Bogdan Chiriţoiu, managerul canalelor documentare Digi: „Publicul român cere constant o alternativă la programele de entertainment de duzină“

Bogdan Chiriţoiu l-a descris pe românul care se uită la documentare

Bogdan Chiriţoiu, managerul canalelor documentare din portofoliul RCS&RDS, a vorbit despre costuri, achiziţii, dar şi despre profilul telespectatorului român care urmăreşte astfel de producţii de televiziune.

Pe o piaţă de televiziune care promovează non valoarea, Bogdan Chiriţoiu spune că a făcut un pariu: poate aduce documentare de calitate care să fie apreciate de public. Managerul canalelor documentare Digi World, Digi Life si Digi Animal World a explicat pe ce criterii sunt achiziţionate documentarele, a dezvăluit că Digi are în plan să producă astfel de formate în următorii doi ani şi a conturat profilul privitorului român de documentare.

Cele trei canalele de documentare Digi difuzează producţii care se bucură de un mare succes. De unde faceţi achiziţia de documentare?

Bogdan Chiriţoiu: Piaţa internaţională de film documentar este foarte „vie“, fiind mereu plină de surprize. Dinamica este dictată de expansiunea noilor medii de difuzare şi mă refer la canalele non lineare de tip VOD, printre altele, dar şi de o constantă cerere a publicului pentru alternative la „consumerismul TV“, adică programele de entertainment de duzină. Piaţa internaţională abundă de idee proaspătă şi mai ales etalează o putere incredibilă de producţie dublată de un talent apreciabil de a atrage finanţări, de multe ori uriaşe. Anual, piaţa de documentar creşte semnificativ, apar noi producători, independenţi sau nu, şi implicit proiecte noi. Dacă ar fi să vedem prin „ochii“ canalelor documentare Digi, deci pe tematicile asumate de cele trei canale documentare ale RCS& RDS, vorbim de câteva mii de ore de premiere care virtual „aşteaptă“ difuzarea şi în România. Din acestea probabil câteva sute sunt producţii absolut remarcabile, iar dintre ele multe sunt achiziţionate şi difuzate de canalele noastre prin parteneriatele deja notorii cu majoritatea „greilor“ din piaţa internaţională. Da, piaţa internaţională este un generator de content de mare calitate, iar pieţe ca cea britanică, franceză, scandinavă sau germană, şi nu numai, sunt lideri cu vechi state şi mare experienţă atât în producţie, cât şi în difuzare.

Care sunt criteriile după care achiziţionati documentare externe?

Achiziţia şi programarea de televiziune sunt aproape matematică. Cifrele spun totul, şi înainte, şi după, adică şi cele care definesc o producţie – bugetul de producţie, cifrele de audienţă realizate în alte teritorii –, dar şi cifrele pe care le generează acel produs pe care l-ai difuzat. Dar asta nu este totul. Ca să înţelegi cum gândeşte o naţie trebuie să trăieşti cu ea. Echipa noastră de achiziţie gândeşte local şi vede multiteritorial. Urmărim trendurile, studiem piaţa, discutăm cu oamenii şi mai ales ascultăm ce au de zis. Aşa ne vin idei, aşa ne dăm seama că este nevoie, că „se cere“. De multe ori luăm decizii grele, să iei un anumit titlu, extrem de nişat, este întotdeauna o decizie grea, dar când ştii că există un grup de pasionaţi care n-ar dormi nopţile ca să vadă un film de interes pentru pasiunea lor, nu ai cum să-l ignori. Îl iei, îl promovezi şi eşti sigur că ai făcut pe cineva fericit. Tehnologia ne-a venit însa în ajutor, încă o dată. Serviciul nostru on demand, DigiPlay, oferă un pachet impresionant de documentar şi aşa am rezolvat şi o parte a problemelor legate de filmul documentar de specialitate, de nişă şi nu numai. DigiPlay se laudă cu un volum de sute de ore de documentar, reîmprospătat lunar, care alături de canalele documentare dau şansa publicului de a vedea lumea în adevărata ei măreţie, simplu şi la obiect, prin intermediul filmului documentar de calitate.

Aveti şi o serie de producţii proprii, una dintre ele, „Frontierele luminii“, bine primită de public. Veţi continua şi în 2016 acest tip de producţii?

Producţia proprie este o linie de business pe care RCS&RDS a ales să o dezvolte şi în domeniul documentarului sau al reportajului. Fiindcă aminteaţi de proiectul „Frontierele luminii“ pot să vă spun că echipele de producţie au fost prezente în şantierul de la Măgurele încă de la „prima cazma“ şi vor continua să urmărească acest proiect extraordinar pe toată durata desfăşurării construcţiilor şi punerii în funcţiune a laserului. Ca să vă dezvălui un secret, fiind un proiect atât de interesant, ne-am propus să urmărim permanent activitatea ELI şi după ce va fi 100% operaţional. Vom face acest lucru din respect pentru implicarea românească în acest proiect global, dând totodată şansa publicului român să trăiască emoţia unui lucru nemaiîntâlnit aproape în timp real. Canalele documentare Digi au reintrodus talkshow-ul de ştiinţă şi de istorie în oferta televiziunilor din România. Şi asta în mod constant, promovând prin brandurile DigiPedia Ştiinţa şi DigiPedia Istorie subiecte de mare interes, din nou, alternative serioase la o ofertă mult subţiată din perspectiva calităţii şi volumului pe această nişă, şi aici mă refer în general la spaţiul mediatic autohton. Vom continua această tendinţă pentru că feedbackul pieţei româneşti este unul extraordinar. Avem planuri de producţie şi pentru 2016 şi 2017. Vom diversifica, dar vom şi continua ceea ce am început: seriile „Portrete“, „Ingrediente“ şi altele.

Documentarul în România pare o specie pe cale de dispariţie. Cum arată telespectatorul canalelor de documentare Digi?

Spectatorul de documentar trăieşte printre noi, îl întâlnim la supermarket sau ne face cu mâna din microbuzul şcolii, este în spatele unui ghişeu, dar ne ciocnim cu el şi la Operă, râde la o comedie bună, dar se uită şi în fiecare vineri seară la talk-show-ul lui Alexandru Mironov. A devenit deja un şablon să tot spunem că publicul nostru are între 7 şi 70 de ani. Sună fals, dar aşa este. Cert este un lucru însă: publicul nostru se declară plictisit de ceea ce vede la televizor şi acum caută altceva sau acel ceva care să-l convingă că nu pierde vremea la televizor, că face un lucru util pentru sine, că-şi îmbogăţeşte universul. Cred că din ce în ce mai multă lume începe să gândească aşa, ceea ce este o adevărată minune.