Garry Beers, basist și cofondator INXS: „România este o țară pur și simplu uimitoare“ EXCLUSIV
0Formația australiană INXS nu a impresionat doar publicul și amatorii de muzică, ci și pe cei mai titrați artiști ai tuturor timpurilor, precum trupa Queen, alături de care au susținut nenumărate concerte.
O trupă cu o muzicalitate aparte și cu melodii ce au cucerit milioane de fani, INXS a fost fondată în 1977, în Sydney, devenind cea mai cunoscută trupă rock australiană, bineînțeles, după AC/DC. În 2022, membrii formației cu un ochi au râs și cu celălalt au plâns: s-au împlinit 45 de ani de la înființare și 25 de ani de la moartea solistului Michael Hutchence.
În interviul exclusiv acordat pentru „Weekend Adevărul“, primul acordat vreodată unei publicații din Europa de Est, Garry Beers, basistul și fondatorul trupei, a vorbit despre începuturile sale în muzică, despre INXS și amintirile legate de Michael Hutchence, precum și despre singurul concert pe care trupa l-a susținut în România, la Festivalul Cerbul de Aur, în 2001.
Coleg de școală, apoi prieten și cofondator de trupă cu frații Hutchence
Născut în 1957 și membru fondator al INXS, Garry Beers este considerat unul dintre cei mai buni basiști din lume. A crescut în Sydney, Australia, urmând același liceu ca frații Farris și Michael Hutchence, cu care avea ulterior să se împrietenească și să formeze trupa INXS.
Inițial, în adolescență, Garry Beers a cântat la chitară acustică, având o trupă la liceul din Sydney unde învăța. În scurt timp, în urma unui pariu pierdut, Garry a trecut la chitară bass, talentul său fiind rapid remarcat.
O trupă cu o muzicalitate aparte și cu multe melodii ce au cucerit milioane de fani, INXS a fost formată în 1977 la Sydney, în Australia, avându-i membri fondatori pe Garry Beers, Andrew Farris, Jon Farris, Tim Farris, Kirk Pengilly si solistul Michael Hutchence. Formația era cu atât mai sudată cu cât toți componenții ei erau prieteni din liceu. Inițial cunoscută pentru stilul new wave, INXS a dezvoltat ulterior un stil rock ce includea și elemente dance și funk.
În 1984, trupa INXS a ajuns în topurile americane pentru prima oară, cu melodia ”Original Sin”. În 1985, albumul ”Listen Like Thieves” ajunge până pe locul 11 în topurile muzicale din Statele Unite. INXS a dat lovitura în 1987 cu albumul ”Kick”, cel de-al șaselea album al trupei. Albumul a ajuns până pe locul trei în prestigiosul top Billboard 200 în America, rămânând în top nu mai puțin de 81 de săptămâni. Iar patru dintre melodiile de pe album au ajuns în Top 10 Billboard: ”Need You Tonight” (locul 1), ”Devil Inside” (locul 2), ”New Sensation” (locul 3) și ”Never Tear Us Apart” (locul 7).
Confesiunea lui Gary Beers
„Weekend Adevărul“: Anul trecut, pe 16 august, s-au împlinit 45 de ani de la înființarea INXS. Care sunt cele mai speciale amintiri pe care le aveți legate de cariera dumneavoastră alături de această minunată trupă?
Garry Beers: Sunt atât de multe amintiri speciale, iar punctele de referință sunt concertele sold out de pe Stadionul Wembley din Londra și de la Madison Square Garden din New York. De asemenea, sunt și multe momente și amintiri personale, precum cele în care i-am întâlnit și chiar am lucrat cu eroii mei din adolescență. Să îi întâlnesc pe legendarii membri ai trupelor Rolling Stones, The Beatles, Queen, KISS, The Who, Little Feat și mulți alții au fost experiențe extraordinare. Iar toate acestea au fost cu atât mai speciale cu cât au fost în compania bunilor mei prieteni din liceu cu care eram coleg în trupa INXS.
Succesul, născut din dragoste și muncă asiduă
- Ați crescut iubind muzica și făcând muzică. Când ați realizat că cea mai bună alegere pentru viitor era aceea de a fi un muzician profesionist?
Nu am decis vreodată să fac din muzică o profesie. Când eram tânăr nu aveam bani, însă mă simțeam atât de bine și era atât de distractiv să fac muzică, încât a devenit cel mai important lucru din tinerețea mea. Iar toată povestea specială cu cântatul la bass a început după ce am pierdut un pariu cu doi prieteni la școală legat de abilitatea de a cânta la o chitară cu șase corzi. Iar pentru că am pierdut pariul, a trebuit să cumpăr o chitară bass și să devin basistul trupei noastre din liceu. În scurt timp am fost remarcat de către Andrew Farriss (n.r. – instrumentist și compozitor al INXS), care era în căutarea unui basist. Ne-am întâlnit întâmplător la un concert într-un club, iar a doua zi cântam împreună cu el și fratele său Jon. Iar restul îl știți, e deja istorie.
- Ați lucrat câțiva ani la o benzinărie și ați curățat toalete. Cât de mult v-a făcut această slujbă să vă doriți să faceți altceva și să vă doriți să reușiți în carieră?
