Bromania: „Investiția în «Teambuilding» a fost 800.000 de euro. Dacă nu mergea, riscam să ajungem pe străzi“ INTERVIU

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Matei Dima, actor principal, regizor și producător al filmului românesc cu cele mai mari încasări din ultimii 30 de ani (peste 3 milioane de dolari), vorbește despre succesul, dar și despre criticile aduse acestei pelicule.

Matei Dima (Bromania)
Matei Dima (Bromania) actor principal, regizor și producător al filmului „Teambuilding“

„Teambuilding“, o satiră despre viața în corporație, este o comedie „cu de toate“, după cum o descrie Matei Dima, ceea ce i-a asigurat un public foarte numeros (peste 660.000) de spectatori și un succes uriaș de casă (peste 3 milioane de euro). Se înjură mult (spun criticii), dar cu sens (spune Matei), are glume facile, dar și umor de situație, a fost o investiție mare și riscantă, dar, în final, un pariu câștigat. Cu următorul film, în care o va avea ca parteneră pe Antonia, Bromania va face pasul spre genul acțiune, după cum a mărturisit într-un interviu în exclusivitate pentru „Adevărul“.

„Adevărul“: De unde te-ai inspirat pentru „Teambuliding“: ai urmat rețeta de succes de la filmele precedente sau te-ai inspirat din producții străine?

Bromania: Cred că suntem inspirați de filmele străine fără să vrem, pentru că am crescut cu ele. Acesta a fost un film românesc pe genul pe care am fi vrut să-l vedem când eram noi mai mici. Cel mai mult a contat experiența lui Alex Coteț (unul dintre regizorii filmului) în corporații, iar eu și Micutzu am încercat să potențăm pe unde am putut.

Cât e ficțiune și cât realitate? Poveștile din film sunt inspirate din cazuri reale? Ce povești „nebunești“ ați auzit?

Au fost multe povești pe care Alex nu a putut să le introducă în film, pentru că sunau prea ridicol și ne-am gândit că nu o să le creadă nimeni. Dar povestea cu gemenii de exemplu, este reală.

Cum ai intrat, ca actor, în pielea unui corporatist? Cum te-ai documentat? Te-a tentat o experiență temporară într-o corporație, ca să vezi cu ochii tăi ce înseamnă să fii corporatist?

Am norocul să lucrez și eu printre corporatiști/corporații, mai ales când filmez o reclamă sau sunt implicat într-un proiect pentru un brand mare. Cel mai mult din zona asta m-am inspirat pentru apelativul „guys“ și alte formule de limbaj. De asemenea, cei mai mulți dintre noi au câțiva prieteni care lucrează într-o corporație. De aici este ușor să observi anumite comportamente și expresii specifice.

Criticile nu lipsesc. Te așteptai la critici?

Cu siguranță mă așteptam. Cele mai multe dintre acestea au fost foarte light, majoritatea au avut un vedere limbajul sau umorul. Acest tip de limbaj este reprezentativ pentru corporații, iar umorul este subiectiv. Noi ne-am propus să surprindem anumite pasaje și acțiuni din viața de corporație și să le expunem într-un mod cât mai amuzant. La nivel de umor, noi ne încadrăm în zona de satiră. Cred că asta funcționează cel mai bine la români: să ai grijă să nu fie prea real și prea luat în serios, dar nici parodie.

Înjurăturile vând?

Eu înjur de felul meu. Înjur de mic, iar după 18-20 de ani nici nu m-am mai ascuns. Și cred că majoritatea înjură și nu trebuie să le luăm prea în serios, decât dacă sunt spuse cu intenția de a răni pe cineva. În filme, avem grijă ca înjurăturile să nu fie gratuite, ci să aibă un sens. Un exemplu foarte bun este în „Miami Bici“, unde cea mai faimoasă scenă este cea cu înjurături românești clasice traduse în engleză, ca să arătăm cât de ridicol sună pentru străini. În cazul ăsta, nu înjurăm ca să vindem, ci facem glume despre înjurături ca să vindem.

Vă  folosiți de stereotipuri: secretara care aprobă orice spune șeful, fără să chestioneze, băieții elitiști din Cluj, fetele „rele“ din Moldova, bombardierii din Craiova. V-ați asumat riscurile și criticile ulterioare cu aceste tipologii? Au fost probleme după lăsarea filmului?

Au fost câteva comentarii de la ardeleni, dar filmul explică foarte bine la final (spoiler alert!) că personajele care vorbeau cu acel ton și accent nu erau de fapt din zona lor, doar se dădeau că fiind de acolo. Dar, în general, ne asumăm ceea ce facem.

S-a mai spus, de asemenea, că filmul e o comedie facilă. Cum crezi că privește publicul aceste filme? Sunt considerate un produs facil sau rămân că repere în noul val de comedie românească?

