Hepatita B, un pariu cu miză grea

Infecţia cu virusul hepatitei B afectează viaţa a 350 de milioane de oameni din întreaga lume. Netratată, hepatita B provoacă un milion de decese în fiecare an. 15-25 la sută din cei infectaţi sfârşesc din cauza unei complicaţii precum ciroza sau cancerul hepatic.

Odată ajuns virusul hepatitei B în organismul nostru, există două posibile scenarii: fie este suprimat prin acţiunea sistemului imunitar, fără complicaţii pe termen lung, fie se multiplică rapid, atacând ficatul. Din acest prim atac rezultă hepatita de tip B în formă acută. În unele cazuri, nu sunt necesare decât şase luni pentru a se ajunge la forma cronică a bolii.

Potrivit datelor internaţionale, în aproximativ zece la sută din cazurile de infecţie acută întâlnită la adulţi se înregistrează o evoluţie către infecţia cronică. Îngrijorător este faptul că, de multe ori, atacul agresiv al virusului asupra ficatului nu este exprimat prin simptome spectaculoase, care să-l trimită pe cel infectat cât mai rapid la medic.

„Infecţia se poate manifesta printr-o aparent inexplicabilă stare de oboseală, asemănătoare asteniei, care este trecută de pacient cu vederea. Însă simpla analiză a sângelui, cu identificarea antigenului AgHBs, precum şi un nivel dublu al transaminazelor sunt indicii ale prezenţei virusului în organism", precizează profesorul doctor Carol Stanciu, preşedintele Societăţii Române de Gastroenterologie.

Ciroza şi cancerul, complicaţiile bolii

Probabilitatea cronicizării infecţiei variază în funcţie de modul de transmitere a virusului şi de vârsta la care persoana a intrat în contact cu virusul. Iniţial, infecţia cronică determină inflamaţia ficatului, tradusă ulterior prin deteriorarea celulelor hepatice şi, implicit, prin afectarea funcţiilor îndeplinite de ficat.

În cazul fibrozei, ţesutul hepatic sănătos şi funcţional este înlocuit, pe măsură ce are loc multiplicarea virsului, cu ţesut cicatriceal. În cazul cirozei, acest proces de cicatrizare este sever, pentru că leziunile hepatice sunt tot mai multe, iar capacitatea ficatului de a se reface este depăşită.

Ciroza este principala cauză a cancerului hepatic, în cazul căruia apar tumori maligne pe ţesutul cicatrizat, iar ficatul nu-şi mai poate îndeplini normal funcţiile.

Tratamentul, o rutină de lungă durată

Opţiunile de tratament existente la ora actuală vizează prevenirea complicaţiilor severe, care afectează radical calitatea vieţii bolnavului, sau a celor care îi pun acestuia viaţa în pericol.

Unele medicamente acţionează în sensul creşterii răspunsului sistemului imunitar la acţiunea virusului, iar altele urmăresc perturbarea procesului de replicare virală.

„Printre substanţele utilizate în tratamentul hepatitei B se numără: lamivudina, telbivudina, interferonul, adefovirul şi entecavirul, ultima fiind cea mai nouă formulă introdusă pe piaţă şi cu multe atuuri în faţa predecesoarelor sale. Reducerea încărcăturii virale la nivel nedetectabil este unul dintre ele", spune Adrian Cătinean, medic gastroenterolog la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Cluj-Napoca. Însă, indiferent de tipul de tratament ales, acesta este unul de durată, care poate fi necesar toată viaţa.