Atunci când este necesară o schimbare în modurile noastre de a gândi, simţi şi acţiona, există trei căi principale prin care aceasta necesitate poate fi conştientizată: 1) introspecţia continuă – prin aderarea la un sistem de gândire ce are în vedere îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii noastre (aici intra orice grupări sau  comunităţi de oameni care urmează o model bine structurat de principii de viaţă: un anumit sistem religios sau ghidarea oferită de un duhovnic, mindfulness, yoga etc.); 2) şocul – atunci când evenimentele din viaţa noastră ne constrâng spre a ne modifica viziunea şi anumite comportamente (orice eveniment traumatic care intervine neaşteptat – decesul cuiva apropiat, divorţul, pierderea locului de muncă etc.); 3) psihoterapia – atunci când individul decide în mod conştient şi asumat să îşi transforme stilul de viaţă.         

Ce este şi ce nu este psihoterapia

În România există încă multe prejudecăţi legate de psihoterapie, de ideea de a ne adresa unui psihoterapeut atunci când ne aflăm într-un impas. Acest fapt se datorează în primul rând confuziei care există între noţiunile de: psihiatrie, psihologie, consiliere şi psihoterapie.

Psihiatria este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul şi reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Psihiatrul este la bază medic, specializat pe anamneza şi tratamentul bolilor psihice, el este în măsură să recomande medicaţie specifică în acord cu nevoile pacientului său.

Psihologia este ştiinţa care studiază comportamentul uman, inclusiv funcţiile şi procesele mentale ca inteligenţa, memoria, percepţia, precum şi experienţele interioare şi subiective cum sunt sentimentele, speranţele şi motivarea, procese conştiente sau inconştiente. Psihologii au la bază facultatea de psihologie şi ei pot avea mai multe specializări: psihopatologie, psihologie comportamentală, socială, educaţională etc.

Psihoterapia este un proces care are la bază o relaţie interpersonală intenţională, utilizată de un psiholog cu o formare de specialitate în scopul de a sprijini un client privitor la situaţiile de viaţă ale acestuia. Prin însăşi morfologia cuvântului: psiho + terapie, această ramură a psihologiei presupune terapia cu ajutorul psihicului clientului, deci se adresează în general persoanelor care se găsesc în deplinătatea facultăţilor mintale, cu o structură mentală sănătoasă, dar care se confruntă cu anumite dificultăţi în îndeplinirea propriilor sarcini de viaţă, oricare ar fi natura acestora: relaţionale, sociale, etc.

Psihoterapeuţii se adresează oamenilor care consimt în mod conştient şi voluntar să apeleze la serviciile acestora, în vederea rezolvării unor situaţii dificile speciale, a analizei şi introspecţiei ghidate a propriilor comportamente şi sisteme de gândire sau, pur şi simplu, pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală.

De cele mai multe ori căutăm răspunsuri la unele preocupări personale sau chiar dificultăţi pe care le întâlnim: de ce relaţia mea de cuplu nu funcţionează? De ce copilul meu este neascultător? De ce sunt de cele mai multe ori anxios, nervos, nefericit? Ce job mi s-ar potrivi? Căutăm toate aceste răspunsuri, recunoaştem unele greşeli pe care le facem, cu toate acestea pare că ne învârtim într-un cerc vicios: problemele rămân aceleaşi. Chiar dacă apelăm la sfaturile prietenilor , de multe ori acestea ni se par neobiective. Aici este punctul în care putem apela la un psihoterapeut; el este pregătit şi competent - nu să-ţi răspundă la întrebări - ci să te ghideze să găseşti singur răspunsurile corecte.

Psihoterapia oferă acea perspectivă neutră şi obiectivă asupra noastră înşine . Doar analizând şi înţelegând propria fiinţă vom putea ajunge să ne controlăm cu adevărat. Iar autocontrolul înseamnă adevărata libertate interioară.