A fost o alegere destul de ușoară între a sta să curăț WC-uri și să fac plinul la mașini 10-13 ore pe zi în iernile și verile teribile din Australia și a face muzică alături de cei mai buni prieteni ai mei. Dincolo de orice dorință sau motor de a reuși, ca să fiu cinstit, noi cântam peste tot unde puteam, inclusiv în fața câtorva zeci de oameni, deoarece era distractiv și natural pentru noi. Iar succesul s-a născut din muncă asiduă, din dragostea noastră pentru muzică și față de ceilalți din trupă. A contat foarte mult întâlnirea cu Chris Murphy, care ne-a devenit manager și care ne-a dat viziunea și forța pentru a ne ajuta să avem succesul ulterior.
„Michael era chiar un boem“
- Ați spus la un moment dat, legat de Michael Hutchence, că „nu era un cântăreț strălucit la începuturi. Avea ceva, dar nu era o mare voce“. Cum a reușit să se transforme în cântărețul plin de charismă al INXS?
Michael avea talent de la început, asta e clar. Însă a lucrat ulterior foarte mult și s-a perfecționat, a crescut pas cu pas. Ca să fiu cinstit, la început toți eram novici la instrumentele noastre. Andrew nu avea orgă, așa că mergeam amândoi și „împrumutam“ o orgă portabilă de la o biserică, mergeam cu ea la concerte, după care o returnam discret (râde). Am învățat cu toții să cântăm la concerte și repetiții. În mod ironic, Jon, cel mai tânăr membru al trupei, era probabil cel mai bun instrumentist. Era pur și simplu uimitor, l-am întâlnit când avea doar 13 ani.
- Care a fost prima dumneavoastră impresie despre Michael Hutchence?
L-am întâlnit pe Michael când s-a întors prima oară din Los Angeles. Andrew îmi tot povestea despre prietenul și colegul său Michael – la început, el a fost solist de back-up în trupa din liceu pe care am creat-o alături de Andrew Farris. În scurt timp, Michael a devenit solistul trupei noastre și ne-am luat numele Dr. Dolphin. Michael era chiar un boem. Purta un fel de caftane, avea părul lung și citea constant cărți de poezie. Era un tip chiar liniștit și talentat, cu o inteligență aparte. Mi-a plăcut de el de la început.
- Care este ultima amintire pe care o aveți legată de el?
Michael mi-a jucat o farsă la ultima repetiție a trupei alături de el la Sydney, în noiembrie 1997, cu câteva ore înainte să moară. Îmi parcasem motocicleta Harley Davidson în încăperea unde repetam, iar la un moment dat am plecat puțin să îmi iau ceva de mâncare. Când m-am întors, motocicleta mea dispăruse, iar pe podea era doar o urmă prelungă a roților. Michael stătea pe un scaun cu o mină inocentă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă colegii din trupă mi-au dezvăluit că Michael îmi ascunsese motocicleta în glumă. Și chiar a fost o glumă bună. Din păcate, l-am pierdut pe Michael chiar în acea noapte...
Pasiunea, cuvânt de bază al INXS
- Când ați realizat că INXS era pe cale să devină un fenomen mondial?
Nu m-am gândit vreodată la asta. Noi munceam enorm zi de zi. Nu ne preocupam de cronicile din ziare și reviste sau de statisticile privind vânzările și numărul de spectatori. Pur și simplu ne doream ca muzica noastră să ajungă la cât mai mulți oameni.
- Cum era procesul creativ la INXS?
Puneam multă pasiune în tot ce făceam, inclusiv în procesul de creație. Andrew era principalul compozitor al trupei. Îmi amintesc cu mare plăcere de un moment memorabil, când le-am interpretat băieților din trupă un cântec. Iar Andrew și Michael au sărit imediat să mă ajute și să lucrăm împreună la cântec și să îl transformăm în cunoscuta piesă „Listen Like Thieves“. Este un moment de care îmi amintesc cu multă emoție datorită prieteniei dintre noi.
- Cât a fost faimă și cât a fost durere în povestea INXS?
Durerea a fost teribilă în 1997, când l-am pierdut pe Michael... Însă au fost atât de multe momente frumoase pe parcursul carierei noastre, încât procentul majoritar este unul pozitiv. Am avut o experiență de viață cum nu cred că au avut mulți. Și sper că prin povestea noastră, prin cariera noastră și prin muzica noastră i-am ajutat, bucurat și inspirat pe oameni.
România, dragoste la prima vedere
- Când ați cântat cu INXS în deschidere la Queen, Freddie Mercury v-a urmărit din culise și apoi v-a invitat în spatele scenei să vă spună cât de mult i-a plăcut cum ați cântat. Ulterior, v-a invitat să cântați alături de Queen într-un turneu european. Cum a fost acea experiență?
A fost o experiență fabuloasă și toate momentele de pe parcursul acelui turneu au fost de neuitat. Nu ne venea să credem că facem turneu în Europa alături de una dintre cele mai mari formații din istorie. Plus că toți băieții de la Queen au fost foarte drăguți față de noi. Eram invitați la toate cinele trupei și, bineînțeles, la toate petrecerile lor uimitoare și foarte decadente. A fost ceva pur și simplu extraordinar.
- În 2001, INXS a susținut singurul concert în România, la Brașov, pe scena Festivalului Cerbul de Aur. Ce impresii v-a lăsat România?
Ne-am îndrăgostit de România din prima zi a șederii noastre. Am vizitat Castelul Bran, am petrecut mult timp în piețele stradale din Brașov și Bran și am vizitat câteva uimitoare magazine de antichități. Peisajele de un farmec cu totul și cu totul special ne-au lăsat cu gura căscată. România este o țară pur și simplu uimitoare. Singurul regret a fost acela că am petrecut doar câteva zile în România. Am fi dorit să rămânem mai mult.
Se încarcă comentariile...
