de a ţine partea cuiva. Asta e interesant la show-ul nostru, în timp ce Vlad este partea aceea a românului care vrea să taie în carne vie şi să combată efectul, eu sunt mai cerebral, vin şi spun: „stai puţin că efectul respectiv are şi o cauză, hai să vorbim şi puţin despre cauză.“ Ne îndreptăm încetul cu încetul către conţinutul original.

Vlad Craioveanu: Ideea e că încercăm să facem o selecţie cât mai bună de informaţii, unele sunt comune pentru că aia e ştirea pe ziua respectivă, dar în rest eu zic că am personalizat cumva informaţiile pe care le dăm.

Vrem să le arătăm oamenilor că există şi altceva în afară de tabloide, de scandal, de a ţine partea cuiva Manuel Dinculescu, realizator radio

Vlad Craioveanu: E naşpa când îi prinzi pe ăia deja spălaţi pe creier, pentru că nu ai ce să le faci, adică i-au spălat atât de tare pe creier încât nu-i mai revigorează absolut niciun produs mediatic existent în România, ei vor mizeria cu care au fost învăţaţi şi dacă încerci să-i pui puţin pe gânduri se enervează, pentru că îi scoţi din liniştea aia a lor cu care s-au obişnuit.

Manuel Dinculescu: E un picuţ riscant, pentru că din punct de vedere comercial toată lumea îşi doreşte like-uri, share-uri, privitori, ascultători. Când se fac focus grupurile, toate sondajele de opinie, research-urile pe anumite zone, foarte puţini sunt cei care îi întreabă pe cei care nu consumă deloc produsul respectiv, nu-i întreabă nimeni de ce, care este motivul. Partea aia este ignorată. Drumul nu e deloc uşor, dar în acelaşi timp publicul ăla e uitat, dar noi vrem exact acel public care a uitat să asculte radio, care nu mai e interesat să asculte radio pentru că îl priveşte ca pe ceva foarte comercial şi desuet cumva şi pe cei care nici măcar nu au apucat să asculte radio vreodată, pentru că tineretul de azi consideră radioul foarte vechi. Este ca şi când am privi noi acum la un magnetofon. Ne ascundem sub umbrela „noi dăm ce vrea publicul.“

Vlad Craioveanu: Asta e o comoditate a directorilor de programe, e o incompetenţă crasă de care dau dovadă. E mult mai simplu, decât să-ţi educi publicul mai bine îl conservi prost şi-l foloseşti. E util când te gândeşti şi e tentant în acelaşi timp, dar contribuţia ta la evoluţia societăţii e zero.

Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, despre secretele şi provocările unui post de radio 

Despre muzica de nişă şi cea comercială

Vlad Craioveanu: Nu e niciun avantaj, ai un playlist, îl respecţi, dar avem voie să ne dăm şi cu părerea, să venim şi cu sugestii, ceea ce este minunat, dar încerci să lucrezi pe formatul respectiv. Dacă m-ai fi pus la un radio cu muzică populară nu ştiu dacă m-ar fi ajutat prea mult formatul. Dacă pe mine nu mă deranjează muzica, şi eu sunt destul de existent, mă gândesc că nici pe alţii nu îi deranjează.

Manuel Dinculescu: Şi muzica underground are hiturile ei, în momentul în care faci un post de radio underground şi difuzezi nişte muzici pe care nici măcar tu nu le înţelegi, atunci şansele sunt zero. E o teorie care spune că radioul este 80% matematică, 20% inspiraţie, în momentul de faţă în care vorbim de avalanşa de conţinut original, cred că procentele sunt un pic mai jos, respectiv şablonul este undeva la 50-60% şi restul vine inspiraţia respectivă.

Vlad Craioveanu: Eu cred că e 90% inspiraţie şi 10% matematică. Am întâlnit radiouri care lucrau foarte corect din punct de vedere tehnic, ireproşabil, dar fără nicio sclipire şi mi se părea ca un robot.

Manuel Dinculescu: Eu cred că orice lucru pe care îl faci în viaţă, că ţine de business sau de viaţa personală, o faci după capul tău, după crezul şi instinctul tău până la un moment dat, pentru că la un moment dat devine serios şi trebuie să respecţi nişte reguli scrise sau nescrise.

De ce radiourile nu promovează toată muzica existentă în România

Vlad Craioveanu: Asta mi se pare stupid, radiourile nu promovează toată muzica din România pentru că au nevoie de nişte încasări, asta ar trebui să o facă radioul de stat, pentru că plătim abonament, sau mai există alternativa de a face un astfel de radio pe internet. Par frustraţi aşa un pic.

Manuel Dinculescu: Mie mi se pare un pic comunistă ideea asta. De ce oamenii din underground nu-şi fac o medie a lor în care să-şi promoveze proiectele lor? Pentru că până şi ei în underground-ul lor au nişte probleme în a înţelege foarte bine business-ul ăsta. De exemplu, la noi la radio cum ne dăm seama că ceea ce facem e bine? Noi ne ascultăm emisiunile şi încercăm să ne punem în postura ascultătorului şi să ne dăm seama dacă nouă ne-ar plăcea anumite lucruri. Pe internet nu te împiedică nimeni să-ţi faci orice fel de radio.

Vlad Craioveanu: Eu înţeleg şi genul ăsta de artist, e vorba de sinceritatea faţă de el şi faţă de ceea ce creează şi nu vrea să facă niciun fel de compromis, dar atunci trebuie să înţeleagă că este o cale mai greoaie de a ajunge la succes prin felul ăsta de a fi. Dar şi când ajungi, te uiţi în oglindă şi eşti imaculat, n-ai ce să-ţi reproşezi.