„Teambuilding“ este un film cu de toate: cu glume facile, cu umor de situație, cu umor negru pe alocuri, așa cum cred eu că ar trebui să fie o comedie. Cred că are de toate și datorită acestui lucru a funcționat și a avut succes. Însă umorul este subiectiv, iar intenția noastră cu această comedie a fost să-i facem pe oameni să râdă.

Ce categorii de public vin la filmele tale?

La cele pentru copii au venit copiii. La cele pentru adulți, adulții, la dramă nu a venit nimeni. Găsiți însă drama „Copacul Dorințelor“ pe Netflix.

Totuși, au fost comentarii precum „e nevoie de filme slabe, prentru că spectatorii români s-au săturat de producții făcute doar să ia premii la festivaluri“... 

Am observat și eu această atitudine, chiar dacă nu spusă cu aceste cuvinte dure. Cred însă, că, în umbra evenimentelor din ultimii ani (Covid-19, războiul din Ucraina), oamenii vor să mai uite de probleme sau să se deconecteze pur și simplu și au nevoie și de acest gen de filme.

Tu, Micutzu și Alex Coteț sunteți prieteni. Faptul că vă cunoașteți a fost un avantaj pentru a lucra împreună?

Cu siguranță. Noi trei împărțim aceeași pasiune și ne dedicăm cu totul, astfel încât proiectele noastre să iasă așa cum trebuie. Chimia este foarte importantă în orice domeniu, dar mai ales pe platourile de filmare.

Ce e în spatele comediei,  mă refer atât la partea de producție, marketing și promovare, unde trebuie acoperite foarte multe aspecte, cât și la cea de creație: au existat blocaje, angoase, pauze?

Da, sunt mereu angoase, dar tocmai de aceea a fost important să fim trei. Când unul cădea, ceilalți doi îl ridicau!

Indiferent de opiniile despre film, este cert faptul că a umplut sălile de cinema. Încasările la box office sunt clar o măsură a succesului. Sunt, însă, cea mai bună măsură a succesului?

Succesul se măsoară în funcție de ceea ce ți-ai propus. Noi ne-am propus asta și a depășit așteptările, deci răspunsul este: DA.

Filmul este cea mai vizionată producție românească din ultimii 30 de ani, a avut încasări de peste 3 milioane de euro, până acum. E argumentul suprem pe care să-l foloseșți atunci când unele persoane critică filmul?

Dincolo de bani, este despre sutele de mii de oameni care au mers să vadă „Teambuilding“. Este despre faptul că au râs, că s-au simțit bine, așa că această critică nu mă deranjează.

Cât a fost investiția în această producție? Cât se poate trăi dintr-un astfel de film?

Investiția în „Teambuilding“ a fost de aproape 800.000 de euro, una destul de mare pentru un film românesc. Faptul că a avut un succes atât de mare ne bucură și ne liniștește, dacă nu mergea... riscam să ajungem pe străzi. Morala? Să nu rișți, decât dacă crezi cu adevărat în ceva.

afis film jpg

Ce proiecte pregăteșți? Povestește-ne despre următorul film, în care va juca și Antonia.

Încercăm să facem pasul spre acțiune. Producem un film acum intitulat »Haita de acțiune“ , scris și regizat de Vali Dobrogeanu. Este un proiect de suflet pentru mine, deoarece este un personaj pe care doresc să îl joc de mulți ani și acum am această ocazie. Alături de mine, o veți vedea pe Antonia, ea va fi partenera mea de la o secție de poliție, prietena mea cea mai bună și membră fondatoare „Haita de acțiune“.

De cât timp ai nevoie între proiecte? Trebuie să te „resetezi“ pentru următorul film sau o iei imediat de la capăt?

Depinde cât de greu a fost. „Teambuilding“ a fost un proiect foarte solicitant pentru mine, am avut nevoie de un an pentru recuperare, dar am și învățat foarte multe.

Ai făcut studiile în SUA și ai revenit în România. Nu mulți tineri fac această alegere. Tu de ce ai făcut-o?

Pentru a-mi da o șansă la fericire.

Ai spus mereu că îți dorești să aduci publicul în cinematografe pentru filme româneșți și ai vorbit despre o nouă eră în cinematografia românească. Ai o latură naționalistă?

România este țara mea și, chiar dacă de multe ori oamenii din ea îmi calcă pe suflet, îmi aduc aminte că sunt și mai mulți cei pentru care merită să rămân aici.

Ce-ți place și ce nu-ți place în România?

Îmi place că noi, românii, avem un simț al umorului foarte dezvoltat. Nu îmi plac oamenii care duc lipsă de percepție personală sau cei care se dau ceea ce nu sunt.

Filme



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite