Primul control oftalmologic, înainte de 2 ani

Examinarea depistează eventuale deficienţe care pot afecta dezvoltarea normală a copilului. Vederea se dezvoltă complet în jurul vârstei de 8 ani. Cu cât afecţiunile sunt tratate mai devreme, cu atât şansele de recuperare sunt mai mari.

Copilul mic nu realizează că nu vede bine. Pentru el, lumea este aşa cum o percepe. Eventual, priveşte cu capul înclinat sau se împiedică de obiecte. De aceea, părinţii nu trebuie să considere că, dacă nu sunt traşi de mânecă, totul este în regulă cu micuţul lor. Afecţiunile oculare ignorate pot duce la pierderea vederii sau la o dezvoltare neuropsihică deficitară, neconcordantă cu vârsta.

„Gândiţi-vă cum percepe lumea un copil cu o miopie de -5 dioptrii, care vede doar 10%, şi ce schimbare majoră va sesiza în momentul în care poartă ochelari!", subliniază Andreea Ciubotaru, medic primar oftalmolog cu supraspecializare în oftalmopediatrică şi strabism, de la Clinica Oftalmologică „Infosan" din Bucureşti.

Potrivit medicului, primul control oftalmologic de rutină ar trebui făcut până la vârsta de 2 ani. Dacă mama observă însă că micuţul nu urmăreşte obiectele cu ambii ochi sau prezintă strabism (adică devierea privirii, indiferent dacă un ochi sau ambii „fug" spre nas, spre ureche, în sus sau în jos), acest control se impune chiar mai devreme.

Prematurii, examinaţi la naştere

Dacă cel mic se naşte prematur sau dacă are antecedente în familie de boli oculare precum cataracta congenitală, glaucomul congenital sau retinoblastomul (cea mai frecventă tumoare malignă a copilului), este nevoie de o examinare oftalmologică în maternitate şi de repetarea acesteia la vârsta de un an, dacă totul este normal.

„Nediagnosticate şi netratate la timp, prin intervenţie chirurgicală sau prin laser, aceste boli duc la orbire şi, în cazul retinoblastomului, chiar la ameninţarea vieţii. Recuperarea funcţiei vizuale este strâns legată de rapiditatea intervenţiei, în multe cazuri aceasta fiind de 100%", completează medicul oftalmopediatru Andreea Ciubotaru.

De asemenea, mama trebuie să fie atentă la orice anomalie la nivelul ochilor copilului: pupilă albă sau o opacitate în aria pupilară, inegalitate pupilară, inegalitate între globii oculari sau ambii globi măriţi, nistagmusul (adică mişcări oscilatorii ale ochilor), lăcrimarea abundentă sau pleoapa căzută. În aceste cazuri, mama trebuie să se prezinte de urgenţă cu copilul la medicul oftalmopediatru, chiar şi la doar câteva zile după naştere.

Ochiul leneş,şi în lipsa strabismului

Tot la vârste mici se tratează şi afecţiunile oculare ce duc la scăderea vederii unuia dintre ochi. În cazul copiilor care se nasc cu diferenţe de dioptrii stânga-dreapta (anizometropie), ochiul cu vedere mai slabă se leneveşte, în timp, adică devine ambliop.

„Ambliopia se poate asocia cu strabism, caz în care mama remarcă fuga ochiului mai slab şi merge repede cu copilul la medic. Dar, în lipsa strabismului, ochiul leneş nu dă niciun semnal de alarmă. Întrucât nu există un program de screening oftalmologic, iniţiativa părintelui de a merge la medic este foarte importantă, pentru că ochiul leneş se poate recupera doar până la vârsta de 6-7 ani", atrage atenţia medicul Andreea Ciubotaru. Ambliopia se corectează cu ajutorul ochelarilor şi prin acoperirea ochiului bun (ocluzie), câteva ore pe zi.

În acest fel, ochiul slab, ambliop, este reeducat să vadă. Programul de acoperire este de lungă durată şi trebuie recomandat numai de către medicul oftalmopediatru. De exemplu, părinţii nu trebuie să prelungească cu de la sine putere durata de purtare a ocluzorului, pentru că acest lucru poate provoca ambliopie ochiului ocluzat. Dacă strabismul nu se corectează în urma acestor măsuri, se poate interveni chirurgical pentru „alinierea" ochilor.

Purtarea ochelarilor, esenţială

Majoritatea cazurilor de vicii de refracţie (hipermetropii, astigmatism, miopii) nu se însoţesc de ambliopie. De aceea, purtarea ochelarilor este suficientă pentru corectarea lor. Aceştia nu vindecă problema de vedere, ci doar permit copilului să vadă normal. Beneficiul este esenţial, ţinând cont că problema apare la vârsta la care copiii acumulează informaţii (grădiniţă sau şcoală) şi că vederea se dezvoltă complet până la vârsta de 8 ani. Pentru ca micuţul să accepte ochelarii, este bine să participe la achiziţionarea ramelor.