Manuel Dinculescu: Asumă-ţi cumva arta pe care o faci, pentru că nu poţi să faci artă greu vandabilă şi în acelaşi timp să te plângi că de ce nu se vinde. Dacă faci artă pe care nu o înţelege nimeni, atunci asumă-ţi că poate vei muri sărac sau poate peste ani operele tale se vor vinde pentru câteva milioane. Sau plăteşti nişte oameni care să te facă puţin cunoscut publicului consumator de astfel de lucruri.

Despre educaţie şi radio

Vlad Craioveanu: Radioul ar trebui să aline, să fie ca un pansament pe inimă,  ca un prieten care nu te deranjează niciodată, e o entitate pe care nu o vezi, e un spirit care e alături de tine tot timpul şi încearcă să-ţi aline anumite stări. Şi informaţia naşpa pe care o prezinţi pe radio nu are acelaşi impact dacă ai da-o pe TV, digeri mai uşor toată informaţia dată pe radio.

Manuel Dinculescu: Eu nu am crezut niciodată că media educă pe cineva, şcoala ar trebui să fie cea care te educă şi care ar trebui să-ţi deschidă apetitul spre descoperiri, media te informează. Ce poate face presa e să-ţi dea nişte hint-uri, bă vezi că a apărut un film bun, du-te şi priveşte-l, sau o carte tare, pune mâna şi citeşte-o. Rolul presei e să te îndemne să faci nişte lucruri, nu poate nimeni să-ţi bage cultura în dubă cu forţa.

Despre proştii care devin „senzaţie“ pe internet

Vlad Craioveanu: Ştii de ce ajung idioţii ăştia să producă râsete sau alt gen de reacţii? Pentru că am observat eu la România că oamenilor întotdeauna le-a plăcut să vadă la televizor sau în presă oameni un pic mai proşti decât ei şi se amuză. Pe când suedezii cred că au o altă gândire: băi, ia uite cât de prost e ăsta, cred că e vina societăţii că e în stadiul ăsta de prostie, hai naibii să facem ceva să-l aducem în rând cu lumea. Românul are o hateăreală românul.  

Manuel Dinculescu: E şi chestia asta, dar cred că e şi un lucru pe care îl avem scris în ADN-ul nostru, această tendinţă de voyeurism. Să te uiţi în curtea vecinului să vezi ce face şi fie râzi de el că e prea prost, fie eşti invidios.

Despre Biserică şi politică

Vlad Craioveanu: Biserica e o unealtă politică în primul rând şi bineînţeles că politicienilor le convine că Biserica îi păstrează la un nivel mai scăzut pe oameni, pentru că aşa sunt mai uşor de manipulat şi obţin mai uşor voturile cu ajutorul ei. De ce se virează atâţia bani în Catedrala Mântuirii Neamului. Uite, m-am enervat puţin pe Cioloş, deşi îmi place de el, a făcut campanie de strângere de fonduri pentru Cuminţenia Pământului, dar un spital pentru arşi nu a făcut. Poate nu e timpul trecut. Oamenii mor în ziua de azi din cauza infecţiilor.

Manuel Dinculescu: Se face un an de la Colectiv, ţi se pare cumva că în România anului 2016, la 26 de ani de la Revoluţie, ţi se pare că în România se face ceva concret? Nu! Avem un primar care este dat jos şi este anchetat pentru cu totul şi cu totul altceva, avem nişte patroni de club, un pirotehnist, ISU cu care nu ştim ce s-a întâmplat. Practic nu avem nimic. Sigur e superb să spui „corupţia ucide“, bun, dar corupţia cine e? Suntem noi! Dar a combătut cineva cauza?

Vlad Craioveanu: Sunt oameni în ţara asta care nu se pot descurca fără corupţie. Dacă se distruge sistemul pilelor din România se sinucid mulţi.

Manuel Dinculescu: România nu ştie să finalizeze şi nici să fie unită.

Vlad Craioveanu: Nu ştim nici să învăţăm din greşeli. Nu ştim să ne poziţionăm după o astfel de strategie.

Vlad Craioveanu: Clasa politică e execrabilă, nu aş vrea să generalizez, pentru că prin marea asta de cârnaţi mai răsare şi câte o lumină aproape stinsă, dar nu aş vrea să o sting de tot şi să-i bag pe toţi în aceeaşi oală. Eu le doresc mult succes tinerelor speranţe din politica actuală, îmi place şi-l susţin pe Vlad Voiculescu, îi doresc să rămână cât mai mult. Sunt câţiva, am şi dubii la adresa unora, dar nu mă pronunţ până nu o comit.

Manuel Dinculescu: Clasa politică din România cred că este o reflexie cumva a poporului român, a ceea ce facem şi gândim noi şi poate că e timpul ca poporul român să înţeleagă că trebuie să ne schimbăm puţin şi mentalitatea asta egoistă.

Vlad Craioveanu: Şi mi-e teamă că idioţii vor vota din nou nişte penali, ceea ce mă frustrează pe mine ca cetăţean al României, pentru că aş vrea să fiu reprezentat de alţii. D-aia cred că e adevărata faza aia: aveţi politicienii pe care vi-i meritaţi şi uneori, când sunt supărat şi furios, chiar asta cred. La cât cretini sunt în ţara asta, vă meritaţi soarta, ăia sunt reprezentanţi pentru giboni. Uitându-mă la clasa politică şi la alegătorii ei, noi nu o să fim niciodată number 1, ce e pe primul loc e reprezentativ.