Tulburarea de memorie, primul semnal de alarmă în bolile neurodegenerative. 300.000 de români sunt diagnosticaţi cu Alzheimer şi alte demenţe

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Astăzi şi mâine are loc la Bucureşti cea de-a şasea Conferinţă Naţională Alzheimer 2016. În Europa, apar anual, circa 14.000 – 15.000 de noi cazuri. În România, 300.000 de români au fost diagnosticaţi cu Alzheimer şi alte demenţe.

Nu se ştie exact din ce cauză apare Alzheimerul. Ceea ce se ştie este faptul că odată cu înaintarea în vârstă numărul pacienţilor cu demenţe creşte, de la 1% la cei cu vârste de 65 de ani la 30% la vârsta de 80 de ani sau mai mult. Demenţele pot apărea însă şi la persoane tinere, avertizează medicii.

 „Am observat o scădere a vârstei de debut în bolile neurodegenerative şi o frecvenţă tot mai mare a demenţelor totale“, a spus în deschiderea Conferinţei Naţionale Alzheimer 2016, prof. univ. dr Cătălina Tudose, preşedintele conferinţei.

Neurologi, geriatri, psihiatri, pacienţi au insistat pe ideea educării populaţiei în aşa fel încât persoanele diagnosticate cu demenţă să beneficieze, pe de o parte, de îngrijire medicală, iar pe de alta, de integrare socială, cu atât mai mult cu cât aceste boli neurodegenerative nu lovesc doar pacienţii în vârstă.

„Nerecunoaşterea simptomatologiei deteriorative cognitive, incapacitatea familiilor de a face faţă situaţiei generate de stabilirea diagnosticului, a dificultăţilor de a se organiza pentru a îngriji persoana bolanvă, pe scurt, tot mai frecvent ni se întâmplă să nu mai avem un partener autentic în îngrijirea pacientului, aşa cum ar trebui să fie familia acestuia. Acest lucru scade dramatic calitatea îngrijirii acordate pacientului“, a remarcat prof.univ.dr. Cătălina Tudose.

Demenţa netratată,  avansează

Aceasta a mai spus că, din pricina faptului că în multe zone ale ţării lipseşte reţeaua de suport medical şi social la nivelul comunităţii, iar oamenii nu au unde să se adreseze pentru sfat şi ajutor, ei amână consultul medical, nu se stabileşte un diagnostic şi nu se iniţiează tratamentul adecvat. În schimb, în stadiile tardive ale demenţei netratate familia face presiuni asupra sistemului medical solicitând spitalizarea de urgenţă şi tratamente intense cu sedative, lucru interzis în ghidurile terapeutice.  

Prezent la conferinţă, prof.univ. dr. Bogdan Popescu, preşedintele Societăţii Române de Neurologie, a accentuat faptul că demenţa nu e o boală, ci un sindrom. „La demenţă ajungi prin alte 50 de boli, ea nu apare doar la pacienţii în vârstă şi nu înseamnă doar Alzheimer“.

Universitarul care este şi unul dintre autorii ghidului european pe Alzheimer, a mai spus că, în România, este nevoie de mai multe centre de îngrijire pentru pacienţii cu boli degenerative, iar prin sistemul de asigurări de stat ar trebui făcut mai mult decât se face acum, în special pentru pacienţii în stadiu terminal.

Neurologul a mai spus că în acest moment se tratează simptomele bolilor neurodegenerative şi că nu există un plan de întârziere a demenţei. Ar fi nevoie, a mai spus dr. Popescu, de studii care să identifice profilul de risc al bolnavului în aşa fel încât să se găsească soluţii de intervenţie şi tratament din stadiul incipient al bolii.

În acest moment, pacienţii ajung târziu să fie diagnosticaţi, iar mulţi medici nu sunt pregătiţi pentru a identifica despre ce afecţiune medicală e vorba.

Tulburarea de memorie este un semnal de alarmă în bolile neurodegenerative, înclusiv în Alzheimer, însă acest simptom poate apărea şi în alte afecţiuni precum depresia, stresul prelungit sau bolile de tiroidă.Prin urmare, medicul este cel care ar trebui să pună diagnosticul.

Când trebuie să începi să-ţi faci griji

Helga Rohra, reprezenta asociaţiei europene a  bolnavilor cu Alzheimer, a declarat că este foarte important ca fiecare ţară să aibă o strategie faţă de demenţă care să includă atât un mediu social prietenos, cât şi o incluziune a pacientului. „Când primim diagnosticul nu suntem la finalul vieţii. Avem nevoie şi de o incluziune profesională, iar societatea nu e deloc pregătită să ajute aceşti bolnavi.“

Rugată să indice acele situaţii în care pierderea memoriei reprezintă un indiciu de boală Alzheimer, aceasta a spus: „Ce va remarca în primul rând un tânăr este că nu mai poate face ceea ce făcea în mod uzual. Dacă este casier va începe să-şi pună întrebări de tipul: cum dau restul sau ce este cu banii aceştia. După care apar dificultăţile la nivel lingvistic. Nu mai poate vorbi clar în limba maternă, combină cuvintele, nu poate articula. Dezorientarea este a treia fază în care pacientul se simte străin.  La mine au apărut halucinaţiile, dar fiecare pacient este altfel. Trebuie să te analizezi cinci-şase luni înainte să mergi la doctor. Atitudinea mea a fost aceea că am vrut să ştiu ce am“.

Mâine, în cadrul conferinţei care are loc la Institutul Naţional de Statistică din Bucureşti va fi organizată sesiunea dedicată pacienţilor, membrilor de familie şi publicului.  

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite