Iluzia liberului arbitru

Alegerile noastre sunt cu adevărat libere?

Istoria omenirii are ca şi caracteristică lupta pentru libertate şi a dreptului de liberă exprimare. Deciziile noastre sunt rezultatul liberului arbitru sau al condiţionărilor moral-social-educaţionale la care am fost supuşi?

Îmi povestea acum câţiva ani o colegă de facultate, care era de undeva dintr-un sat de lângă Buzău, despre pisica ei. Rămăsese gestantă şi aşa cum au obiceiul pisicile, când s-a apropiat momentul fătării, s-a retras undeva, departe de privirile oamenilor şi pericolele din jur. Şi nu trece o lună de zile, moment în care pisica începe să scoată la iveală puii, fireşte, unul câte unul, în ordinea dezvoltării lor. Întâi pe cel mai mare şi mai puternic, apoi pe cel de-al doilea, al treilea, al patrulea şi uite-aşa toată lumea a ajuns la concluzia că pisica fătase patru pui. Mai trece ceva timp şi venind momentul pregătirii butoaielor pentru vin, pe fundul unuia dintre butoaie, părinţii colegei mele au găsit cel de-al cincilea pui. Mult mai mic decât ceilalţi, pe care mama încă îl alăpta şi-i ducea mâncare acolo în butoi. Oamenii privesc la butoi... privesc la pisoi... şi având nevoie de butoi iau frumos puiuţul de ceafă şi-l duc în curtea din faţa casei. Dar ce este mai curios este faptul că puiuţul nostru, mult timp după aceea, atunci când mergea făcea doi-trei paşi după care făcea câteva cercuri... exact de dimensiunea fundului de butoi. Deşi acum avea la dispoziţie o curte întreagă, ba mai mult, chiar şi curtea vecinilor, tot satul, chiar şi întreaga lume... continua să se învârtă într-un butoi imaginar pentru că asta făcuse toată viaţa lui de până atunci!

Trăim în varii forme iluzia liberului arbitru şi uneori ni se pare că suntem stăpânii propriului destin, a propriilor alegeri pe care le facem în viaţă. Suntem tributari experienţelor noastre de viaţă, a educaţiei sociale, politice, morale, religioase; a preconceptelor pe care ni le-am format şi asta face să percepem realitatea în mod subiectiv, generând ca şi consecinţă acţiuni şi alegeri ce vor fi ca atare.

Privind din punct de vedere mecanicist, un corp liber în spaţiu are 6 grade de libertate câte două translaţii şi rotaţii pe fiecare din cele trei axe. Cele şase libertăţi de mişcare pot fi limitate prin introducerea unor condiţii de legătură care suprimă translaţiile sau rotaţiile posibile, reducând astfel gradul de libertate al obiectului şi tot aşa, noi ca oameni, pierdem rând pe rând grade de libertate prin fiecare preconcepţie pe care o adaugăm felului în care percepem realitatea.

Ceea ce ne aseamănă pe noi oamenii este faptul că suntem diferiţi!

Fiecare dintre noi are propria proiecţie asupra lumii în care trăim, o hartă a realităţii pe care ne-o construim în funcţie de cultura din care ne tragem, a mediului în care trăim, a educaţiei, convingerilor şi experienţelor personale. Ceea ce percepem noi despre realitate nu este totuna cu realitatea însăşi, iar acţiunile noastre derivă din felul în care percepem realitatea şi nu din realitatea în sine.

Există peste şapte miliarde de realităţi.

La ora actuală fiinţează peste şapte miliarde de locuitori ai pământului drept care există tot atâtea miliarde de hărţi mentale ale realităţii, fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, încercând să-şi impună propria viziune asupra lumii în raport cu ceilalţi deşi niciuna dintre aceste hărţi mentale a realităţii nu este şi nu va putea fi vreodată obiectivă în sensul ei absolut.

De fiecare dată când în baza informaţiilor care le deţinem despre mediu la acel moment declanşăm o acţiune sau facem o alegere, aceasta va fi subiectivă fiind rezultatul sumei trăsăturilor de personalitate, a stărilor emoţionale şi a pattern-urilor educaţional-comportamentale dobândite până la acel moment.

Deşi pare că decizia ne-a aparţinut, că liberul arbitru a funcţionat, de fapt a fost o alegere condiţionată. Nici nu puteam alege în alt fel! Nu putem să ”vedem” alte soluţii datorită condiţionărilor la care am fost supuşi şi a informaţiilor deţinute la acel moment.

Dacă acţiunile noastre ar fi conforme cu realitatea cu toţii am genera comportamente similare.

Şi uite-aşa, precum pisica din poveste ne învârtim într-un butoi imaginar al condiţionărilor care nu ne permite să facem alegeri cu adevărat libere.

Aştept cu interes părerile voastre şi până la următoarea întâlnire vă urez să aveţi deschiderea perceperii realităţii celorlalţi cu mai multă îngăduinţă.